...uite si de-asta:
miercuri, februarie 18, 2009
joi, februarie 05, 2009
Amintiri cu gust de tarana
Ganduri. Amintiri. Evenimente. Zbateri si dorinte. Vesnicele "what if"-uri. Rutina de zi cu zi. Vestile bune si foarte bune de departe. Momentele petrecute cu mine insami. Nu stiu si nici nu stau sa ma intreb prea mult ce m-a facut sa dau filele inapoi, sa retraiesc momente de neretrait, sa caut din nou raspunsuri la intrebari puse si nepuse, sa resimt si sa-mi amintesc.
S-au facut doi ani acum catva timp. Doi ani de la ziua in care ceva in mine a murit si nu cred sa reinvie vreodata. Doi ani de cand am fost jos, atat de jos incat simteam gust de tarana si era sarat. Si umed. Si amar ca fierea. A fost un sut care nu numai ca m-a dezechilibrat, dar m-a aruncat in cea mai neagra prapastie a deznadejdii, a neincrederii, care mi-a bulversat lumea interioara si valorile, care mi-a ucis increderea si pentru o buna perioada de timp credinta. Da, au fost oameni. Dar oameni mici a caror ascensiune politica sau religioasa nu le va schimba imaginea de pe retina a doi ochi verzi. Pe care candva i-au admirat. Sincer sau nu. A fost ipocrizie si multa, multa fatarnicie. Atata fatarnicie incat au ajuns sa-si creada propriilor lacrimi. Atata fatarnicie incat au continuat "urarile de bine" si urmaririle "din umbra". Insa nu aveau nici un drept. Un eveniment nefericit din viata, pe de o parte sau parvenitismul si ignoranta pe de alta parte, nu-ti dau dreptul sa calci suflete in picioare. Si sperante. Si vise. Si vieti la inceput de drum.
Orice sut in fund e un pas inainte. Ca doar ochii verzi sunt puternici si renasc precum pasarea Phoenix. O, da, sunt nebanuit de puternici. Si da, au ajuns pe calea pe care si-o doreau, chiar daca sunt abia la inceputul ei. Dar nu asta conteaza acum. Nu conteaza nici incercarile de iertare si uitare. Pentru ca mi-am amintit de amaraciune, de fire albe care au iesit mult prea devreme, de zguduiri puternice si de o maturizare violenta si dureroasa.
Da, ma doare si acum dupa doi ani. Ma doare minciuna, ma doare prefacatoria, ma doare ipocrizia, ma dor sperantele inselate, increderea zguduita, prostia si snobismul ajunse mult prea sus. Nepermis de sus. Si ma doare ca au ochii atat de ferecati. Ma doare ca se mint singuri si sunt atat de creduli. Ma dor si bunele intentii mai mult decat prost administrate, ma doare epava care a ramas si ma doare ca presimtirile-mi s-au adeverit si din corabia infloritoare de acum 8 ani s-a ales praful si pulberea aparentelor si a minciunilor mediocru ambalate.
Ma-ntreb uneori daca mai au vreo sansa de-a se trezi. Daca vreodata vor intelege. Pentru ca deocamdata plutesc mincinos de frumos in cea mai pura ignoranta.
Nu va speriati. Sunt ok. Foarte ok. Doar m-au napadit amintirile si gandurile. Si trebuia sa le eliberez in scris...
S-au facut doi ani acum catva timp. Doi ani de la ziua in care ceva in mine a murit si nu cred sa reinvie vreodata. Doi ani de cand am fost jos, atat de jos incat simteam gust de tarana si era sarat. Si umed. Si amar ca fierea. A fost un sut care nu numai ca m-a dezechilibrat, dar m-a aruncat in cea mai neagra prapastie a deznadejdii, a neincrederii, care mi-a bulversat lumea interioara si valorile, care mi-a ucis increderea si pentru o buna perioada de timp credinta. Da, au fost oameni. Dar oameni mici a caror ascensiune politica sau religioasa nu le va schimba imaginea de pe retina a doi ochi verzi. Pe care candva i-au admirat. Sincer sau nu. A fost ipocrizie si multa, multa fatarnicie. Atata fatarnicie incat au ajuns sa-si creada propriilor lacrimi. Atata fatarnicie incat au continuat "urarile de bine" si urmaririle "din umbra". Insa nu aveau nici un drept. Un eveniment nefericit din viata, pe de o parte sau parvenitismul si ignoranta pe de alta parte, nu-ti dau dreptul sa calci suflete in picioare. Si sperante. Si vise. Si vieti la inceput de drum.
Orice sut in fund e un pas inainte. Ca doar ochii verzi sunt puternici si renasc precum pasarea Phoenix. O, da, sunt nebanuit de puternici. Si da, au ajuns pe calea pe care si-o doreau, chiar daca sunt abia la inceputul ei. Dar nu asta conteaza acum. Nu conteaza nici incercarile de iertare si uitare. Pentru ca mi-am amintit de amaraciune, de fire albe care au iesit mult prea devreme, de zguduiri puternice si de o maturizare violenta si dureroasa.
Da, ma doare si acum dupa doi ani. Ma doare minciuna, ma doare prefacatoria, ma doare ipocrizia, ma dor sperantele inselate, increderea zguduita, prostia si snobismul ajunse mult prea sus. Nepermis de sus. Si ma doare ca au ochii atat de ferecati. Ma doare ca se mint singuri si sunt atat de creduli. Ma dor si bunele intentii mai mult decat prost administrate, ma doare epava care a ramas si ma doare ca presimtirile-mi s-au adeverit si din corabia infloritoare de acum 8 ani s-a ales praful si pulberea aparentelor si a minciunilor mediocru ambalate.
