Lumina sperantei, caldura dragostei si pacea izvorata din credinta sa va umple casele, sufletele si gandurile.
miercuri, decembrie 24, 2008
luni, decembrie 22, 2008
Agape, fileo, eros...
Pentru ca e perioada in care facem risipa de cuvinte mari; pentru ca rutina e la ea acasa in vietile noastre; pentru ca aparenta si esenta isi dau tot mai greu mana; pentru ca suntem snobi si in stradania de a fi reali suntem mai falsi ca niciodata.
Pentru ca mi-e dor de autentic, de simplu, de veridic. Pentru ca e ruga mea nu doar pentru aceste sarbatori, ci pentru intreaga-mi viata...Pentru ca-mi doresc nu doar sa pot sa le recit, ci sa le traiesc:
1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.
1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Pentru ca mi-e dor de autentic, de simplu, de veridic. Pentru ca e ruga mea nu doar pentru aceste sarbatori, ci pentru intreaga-mi viata...Pentru ca-mi doresc nu doar sa pot sa le recit, ci sa le traiesc:
1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
1 Corinteni 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
1 Corinteni 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
1 Corinteni 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
1 Corinteni 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
1 Corinteni 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
1 Corinteni 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
1 Corinteni 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
1 Corinteni 13:9 Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;
1 Corinteni 13:10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.
1 Corinteni 13:11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
1 Corinteni 13:13 Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
vineri, decembrie 05, 2008
miercuri, noiembrie 12, 2008
Une seule rose
"- Les hommes de chez toi, dit le petit prince, cultivent cinq mille roses dans un même jardin... et ils n'y trouvent pas ce qu'ils cherchent.
- Ils ne le trouvent pas, répondis-je...
- Et cependant ce qu'ils cherchent pourrait être trouvé dans une seule rose ou un peu d'eau...
- Bien sûr, répondis-je.
Et le petit prince ajouta:
- Mais les yeux sont aveugles. Il faut chercher avec le cœur."
(Antoine de Saint Exupery- Le Petit Prince- chapitre 25)
- Ils ne le trouvent pas, répondis-je...
- Et cependant ce qu'ils cherchent pourrait être trouvé dans une seule rose ou un peu d'eau...
- Bien sûr, répondis-je.
Et le petit prince ajouta:
- Mais les yeux sont aveugles. Il faut chercher avec le cœur."
(Antoine de Saint Exupery- Le Petit Prince- chapitre 25)
sâmbătă, noiembrie 08, 2008
luni, noiembrie 03, 2008
Gand de seara
Ce as face eu acum.... Ceva ce nu am mai facut de foarte mult timp: as urca la volan, as lasa geamul din dreptul meu jos, l-as ruga pe Cocker de exemplu sa-mi umple urechile dand volumul la maxim si as apasa pedala din dreapta; poate pana la 160. Ca sa simt. Nebunie. Inconstienta. Independenta. Poate si egoism. Nicidecum tacere.
"I just wanna be there for someone
When the night comes"...
Si-n tot acest timp linii drepte, curbe, limite pe care le testez si le depasesc...
JOE COCKER - WHEN THE NIGHT COMES
Asculta mai multe audio Muzica »
"I just wanna be there for someone
When the night comes"...
Si-n tot acest timp linii drepte, curbe, limite pe care le testez si le depasesc...
JOE COCKER - WHEN THE NIGHT COMES
Asculta mai multe audio Muzica »
sâmbătă, noiembrie 01, 2008
Wish list
As numara stele si frunze-ngalbenite in varf de copaci...M-as juca de-a v-ati ascunselea cu luna plina...As alerga desculta pe stradute din Praga...As rade in limbi straine...As provoca dueluri de chitare...As trai rosu-aramiu...
marți, octombrie 28, 2008
O zi urata
O zi urata te trezeste cu noaptea in cap, facandu-te sa simti din nou de-acum bine instalata durere; da, aia ce te face sa te sui pe pereti. Invingi durerea cu de-acum bine inghitita pastila cu numarul 17. Tu care urasti pastilele!
