vineri, iulie 25, 2008

I'll be back! In a while

Evadez din cotidian. Soare, mare, plaja, odihna, deconectare si multa voie buna. E tot ce imi doresc. Dupa care inapoi la vechea mea noua viata, de care mi-e putin dor deja. Pentru ca mi-e bine. Doar tratez oboseala cu o scurta pauza, atat. Dar ma intorc. "That's a threat", ca sa citez o clasica in viata :).

marți, iulie 15, 2008

Quelqu'un M'a Dit



quelqu'un m'a dit - Carla Bruni

Cand am auzit-o m-am gandit la tine, lady. Asa ca e aici special pentru tine, dar o pot asculta si ceilalti trecatori. Le dai tu voie, stiu eu! :).

Dor

Mi-e dor sa mananc cirese si sa trag la tinta cu samburii. Mi-e dor sa fiu din nou copil, sa nu-mi pese de oameni mari, de reguli si conveniente, sa pot alerga in voie, sa umblu desculta prin balti dupa ploi scurte de vara, sa cant pe strazi, sa rad in hohote. Mi-e dor sa fiu hoinar, dezinhibat si dezbracat de orice compromis sau concesie, artificial impuse de o lume in destramare.

joi, iulie 03, 2008

In drum spre "musafir acasa"

50 de minute intarziere; apoi 80. In final au fost vreo 95. La asta se adauga inca vreo 45 de minute ca doar mie-mi place sa fiu mai mult decat punctuala, cel putin cand vine vorba de tren, avion, etc. Asadar 140 de minute! Petrecute in cel mai "exotic" loc cu putinta: Gara de Nord! Da, a avut trenul intarziere. N-as fi crezut vreodata sa aiba vreo legatura trenul Constanta-Bucuresti cu Bucuresti-Oradea. Si uite ca a avut. Asa...de vreo 95 de minute, iar pentru mine de 140.

Dar lasand la o parte starea de plictiseala, senzatia de singuratate (avea dreptate Paler cand spunea ca in mijlocul multimii te poti simti extrem de singur), am ajuns si-n tren. Aici e o oarecare decenta; exceptand faptul ca din 2 toalete doar una functioneaza. La cateva zeci de oameni...ce sa zic? Ma bucur ca sunt genul care rezista chiar si 11 ore cat tine calatoria. E bine ca de data asta s-a echilibrat cuseta si scorul e 2-2: 2 femei, 2 barbati. Da, ultimele dati mi-a fost dat sa fiu singura cu 3...domni (!?)

Ce e fain e ca tehnologia e de partea mea: il am cu mine pe bunul meu prieten HP, care in combinatie cu prietenul Orange si cu priza ce s-a incapatanat sa ma aleaga taman pe mine din cei 4 calatori ai cusetei...imi tin de urat, ma fac sa zambesc, sa ma incrunt, sa treaca timpul mai repede. Pentru ca sunt in drum spre casa. Prima mea vizita acasa. Prima data cand ma duc sa fiu musafir acasa :)