Ma-ntreb uneori daca mai au vreo sansa de-a se trezi. Daca vreodata vor intelege. Pentru ca deocamdata plutesc mincinos de frumos in cea mai pura ignoranta.
Nu va speriati. Sunt ok. Foarte ok. Doar m-au napadit amintirile si gandurile. Si trebuia sa le eliberez in scris...
miercuri, ianuarie 28, 2009
Daca as fi fost barbat...
Mi-as fi dorit sa fiu barbat.
Daca as fi fost barbat...as mai fi jucat si azi fotbal cu baietii o data pe saptamana. Si baschet. Si ping-pong. Si as fi fost in stare sa fac flotari.
Daca as fi fost barbat, as fi iesit periodic la o "bere" cu baietii, pretext pentru a discuta despre politica, sport si femei inteligente.
Daca as fi fost barbat, as fi purtat camasi.
Daca as fi fost barbat, as fi condus prin Bucuresti.
Daca as fi fost barbat, as fi fost mai rational si mai putin sentimental.
Daca as fi fost barbat, as fi facut mai mult si as fi visat mai putin.
Daca as fi fost barbat, mi-as fi cautat independenta la 14, 18 sau 20 de ani, nu la 30.
Daca as fi fost barbat, as fi initiat, nu as fi asteptat.
Daca as fi fost barbat, as fi daruit multe flori femeilor din viata mea. Fara un motiv anume.
Daca as fi fost barbat, as fi fost mereu barbierit.
Daca as fi fost barbat, as fi fost privit cu ingaduinta cand as fi spus ca dansul nu e pasiunea mea.
Daca as fi fost barbat, mi-ar fi placut ploaia si plimbarile de unul singur.
Daca as fi fost barbat, m-ar fi chemat Alin George.
Daca as fi fost barbat, nu m-ar fi deranjat ca am 30 de ani si nu am copiii si casa mea.
Daca as fi fost barbat, nu mi-as fi tocit coatele pe bancile scolilor, ci poate faceam misto de tocilare.
Daca as fi fost barbat, as fi fost romantic.
Daca as fi fost barbat, probabil azi as fi fost medic. Pediatru, neaparat.
Daca as fi fost barbat, as fi intrat in politica.
Daca as fi fost barbat, as fi putut spune NU mai des.
Daca as fi fost barbat, as fi fost puternic.
Nu stiu de ce, dar azi mi-as fi dorit sa fi fost barbat.
joi, ianuarie 15, 2009
marți, ianuarie 13, 2009
Gand
...un clip pe care-l stiam de mult, dar care zilele astea cand l-am revazut m-a pus mai mult pe ganduri. Ce poate fi mai emotionant pentru un artist aflat in mijlocul multimii? Ce-si poate dori mai mult?
Dar oare eu si tu, cei care nu am facut din arta o meserie...pe noi ce ne implineste? Ce ne emotioneaza? Noi nu urcam pe o scena, noi nu cantam, noi nu dansam, noi nu ne adresam unei multimi formate din sute sau mii de oameni care platesc sa ne vada, sa ne auda, sa ne aplaude, sa ne arunce flori... Noi suntem cei care muncim in birouri, in sali de clasa, in cabinete, in redactii, in spatii largi sau ingramaditi in "custi"...Unii lucram cu oameni, altii cu hartii, cu mai multa sau mai putina tehnologie. Unii lucram in echipa, altii singuri. Unii primim recunostinta si aprecierile celor din jur, altii nu. Unii mergem la munca voiosi, plini de entuziasm, pentru ca s-a nimerit ca meseria sa fie si pasiune. Altii ne taram picioarele greoi, urmarind obsedant minutarul agatat de mana stanga sau calendare suspendate pe pereti.
Si totusi...noua ce ne aduce emotie sau tremur in glas sau lacrimi pe obraji?
joi, ianuarie 08, 2009
Je m'en fiche-ism de iarna
La multi ani, 2009! Nu te-am simtit venind, nu te constientizez pe de-a-ntregul nici acum, desi te-ai instalat bine merci in calendare de cateva zile bune.
Nu stiu daca din vina mea, a celor din jur, sau din alte motive, am bifat sarbatorile anului 2008/2009 fara sa simt. Nu am simtit Craciunul, n-am simtit trecerea in Noul An, n-am simtit Boboteaza sau Sf Ion; nu simt iarna cu exceptia noptilor friguroase si a picioarelor inghetate sau a gerului care-mi ciupeste tot mai nesimtit obrajii.
Poate problema mea e ca nu simt alb iarna asta. Simt amestecat: rosu cu picaturi de verde, uneori galben, gri sau chiar negru. Asa...de-a valma. Si totusi...prea putin, mult prea putin alb. Nici un snow angel iarna asta. Aripi? Da. In plin proces de modelare. A, nu, sunt departe de a fi gata. Mai dureaza pana se vor putea intinde spre un zbor albastru. Dar sunt pe "to do" list. Si pe "vreau" list. Si pe "nu ma las" list. Si pe toate listele a caror denumire are "optimismul" ca prefix.
Pana una alta, in lipsa de alta inspiratie, apelez la desteptaciunea altora si postez niste chestii pe care le-am citit azi. Daca nu altceva, macar ne pun putin pe ganduri sau isca vreo furtuna prin creiere, ceva. In cazul in care nu ne-au inghetat cu totul gandurile.