Apoi, cand taraitul tot mai enervant al telefonului iti da de stire ca incepe o noua zi- de munca- si e doar marti, nicidecum sambata cum crezusesi tu in starea aia de semiadormire de dinainte de tarait, iti dai seama ca e frig. Focul a tinut soba calda, dar frigul a iesit invingator in duelul cu gradele Celsius. Refuzi sa infrunti aerul rece si te-ntorci pe cealalta parte, hotarata sa prelungesti cea mai dulce dintre stari- semiadormirea. Dar afurisitele de ganduri si asa numita constiinta nu-ti dau pace: te uiti la telefonul tolanit pe perna pe care ai aruncat-o de cu seara intr-o parte, din 5 in 5 minute. Pana cand, exasperata, tragi aer puternic in piept, sari in halatul pufos si dispari pe usa de la baie.
Afara e rece, cerul iti pare trist, iar tu dardai putin. Insa esti incapatanata: daca de acum ma infofolesc, ce ma fac la iarna? Grabesti pasul, convinsa ca asa o sa te mai incalzesti. Ajungi la covrigi. Evident, coada! Ca doar azi e o zi urata, nu? Si evident ca exact tipa din fata ta vrea sa-i faca loc unei cunostinte (care din bun simt refuza si se aseaza in spatele tau) si comanda, si comanda si...cred ca hraneste o scoala intreaga de la clasa intai pana la clasele de seral (auzisem eu cum ii povestea cunostintei ca se grabeste spre scoala, deci clar, e profa!).
Cobori la metrou, cu pas grabit, uitandu-te la ceas: 8:45. Mai are rost sa spun ca exact cand treci cartela prin aparat se aude: "Atentie, se inchid usile"? Cobori in sila si esti gata sa astepti...Apare metroul! Plin? Nuuu! Foaaaaaaarte plin! Dar deja esti obisnuita sa fii inghiontita, luata pe sus de gloata disperata si exasperata de atata asteptare si aglomeratie.
Ajungi la munca. Hmm, decent: e 9:20 cand deschizi calculatorul. "Se pare ca esti hotarata sa ajungi tot mai repede" spune o voce sugubata, care stie ca uneori 9:20 te mai prinde si pe peron la Victoriei. Apesi pe "enter" si programul numit "zi de munca" incepe sa se deruleze. Chiar ai treaba si te afunzi cu mintea si ochii in cifre, mail-uri, telefoane. Iti cauti muzica, macar sa ai cat de cat o companie intr-o zi in care te simti nazuroasa si antisociala. Nu-ti place nimic: de Chris Rea te-ai plictisit, Michael Buble ti se pare patetic, Abba sunt prea old style, Imogen Heap e prea ciudata, Muse prea galagiosi, Snow Patrol ti-au sunat in urechi in ultimele cateva saptamani...Incerci Jaci Velasquez. Ea te linisteste si poti lucra un timp cu casca in ureche (da, una, ca doar una e funstionala- si asta e de imprumut). La un moment dat, amortita, te ridici si te duci pana la baie. Stai 2 min si te privesti in oglinda, tu, care urasti narcisistii si admiratul in oglinda. Vezi o fata obosita, cu cearcane si riduri, care te face sa-ti intorci privirea si sa te intorci la ale tale "please find attached", "year end closure", "best regards"...Intre timp, pastila 18 incearca sa-si faca efectul si sa te ajute la tastat in continuare.
Mananci desi nu ti-e foame. Chiar mananci tot meniul, fara sa-i mai lasi resturi zilei de maine. Te intorci rapid la ale tale investigatii, escalari, negocieri virtuale, etc. "Release", "orders", "statement", "matching" si intreaga lor suita te tin conectata pana tarziu. Cand te uiti in jur vezi c-ati mai ramas vreo 3 calare pe metereze. Decizi intr-un final, dupa ce inghiti si patila 19, ca un shut down e bine venit pana maine si cobori agale cele 3 etaje (agale cu liftul, evident, care niciodata nu se grabeste). Infrunti intunericul si frigul si o tai spre farama de libertate si zambet ce ti-a mai ramas din ziua respectiva. Zambetul ti-e taiat rapid de un tarait si o discutie care-ti ineaca gandurile. Te doare pentru zambetul ucis, te doare pentru mainile puse la urechi, te doare pentru ca nu-ti plac certurile, mai ales cele pe care nu le-ai mai avut de ani de zile.