Asadar...Paulo Coelho (daca am inteles eu bine) zice dupa cum urmeaza (nu ca m-as da in vant dupa individ- e mult prea la moda pentru gusturile-mi, dar...):
Inventory of normality
I decided to conduct a survey among my friends about what society considers to be normal behavior. What follows is a list I have made of some of the absurd situations we face in day-to-day life, just because society sees them as normal:
1] Anything that makes us forget our true identity and our dreams and makes us only work to produce and reproduce.
2] Making rules for a war (the Geneva Convention).
3] Spending years at university and then not being able to find a job.
4] Working from nine in the morning to five in the afternoon at something that does not give us the least pleasure, so that we can retire after 30 years.
5] Retiring only to discover that we have no more energy to enjoy life, and then dying of boredom after a few years.
6] Using Botox.
7] Trying to be financially successful instead of seeking happiness.
8] Ridiculing those who seek happiness instead of money by calling them “people with no ambition”.
9] Comparing objects like cars, houses and clothes, and defining life according to these comparisons instead of really trying to find out the true reason for being alive.
10] Not talking to strangers. Saying nasty things about our neighbors.
11] Thinking that parents are always right.
12] Getting married, having children and staying together even though the love has gone, claiming that it’s for the sake of the children (who do not seem to be listening to the constant arguments).
12ª] Criticizing everybody who tries to be different.
14] Waking up with a hysterical alarm-clock at the bedside.
15] Believing absolutely everything that is printed.
16] Wearing a piece of colored cloth wrapped around the neck for no apparent reason and known by the pompous name “necktie”.
17] Never asking direct questions, even though the other person understands what you want to know.
18] Keeping a smile on your face when you really want to cry. And feeling sorry for those who show their own feelings.
19] Thinking that art is worth a fortune, or else that it is worth absolutely nothing.
20] Always despising what was easily gained, because the “necessary sacrifice” – and therefore also the required qualities – are missing.
21] Following fashion, even though it all looks ridiculous and uncomfortable.
22] Being convinced that all the famous people have tons of money saved up.
23] Investing a lot in exterior beauty and paying little attention to interior beauty.
24] Using all possible means to show that even though you are a normal person, you are infinitely superior to other human beings.
25] In any kind of public transport, never looking straight into the eyes of the other passengers, as this may be taken for attempting to seduce them.
26] When you enter an elevator, looking straight at the door and pretending you are the only person inside, however crowded it may be.
27] Never laughing out loud in a restaurant, no matter how funny the story is.
28] In the Northern hemisphere, always wearing the clothes that match the season of the year: short sleeves in springtime (however cold it may be) and a woolen jacket in the fall (no matter how warm it is).
29] In the Southern hemisphere, decorating the Christmas tree with cotton wool, even though winter has nothing to do with the birth of Christ.
30] As you grow older, thinking you are the wisest man in the world, even though not always do you have enough life experience to know what is wrong.
31] Going to a charity event and thinking that in this way you have collaborated enough to put an end to all the social inequalities in the world.
32] Eating three times a day, even if you’re not hungry.
33] Believing that the others are always better at everything: they are better-looking, more resourceful, richer and more intelligent. Since it’s very risky to venture beyond your own limits, it’s better to do nothing.
34] Using the car as a way to feel powerful and in control of the world.
35] Using foul language in traffic.
36] Thinking that everything your child does wrong is the fault of the company he or she is keeping.
37] Marrying the first person who offers you a position in society. Love can wait.
38] Always saying “I tried”, even though you haven’t tried at all.
39] Putting off doing the most interesting things in life until you no longer have the strength to do them.
40] Avoiding depression with massive daily doses of television programs.
41] Believing that it is possible to be sure of everything you have won.
42] Thinking that women don’t like football and that men don’t like interior decoration.
43] Blaming the government for everything bad that happens.
44] Being convinced that being a good, decent and respectful person means that the others will find you weak, vulnerable and easy to manipulate.
45] Being convinced that aggressiveness and discourtesy in treating others are signs of a powerful personality.
46] Being afraid of fibroscopy (men) and childbirth (women).
47] And finally, thinking that your religion is the sole proprietor of the absolute truth, the most important, the best, and that the other human beings in this immense planet who believe in any other manifestation of God are condemned to the fires of hell.
Gata! Cred ca ajunge postarea pana mi se mai dezmorteste muza si-mi mai adoarme din je m'en fiche-ism. A bientot si spor la hibernarea simturilor!
Nu stiu daca din vina mea, a celor din jur, sau din alte motive, am bifat sarbatorile anului 2008/2009 fara sa simt. Nu am simtit Craciunul, n-am simtit trecerea in Noul An, n-am simtit Boboteaza sau Sf Ion; nu simt iarna cu exceptia noptilor friguroase si a picioarelor inghetate sau a gerului care-mi ciupeste tot mai nesimtit obrajii.
Poate problema mea e ca nu simt alb iarna asta. Simt amestecat: rosu cu picaturi de verde, uneori galben, gri sau chiar negru. Asa...de-a valma. Si totusi...prea putin, mult prea putin alb. Nici un snow angel iarna asta. Aripi? Da. In plin proces de modelare. A, nu, sunt departe de a fi gata. Mai dureaza pana se vor putea intinde spre un zbor albastru. Dar sunt pe "to do" list. Si pe "vreau" list. Si pe "nu ma las" list. Si pe toate listele a caror denumire are "optimismul" ca prefix.