Ti-e foame si ajungi intr-un fast food. Prea uleios. Ti-e usor greata cand pleci, cu de-acum bine cunoscutul regret si hotarare de a nu mai recidiva prea curand. Strabati in tacere un oras cufundat in intuneric, un intuneric care in mod normal iti place, dar care acum pare rece si apasator. Iti gasesti odaia scufundata in intuneric si soba inca usor calduta, semn ca focul s-a facut la ora la care trebuia sa ajungi in mod normal. Iti urmezi ritualul din fiecare seara: telefon, laptop...Citesti vesti de la oameni apasati. Incerci sa incurajezi si regreti ca esti departe. Incerci sa dai sfaturi, dar stii ca deciziile se iau de unul singur, independent de "teoria" pe care atat de bine o stim cu totii cand e vorba de altii. Citesti ganduri de revolta, intrebari fara raspuns, filosofezi despre credinta, conflicte, oameni...Si continui sa te simti apasata. De ganduri, de ape care ti-au innecat gandurile, de tarmuri indepartate, de...o zi urata. Care se incheie acum. Maine am intalnire cu alta. Nu, nu alta zi urata. O zi de miercuri. Mie-mi plac zilele de miercuri. Noapte buna!
Apoi, cand taraitul tot mai enervant al telefonului iti da de stire ca incepe o noua zi- de munca- si e doar marti, nicidecum sambata cum crezusesi tu in starea aia de semiadormire de dinainte de tarait, iti dai seama ca e frig. Focul a tinut soba calda, dar frigul a iesit invingator in duelul cu gradele Celsius. Refuzi sa infrunti aerul rece si te-ntorci pe cealalta parte, hotarata sa prelungesti cea mai dulce dintre stari- semiadormirea. Dar afurisitele de ganduri si asa numita constiinta nu-ti dau pace: te uiti la telefonul tolanit pe perna pe care ai aruncat-o de cu seara intr-o parte, din 5 in 5 minute. Pana cand, exasperata, tragi aer puternic in piept, sari in halatul pufos si dispari pe usa de la baie.
Afara e rece, cerul iti pare trist, iar tu dardai putin. Insa esti incapatanata: daca de acum ma infofolesc, ce ma fac la iarna? Grabesti pasul, convinsa ca asa o sa te mai incalzesti. Ajungi la covrigi. Evident, coada! Ca doar azi e o zi urata, nu? Si evident ca exact tipa din fata ta vrea sa-i faca loc unei cunostinte (care din bun simt refuza si se aseaza in spatele tau) si comanda, si comanda si...cred ca hraneste o scoala intreaga de la clasa intai pana la clasele de seral (auzisem eu cum ii povestea cunostintei ca se grabeste spre scoala, deci clar, e profa!).
Cobori la metrou, cu pas grabit, uitandu-te la ceas: 8:45. Mai are rost sa spun ca exact cand treci cartela prin aparat se aude: "Atentie, se inchid usile"? Cobori in sila si esti gata sa astepti...Apare metroul! Plin? Nuuu! Foaaaaaaarte plin! Dar deja esti obisnuita sa fii inghiontita, luata pe sus de gloata disperata si exasperata de atata asteptare si aglomeratie.
Ajungi la munca. Hmm, decent: e 9:20 cand deschizi calculatorul. "Se pare ca esti hotarata sa ajungi tot mai repede" spune o voce sugubata, care stie ca uneori 9:20 te mai prinde si pe peron la Victoriei. Apesi pe "enter" si programul numit "zi de munca" incepe sa se deruleze. Chiar ai treaba si te afunzi cu mintea si ochii in cifre, mail-uri, telefoane. Iti cauti muzica, macar sa ai cat de cat o companie intr-o zi in care te simti nazuroasa si antisociala. Nu-ti place nimic: de Chris Rea te-ai plictisit, Michael Buble ti se pare patetic, Abba sunt prea old style, Imogen Heap e prea ciudata, Muse prea galagiosi, Snow Patrol ti-au sunat in urechi in ultimele cateva saptamani...Incerci Jaci Velasquez. Ea te linisteste si poti lucra un timp cu casca in ureche (da, una, ca doar una e funstionala- si asta e de imprumut). La un moment dat, amortita, te ridici si te duci pana la baie. Stai 2 min si te privesti in oglinda, tu, care urasti narcisistii si admiratul in oglinda. Vezi o fata obosita, cu cearcane si riduri, care te face sa-ti intorci privirea si sa te intorci la ale tale "please find attached", "year end closure", "best regards"...Intre timp, pastila 18 incearca sa-si faca efectul si sa te ajute la tastat in continuare.