Pana una alta, in lipsa de alta inspiratie, apelez la desteptaciunea altora si postez niste chestii pe care le-am citit azi. Daca nu altceva, macar ne pun putin pe ganduri sau isca vreo furtuna prin creiere, ceva. In cazul in care nu ne-au inghetat cu totul gandurile.
Asadar...Paulo Coelho (daca am inteles eu bine) zice dupa cum urmeaza (nu ca m-as da in vant dupa individ- e mult prea la moda pentru gusturile-mi, dar...):
Inventory of normality
I decided to conduct a survey among my friends about what society considers to be normal behavior. What follows is a list I have made of some of the absurd situations we face in day-to-day life, just because society sees them as normal:
1] Anything that makes us forget our true identity and our dreams and makes us only work to produce and reproduce.
2] Making rules for a war (the Geneva Convention).
3] Spending years at university and then not being able to find a job.
4] Working from nine in the morning to five in the afternoon at something that does not give us the least pleasure, so that we can retire after 30 years.
5] Retiring only to discover that we have no more energy to enjoy life, and then dying of boredom after a few years.
6] Using Botox.
7] Trying to be financially successful instead of seeking happiness.
8] Ridiculing those who seek happiness instead of money by calling them “people with no ambition”.
9] Comparing objects like cars, houses and clothes, and defining life according to these comparisons instead of really trying to find out the true reason for being alive.
10] Not talking to strangers. Saying nasty things about our neighbors.
11] Thinking that parents are always right.
12] Getting married, having children and staying together even though the love has gone, claiming that it’s for the sake of the children (who do not seem to be listening to the constant arguments).
12ª] Criticizing everybody who tries to be different.
14] Waking up with a hysterical alarm-clock at the bedside.
15] Believing absolutely everything that is printed.
16] Wearing a piece of colored cloth wrapped around the neck for no apparent reason and known by the pompous name “necktie”.
17] Never asking direct questions, even though the other person understands what you want to know.
18] Keeping a smile on your face when you really want to cry. And feeling sorry for those who show their own feelings.
19] Thinking that art is worth a fortune, or else that it is worth absolutely nothing.
20] Always despising what was easily gained, because the “necessary sacrifice” – and therefore also the required qualities – are missing.
21] Following fashion, even though it all looks ridiculous and uncomfortable.
22] Being convinced that all the famous people have tons of money saved up.
23] Investing a lot in exterior beauty and paying little attention to interior beauty.
24] Using all possible means to show that even though you are a normal person, you are infinitely superior to other human beings.
25] In any kind of public transport, never looking straight into the eyes of the other passengers, as this may be taken for attempting to seduce them.
26] When you enter an elevator, looking straight at the door and pretending you are the only person inside, however crowded it may be.
27] Never laughing out loud in a restaurant, no matter how funny the story is.
28] In the Northern hemisphere, always wearing the clothes that match the season of the year: short sleeves in springtime (however cold it may be) and a woolen jacket in the fall (no matter how warm it is).
29] In the Southern hemisphere, decorating the Christmas tree with cotton wool, even though winter has nothing to do with the birth of Christ.
30] As you grow older, thinking you are the wisest man in the world, even though not always do you have enough life experience to know what is wrong.
31] Going to a charity event and thinking that in this way you have collaborated enough to put an end to all the social inequalities in the world.
32] Eating three times a day, even if you’re not hungry.
33] Believing that the others are always better at everything: they are better-looking, more resourceful, richer and more intelligent. Since it’s very risky to venture beyond your own limits, it’s better to do nothing.
34] Using the car as a way to feel powerful and in control of the world.
35] Using foul language in traffic.
36] Thinking that everything your child does wrong is the fault of the company he or she is keeping.
37] Marrying the first person who offers you a position in society. Love can wait.
38] Always saying “I tried”, even though you haven’t tried at all.
39] Putting off doing the most interesting things in life until you no longer have the strength to do them.
40] Avoiding depression with massive daily doses of television programs.
41] Believing that it is possible to be sure of everything you have won.
42] Thinking that women don’t like football and that men don’t like interior decoration.
43] Blaming the government for everything bad that happens.
44] Being convinced that being a good, decent and respectful person means that the others will find you weak, vulnerable and easy to manipulate.
45] Being convinced that aggressiveness and discourtesy in treating others are signs of a powerful personality.
46] Being afraid of fibroscopy (men) and childbirth (women).
47] And finally, thinking that your religion is the sole proprietor of the absolute truth, the most important, the best, and that the other human beings in this immense planet who believe in any other manifestation of God are condemned to the fires of hell.
Gata! Cred ca ajunge postarea pana mi se mai dezmorteste muza si-mi mai adoarme din je m'en fiche-ism. A bientot si spor la hibernarea simturilor!
miercuri, decembrie 24, 2008
Silent night
Lumina sperantei, caldura dragostei si pacea izvorata din credinta sa va umple casele, sufletele si gandurile.
luni, decembrie 22, 2008
Agape, fileo, eros...
Pentru ca e perioada in care facem risipa de cuvinte mari; pentru ca rutina e la ea acasa in vietile noastre; pentru ca aparenta si esenta isi dau tot mai greu mana; pentru ca suntem snobi si in stradania de a fi reali suntem mai falsi ca niciodata.