Mananci desi nu ti-e foame. Chiar mananci tot meniul, fara sa-i mai lasi resturi zilei de maine. Te intorci rapid la ale tale investigatii, escalari, negocieri virtuale, etc. "Release", "orders", "statement", "matching" si intreaga lor suita te tin conectata pana tarziu. Cand te uiti in jur vezi c-ati mai ramas vreo 3 calare pe metereze. Decizi intr-un final, dupa ce inghiti si patila 19, ca un shut down e bine venit pana maine si cobori agale cele 3 etaje (agale cu liftul, evident, care niciodata nu se grabeste). Infrunti intunericul si frigul si o tai spre farama de libertate si zambet ce ti-a mai ramas din ziua respectiva. Zambetul ti-e taiat rapid de un tarait si o discutie care-ti ineaca gandurile. Te doare pentru zambetul ucis, te doare pentru mainile puse la urechi, te doare pentru ca nu-ti plac certurile, mai ales cele pe care nu le-ai mai avut de ani de zile.
Ti-e foame si ajungi intr-un fast food. Prea uleios. Ti-e usor greata cand pleci, cu de-acum bine cunoscutul regret si hotarare de a nu mai recidiva prea curand. Strabati in tacere un oras cufundat in intuneric, un intuneric care in mod normal iti place, dar care acum pare rece si apasator. Iti gasesti odaia scufundata in intuneric si soba inca usor calduta, semn ca focul s-a facut la ora la care trebuia sa ajungi in mod normal. Iti urmezi ritualul din fiecare seara: telefon, laptop...Citesti vesti de la oameni apasati. Incerci sa incurajezi si regreti ca esti departe. Incerci sa dai sfaturi, dar stii ca deciziile se iau de unul singur, independent de "teoria" pe care atat de bine o stim cu totii cand e vorba de altii. Citesti ganduri de revolta, intrebari fara raspuns, filosofezi despre credinta, conflicte, oameni...Si continui sa te simti apasata. De ganduri, de ape care ti-au innecat gandurile, de tarmuri indepartate, de...o zi urata. Care se incheie acum. Maine am intalnire cu alta. Nu, nu alta zi urata. O zi de miercuri. Mie-mi plac zilele de miercuri. Noapte buna!
sâmbătă, octombrie 25, 2008
Autumn music
...de toamna, de sambata, de foc ce trozneste in soba de teracota, de rosu moale, de ganduri si empatie, de ciuda, de liniste si speranta, de incurajare, de somn, letargie, de 27, de...Imogen Heap.
Discover Imogen Heap!
miercuri, octombrie 22, 2008
Dor de seara
Mi-e dor de Opera. Si-mi doresc sa ajung si la un spectacol de balet. Mi-e dor sa aud acea muzica elaborata, sa-mi sune in urechi inlantuire de sunete gandite, simtite si asezate cu precizie matematica pe 5 linii si 4 spatii. Mi-e dor de acele sunete care-mi misca sufletul mai mult decat piciorul. Mi-e dor sa vad si sa aud amestec de talent si munca, daruire si spectacol. Mi-e dor de eleganta si gratie.
Mi-e dor sa port tocuri si eventual o little black dress; sa ma simt chic; sa fiu pentru o seara femeia de 31 de ani, nu adolescenta cu tinuta de 20.
luni, octombrie 20, 2008
Vama intre ieri si azi
ceva vechi...si drag
VAMA VECHE - VAMA VECHE
Asculta mai multe audio Muzica »
ceva nou...si placut
Vama Veche- Pe sarma
Asculta mai multe audio Muzica »
VAMA VECHE - VAMA VECHE
Asculta mai multe audio Muzica »
ceva nou...si placut
Vama Veche- Pe sarma
Asculta mai multe audio Muzica »
Nesomn de week-end
Cand nu ai somn, incerci sa te linistesti si sa adormi. Unii prefera o cana cu lapte si multa miere, un ceai de tei, o carte, o melodie...Unii numara oi, petale de margarete sau isi fac planuri pentru ziua, saptamana, anul, viata pe care o au in fata.