Pentru ca mi-e dor de autentic, de simplu, de veridic. Pentru ca e ruga mea nu doar pentru aceste sarbatori, ci pentru intreaga-mi viata...Pentru ca-mi doresc nu doar sa pot sa le recit, ci sa le traiesc:
1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.
1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Pentru ca mi-e dor de autentic, de simplu, de veridic. Pentru ca e ruga mea nu doar pentru aceste sarbatori, ci pentru intreaga-mi viata...Pentru ca-mi doresc nu doar sa pot sa le recit, ci sa le traiesc:
1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.
1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
vineri, decembrie 05, 2008
miercuri, noiembrie 12, 2008
Une seule rose
"- Les hommes de chez toi, dit le petit prince, cultivent cinq mille roses dans un même jardin... et ils n'y trouvent pas ce qu'ils cherchent.
- Ils ne le trouvent pas, répondis-je...
- Et cependant ce qu'ils cherchent pourrait être trouvé dans une seule rose ou un peu d'eau...
- Bien sûr, répondis-je.
Et le petit prince ajouta:
- Mais les yeux sont aveugles. Il faut chercher avec le cœur."
(Antoine de Saint Exupery- Le Petit Prince- chapitre 25)
- Ils ne le trouvent pas, répondis-je...
- Et cependant ce qu'ils cherchent pourrait être trouvé dans une seule rose ou un peu d'eau...
- Bien sûr, répondis-je.
Et le petit prince ajouta:
- Mais les yeux sont aveugles. Il faut chercher avec le cœur."
(Antoine de Saint Exupery- Le Petit Prince- chapitre 25)
sâmbătă, noiembrie 08, 2008
luni, noiembrie 03, 2008
Gand de seara
Ce as face eu acum.... Ceva ce nu am mai facut de foarte mult timp: as urca la volan, as lasa geamul din dreptul meu jos, l-as ruga pe Cocker de exemplu sa-mi umple urechile dand volumul la maxim si as apasa pedala din dreapta; poate pana la 160. Ca sa simt. Nebunie. Inconstienta. Independenta. Poate si egoism. Nicidecum tacere.
"I just wanna be there for someone
When the night comes"...
Si-n tot acest timp linii drepte, curbe, limite pe care le testez si le depasesc...
JOE COCKER - WHEN THE NIGHT COMES
Asculta mai multe audio Muzica »
"I just wanna be there for someone
When the night comes"...
Si-n tot acest timp linii drepte, curbe, limite pe care le testez si le depasesc...
JOE COCKER - WHEN THE NIGHT COMES
Asculta mai multe audio Muzica »
sâmbătă, noiembrie 01, 2008
Wish list
As numara stele si frunze-ngalbenite in varf de copaci...M-as juca de-a v-ati ascunselea cu luna plina...As alerga desculta pe stradute din Praga...As rade in limbi straine...As provoca dueluri de chitare...As trai rosu-aramiu...
marți, octombrie 28, 2008
O zi urata
O zi urata te trezeste cu noaptea in cap, facandu-te sa simti din nou de-acum bine instalata durere; da, aia ce te face sa te sui pe pereti. Invingi durerea cu de-acum bine inghitita pastila cu numarul 17. Tu care urasti pastilele!
Apoi, cand taraitul tot mai enervant al telefonului iti da de stire ca incepe o noua zi- de munca- si e doar marti, nicidecum sambata cum crezusesi tu in starea aia de semiadormire de dinainte de tarait, iti dai seama ca e frig. Focul a tinut soba calda, dar frigul a iesit invingator in duelul cu gradele Celsius. Refuzi sa infrunti aerul rece si te-ntorci pe cealalta parte, hotarata sa prelungesti cea mai dulce dintre stari- semiadormirea. Dar afurisitele de ganduri si asa numita constiinta nu-ti dau pace: te uiti la telefonul tolanit pe perna pe care ai aruncat-o de cu seara intr-o parte, din 5 in 5 minute. Pana cand, exasperata, tragi aer puternic in piept, sari in halatul pufos si dispari pe usa de la baie.
Afara e rece, cerul iti pare trist, iar tu dardai putin. Insa esti incapatanata: daca de acum ma infofolesc, ce ma fac la iarna? Grabesti pasul, convinsa ca asa o sa te mai incalzesti. Ajungi la covrigi. Evident, coada! Ca doar azi e o zi urata, nu? Si evident ca exact tipa din fata ta vrea sa-i faca loc unei cunostinte (care din bun simt refuza si se aseaza in spatele tau) si comanda, si comanda si...cred ca hraneste o scoala intreaga de la clasa intai pana la clasele de seral (auzisem eu cum ii povestea cunostintei ca se grabeste spre scoala, deci clar, e profa!).
Cobori la metrou, cu pas grabit, uitandu-te la ceas: 8:45. Mai are rost sa spun ca exact cand treci cartela prin aparat se aude: "Atentie, se inchid usile"? Cobori in sila si esti gata sa astepti...Apare metroul! Plin? Nuuu! Foaaaaaaarte plin! Dar deja esti obisnuita sa fii inghiontita, luata pe sus de gloata disperata si exasperata de atata asteptare si aglomeratie.
Ajungi la munca. Hmm, decent: e 9:20 cand deschizi calculatorul. "Se pare ca esti hotarata sa ajungi tot mai repede" spune o voce sugubata, care stie ca uneori 9:20 te mai prinde si pe peron la Victoriei. Apesi pe "enter" si programul numit "zi de munca" incepe sa se deruleze. Chiar ai treaba si te afunzi cu mintea si ochii in cifre, mail-uri, telefoane. Iti cauti muzica, macar sa ai cat de cat o companie intr-o zi in care te simti nazuroasa si antisociala. Nu-ti place nimic: de Chris Rea te-ai plictisit, Michael Buble ti se pare patetic, Abba sunt prea old style, Imogen Heap e prea ciudata, Muse prea galagiosi, Snow Patrol ti-au sunat in urechi in ultimele cateva saptamani...Incerci Jaci Velasquez. Ea te linisteste si poti lucra un timp cu casca in ureche (da, una, ca doar una e funstionala- si asta e de imprumut). La un moment dat, amortita, te ridici si te duci pana la baie. Stai 2 min si te privesti in oglinda, tu, care urasti narcisistii si admiratul in oglinda. Vezi o fata obosita, cu cearcane si riduri, care te face sa-ti intorci privirea si sa te intorci la ale tale "please find attached", "year end closure", "best regards"...Intre timp, pastila 18 incearca sa-si faca efectul si sa te ajute la tastat in continuare.
Mananci desi nu ti-e foame. Chiar mananci tot meniul, fara sa-i mai lasi resturi zilei de maine. Te intorci rapid la ale tale investigatii, escalari, negocieri virtuale, etc. "Release", "orders", "statement", "matching" si intreaga lor suita te tin conectata pana tarziu. Cand te uiti in jur vezi c-ati mai ramas vreo 3 calare pe metereze. Decizi intr-un final, dupa ce inghiti si patila 19, ca un shut down e bine venit pana maine si cobori agale cele 3 etaje (agale cu liftul, evident, care niciodata nu se grabeste). Infrunti intunericul si frigul si o tai spre farama de libertate si zambet ce ti-a mai ramas din ziua respectiva. Zambetul ti-e taiat rapid de un tarait si o discutie care-ti ineaca gandurile. Te doare pentru zambetul ucis, te doare pentru mainile puse la urechi, te doare pentru ca nu-ti plac certurile, mai ales cele pe care nu le-ai mai avut de ani de zile.
Ti-e foame si ajungi intr-un fast food. Prea uleios. Ti-e usor greata cand pleci, cu de-acum bine cunoscutul regret si hotarare de a nu mai recidiva prea curand. Strabati in tacere un oras cufundat in intuneric, un intuneric care in mod normal iti place, dar care acum pare rece si apasator. Iti gasesti odaia scufundata in intuneric si soba inca usor calduta, semn ca focul s-a facut la ora la care trebuia sa ajungi in mod normal. Iti urmezi ritualul din fiecare seara: telefon, laptop...Citesti vesti de la oameni apasati. Incerci sa incurajezi si regreti ca esti departe. Incerci sa dai sfaturi, dar stii ca deciziile se iau de unul singur, independent de "teoria" pe care atat de bine o stim cu totii cand e vorba de altii. Citesti ganduri de revolta, intrebari fara raspuns, filosofezi despre credinta, conflicte, oameni...Si continui sa te simti apasata. De ganduri, de ape care ti-au innecat gandurile, de tarmuri indepartate, de...o zi urata. Care se incheie acum. Maine am intalnire cu alta. Nu, nu alta zi urata. O zi de miercuri. Mie-mi plac zilele de miercuri. Noapte buna!
Apoi, cand taraitul tot mai enervant al telefonului iti da de stire ca incepe o noua zi- de munca- si e doar marti, nicidecum sambata cum crezusesi tu in starea aia de semiadormire de dinainte de tarait, iti dai seama ca e frig. Focul a tinut soba calda, dar frigul a iesit invingator in duelul cu gradele Celsius. Refuzi sa infrunti aerul rece si te-ntorci pe cealalta parte, hotarata sa prelungesti cea mai dulce dintre stari- semiadormirea. Dar afurisitele de ganduri si asa numita constiinta nu-ti dau pace: te uiti la telefonul tolanit pe perna pe care ai aruncat-o de cu seara intr-o parte, din 5 in 5 minute. Pana cand, exasperata, tragi aer puternic in piept, sari in halatul pufos si dispari pe usa de la baie.
Afara e rece, cerul iti pare trist, iar tu dardai putin. Insa esti incapatanata: daca de acum ma infofolesc, ce ma fac la iarna? Grabesti pasul, convinsa ca asa o sa te mai incalzesti. Ajungi la covrigi. Evident, coada! Ca doar azi e o zi urata, nu? Si evident ca exact tipa din fata ta vrea sa-i faca loc unei cunostinte (care din bun simt refuza si se aseaza in spatele tau) si comanda, si comanda si...cred ca hraneste o scoala intreaga de la clasa intai pana la clasele de seral (auzisem eu cum ii povestea cunostintei ca se grabeste spre scoala, deci clar, e profa!).
Cobori la metrou, cu pas grabit, uitandu-te la ceas: 8:45. Mai are rost sa spun ca exact cand treci cartela prin aparat se aude: "Atentie, se inchid usile"? Cobori in sila si esti gata sa astepti...Apare metroul! Plin? Nuuu! Foaaaaaaarte plin! Dar deja esti obisnuita sa fii inghiontita, luata pe sus de gloata disperata si exasperata de atata asteptare si aglomeratie.
Ajungi la munca. Hmm, decent: e 9:20 cand deschizi calculatorul. "Se pare ca esti hotarata sa ajungi tot mai repede" spune o voce sugubata, care stie ca uneori 9:20 te mai prinde si pe peron la Victoriei. Apesi pe "enter" si programul numit "zi de munca" incepe sa se deruleze. Chiar ai treaba si te afunzi cu mintea si ochii in cifre, mail-uri, telefoane. Iti cauti muzica, macar sa ai cat de cat o companie intr-o zi in care te simti nazuroasa si antisociala. Nu-ti place nimic: de Chris Rea te-ai plictisit, Michael Buble ti se pare patetic, Abba sunt prea old style, Imogen Heap e prea ciudata, Muse prea galagiosi, Snow Patrol ti-au sunat in urechi in ultimele cateva saptamani...Incerci Jaci Velasquez. Ea te linisteste si poti lucra un timp cu casca in ureche (da, una, ca doar una e funstionala- si asta e de imprumut). La un moment dat, amortita, te ridici si te duci pana la baie. Stai 2 min si te privesti in oglinda, tu, care urasti narcisistii si admiratul in oglinda. Vezi o fata obosita, cu cearcane si riduri, care te face sa-ti intorci privirea si sa te intorci la ale tale "please find attached", "year end closure", "best regards"...Intre timp, pastila 18 incearca sa-si faca efectul si sa te ajute la tastat in continuare.
Mananci desi nu ti-e foame. Chiar mananci tot meniul, fara sa-i mai lasi resturi zilei de maine. Te intorci rapid la ale tale investigatii, escalari, negocieri virtuale, etc. "Release", "orders", "statement", "matching" si intreaga lor suita te tin conectata pana tarziu. Cand te uiti in jur vezi c-ati mai ramas vreo 3 calare pe metereze. Decizi intr-un final, dupa ce inghiti si patila 19, ca un shut down e bine venit pana maine si cobori agale cele 3 etaje (agale cu liftul, evident, care niciodata nu se grabeste). Infrunti intunericul si frigul si o tai spre farama de libertate si zambet ce ti-a mai ramas din ziua respectiva. Zambetul ti-e taiat rapid de un tarait si o discutie care-ti ineaca gandurile. Te doare pentru zambetul ucis, te doare pentru mainile puse la urechi, te doare pentru ca nu-ti plac certurile, mai ales cele pe care nu le-ai mai avut de ani de zile.
Ti-e foame si ajungi intr-un fast food. Prea uleios. Ti-e usor greata cand pleci, cu de-acum bine cunoscutul regret si hotarare de a nu mai recidiva prea curand. Strabati in tacere un oras cufundat in intuneric, un intuneric care in mod normal iti place, dar care acum pare rece si apasator. Iti gasesti odaia scufundata in intuneric si soba inca usor calduta, semn ca focul s-a facut la ora la care trebuia sa ajungi in mod normal. Iti urmezi ritualul din fiecare seara: telefon, laptop...Citesti vesti de la oameni apasati. Incerci sa incurajezi si regreti ca esti departe. Incerci sa dai sfaturi, dar stii ca deciziile se iau de unul singur, independent de "teoria" pe care atat de bine o stim cu totii cand e vorba de altii. Citesti ganduri de revolta, intrebari fara raspuns, filosofezi despre credinta, conflicte, oameni...Si continui sa te simti apasata. De ganduri, de ape care ti-au innecat gandurile, de tarmuri indepartate, de...o zi urata. Care se incheie acum. Maine am intalnire cu alta. Nu, nu alta zi urata. O zi de miercuri. Mie-mi plac zilele de miercuri. Noapte buna!
sâmbătă, octombrie 25, 2008
Autumn music
...de toamna, de sambata, de foc ce trozneste in soba de teracota, de rosu moale, de ganduri si empatie, de ciuda, de liniste si speranta, de incurajare, de somn, letargie, de 27, de...Imogen Heap.
Discover Imogen Heap!
miercuri, octombrie 22, 2008
Dor de seara
Mi-e dor de Opera. Si-mi doresc sa ajung si la un spectacol de balet. Mi-e dor sa aud acea muzica elaborata, sa-mi sune in urechi inlantuire de sunete gandite, simtite si asezate cu precizie matematica pe 5 linii si 4 spatii. Mi-e dor de acele sunete care-mi misca sufletul mai mult decat piciorul. Mi-e dor sa vad si sa aud amestec de talent si munca, daruire si spectacol. Mi-e dor de eleganta si gratie.
Mi-e dor sa port tocuri si eventual o little black dress; sa ma simt chic; sa fiu pentru o seara femeia de 31 de ani, nu adolescenta cu tinuta de 20.
luni, octombrie 20, 2008
Vama intre ieri si azi
ceva vechi...si drag
VAMA VECHE - VAMA VECHE
Asculta mai multe audio Muzica »
ceva nou...si placut
Vama Veche- Pe sarma
Asculta mai multe audio Muzica »
VAMA VECHE - VAMA VECHE
Asculta mai multe audio Muzica »
ceva nou...si placut
Vama Veche- Pe sarma
Asculta mai multe audio Muzica »
Nesomn de week-end
Cand nu ai somn, incerci sa te linistesti si sa adormi. Unii prefera o cana cu lapte si multa miere, un ceai de tei, o carte, o melodie...Unii numara oi, petale de margarete sau isi fac planuri pentru ziua, saptamana, anul, viata pe care o au in fata.
Cand nu ai somn si nu ai nici stare, incepi sa faci o suta de lucruri si te plictisesti dupa primele 10 secunde. Nu ai rabdare sa vizionezi pana la capat filmul usurel pe care ti l-ai pus, menit a-ti alunga gandurile; schimbi intre ele cartile primite cu cateva zile in urma si nu ai chef sa citesti mai mult de 2 paragrafe din niciuna; faci drumuri din camera in baie si din baie in bucatarie; deschizi de o suta de ori dulapul in cautarea tinutei potrivite pentru a doua zi, alegi 2-3-4 pana te plictisesti si decizi sa fii spontana a doua zi dimineata, sub presiunea timpului.
Cand nu ai somn si durerea te ucide, te uiti din minut in minut la ceas, asteptand sa se scurga odata cele 4 ore dupa care poti sa mai inghiti un calmant, acela care te linisteste mai nou o ora, maxim 2, si-apoi o iei de la capat. Nu stiu cum e sa nasti. Nu am avut pana acum experienta asta. Stiu insa ca week-end-ul asta as fi preferat sa aduc pe lume 3 copii. Nu cred ca travaliul iti ia mai mult de 3 nopti si 2 zile. Am simtit cum e sa-ti infigi degetele in perna si sa-ti vina sa urli, am simtit cum e sa simti broboane de gheata pe sira spinarii, am simtit cum e sa fii gata sa suporti orice numai sa se termine odata si am simtit minutele de calm si bine ca pe cea mai dulce eliberare si senzatie din cate poate trai un om de-a lungul vietii lui.
Da, stiu, e numai vina mea, asa ca sunt gata sa primesc si pietrele si ocarile. Ce mai conteaza ele dupa un week-end in care timpul si durerea m-au invins detasat...?
Cand nu ai somn si nu ai nici stare, incepi sa faci o suta de lucruri si te plictisesti dupa primele 10 secunde. Nu ai rabdare sa vizionezi pana la capat filmul usurel pe care ti l-ai pus, menit a-ti alunga gandurile; schimbi intre ele cartile primite cu cateva zile in urma si nu ai chef sa citesti mai mult de 2 paragrafe din niciuna; faci drumuri din camera in baie si din baie in bucatarie; deschizi de o suta de ori dulapul in cautarea tinutei potrivite pentru a doua zi, alegi 2-3-4 pana te plictisesti si decizi sa fii spontana a doua zi dimineata, sub presiunea timpului.
Cand nu ai somn si durerea te ucide, te uiti din minut in minut la ceas, asteptand sa se scurga odata cele 4 ore dupa care poti sa mai inghiti un calmant, acela care te linisteste mai nou o ora, maxim 2, si-apoi o iei de la capat. Nu stiu cum e sa nasti. Nu am avut pana acum experienta asta. Stiu insa ca week-end-ul asta as fi preferat sa aduc pe lume 3 copii. Nu cred ca travaliul iti ia mai mult de 3 nopti si 2 zile. Am simtit cum e sa-ti infigi degetele in perna si sa-ti vina sa urli, am simtit cum e sa simti broboane de gheata pe sira spinarii, am simtit cum e sa fii gata sa suporti orice numai sa se termine odata si am simtit minutele de calm si bine ca pe cea mai dulce eliberare si senzatie din cate poate trai un om de-a lungul vietii lui.
Da, stiu, e numai vina mea, asa ca sunt gata sa primesc si pietrele si ocarile. Ce mai conteaza ele dupa un week-end in care timpul si durerea m-au invins detasat...?
vineri, octombrie 17, 2008
Curiosity killed the cat
Exista intrebari incapatanate care, desi se stiu ignorate si bine indesate in sertarul ferecat din coltul intunecat, au curajul sa tipe, sa insiste, sa-ti sparga timpanul sufletului si-al curiozitatii si sa iasa la iveala. Si ti-e teama de intrebare; si ti-e teama de raspuns; si ti-e teama de reactii; si ti-e teama de tine insati.
Exista raspunsuri gata de dat, simple, bisilabice; raspunsuri constand intr-un cuvant pe care l-ai mai auzit si il auzi destul de des. Culmea, iti si apartine intr-un anume fel. E parte din tine si parte din al tau.
Exista raspunsuri care dor inexplicabil, irational; raspunsuri care impietresc si seaca lacrimi; raspunsuri care nasc intrebari incapatanate pe care le negi si le-ndesi in sertarul ferecat din coltul intunecat.
Exista raspunsuri rationale, care dor irational.
Exista cuvinte care nasc ganduri, temeri, comparatii, asocieri, "what if"-uri.
Exista intelegere, empatie, rabdare, dragoste.
Exista timp care le rezolva pe toate. Pana si tacerile inexplicabile. Pana si lacrimile pe care le plange o vineri de octombrie.
Exista raspunsuri gata de dat, simple, bisilabice; raspunsuri constand intr-un cuvant pe care l-ai mai auzit si il auzi destul de des. Culmea, iti si apartine intr-un anume fel. E parte din tine si parte din al tau.
Exista raspunsuri care dor inexplicabil, irational; raspunsuri care impietresc si seaca lacrimi; raspunsuri care nasc intrebari incapatanate pe care le negi si le-ndesi in sertarul ferecat din coltul intunecat.
Exista raspunsuri rationale, care dor irational.
Exista cuvinte care nasc ganduri, temeri, comparatii, asocieri, "what if"-uri.
Exista intelegere, empatie, rabdare, dragoste.
Exista timp care le rezolva pe toate. Pana si tacerile inexplicabile. Pana si lacrimile pe care le plange o vineri de octombrie.
miercuri, octombrie 15, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