Cand nu ai somn si nu ai nici stare, incepi sa faci o suta de lucruri si te plictisesti dupa primele 10 secunde. Nu ai rabdare sa vizionezi pana la capat filmul usurel pe care ti l-ai pus, menit a-ti alunga gandurile; schimbi intre ele cartile primite cu cateva zile in urma si nu ai chef sa citesti mai mult de 2 paragrafe din niciuna; faci drumuri din camera in baie si din baie in bucatarie; deschizi de o suta de ori dulapul in cautarea tinutei potrivite pentru a doua zi, alegi 2-3-4 pana te plictisesti si decizi sa fii spontana a doua zi dimineata, sub presiunea timpului.
Cand nu ai somn si durerea te ucide, te uiti din minut in minut la ceas, asteptand sa se scurga odata cele 4 ore dupa care poti sa mai inghiti un calmant, acela care te linisteste mai nou o ora, maxim 2, si-apoi o iei de la capat. Nu stiu cum e sa nasti. Nu am avut pana acum experienta asta. Stiu insa ca week-end-ul asta as fi preferat sa aduc pe lume 3 copii. Nu cred ca travaliul iti ia mai mult de 3 nopti si 2 zile. Am simtit cum e sa-ti infigi degetele in perna si sa-ti vina sa urli, am simtit cum e sa simti broboane de gheata pe sira spinarii, am simtit cum e sa fii gata sa suporti orice numai sa se termine odata si am simtit minutele de calm si bine ca pe cea mai dulce eliberare si senzatie din cate poate trai un om de-a lungul vietii lui.
Da, stiu, e numai vina mea, asa ca sunt gata sa primesc si pietrele si ocarile. Ce mai conteaza ele dupa un week-end in care timpul si durerea m-au invins detasat...?
Cand nu ai somn si nu ai nici stare, incepi sa faci o suta de lucruri si te plictisesti dupa primele 10 secunde. Nu ai rabdare sa vizionezi pana la capat filmul usurel pe care ti l-ai pus, menit a-ti alunga gandurile; schimbi intre ele cartile primite cu cateva zile in urma si nu ai chef sa citesti mai mult de 2 paragrafe din niciuna; faci drumuri din camera in baie si din baie in bucatarie; deschizi de o suta de ori dulapul in cautarea tinutei potrivite pentru a doua zi, alegi 2-3-4 pana te plictisesti si decizi sa fii spontana a doua zi dimineata, sub presiunea timpului.
Cand nu ai somn si durerea te ucide, te uiti din minut in minut la ceas, asteptand sa se scurga odata cele 4 ore dupa care poti sa mai inghiti un calmant, acela care te linisteste mai nou o ora, maxim 2, si-apoi o iei de la capat. Nu stiu cum e sa nasti. Nu am avut pana acum experienta asta. Stiu insa ca week-end-ul asta as fi preferat sa aduc pe lume 3 copii. Nu cred ca travaliul iti ia mai mult de 3 nopti si 2 zile. Am simtit cum e sa-ti infigi degetele in perna si sa-ti vina sa urli, am simtit cum e sa simti broboane de gheata pe sira spinarii, am simtit cum e sa fii gata sa suporti orice numai sa se termine odata si am simtit minutele de calm si bine ca pe cea mai dulce eliberare si senzatie din cate poate trai un om de-a lungul vietii lui.
Da, stiu, e numai vina mea, asa ca sunt gata sa primesc si pietrele si ocarile. Ce mai conteaza ele dupa un week-end in care timpul si durerea m-au invins detasat...?
vineri, octombrie 17, 2008
Curiosity killed the cat
Exista intrebari incapatanate care, desi se stiu ignorate si bine indesate in sertarul ferecat din coltul intunecat, au curajul sa tipe, sa insiste, sa-ti sparga timpanul sufletului si-al curiozitatii si sa iasa la iveala. Si ti-e teama de intrebare; si ti-e teama de raspuns; si ti-e teama de reactii; si ti-e teama de tine insati.
Exista raspunsuri gata de dat, simple, bisilabice; raspunsuri constand intr-un cuvant pe care l-ai mai auzit si il auzi destul de des. Culmea, iti si apartine intr-un anume fel. E parte din tine si parte din al tau.
Exista raspunsuri care dor inexplicabil, irational; raspunsuri care impietresc si seaca lacrimi; raspunsuri care nasc intrebari incapatanate pe care le negi si le-ndesi in sertarul ferecat din coltul intunecat.
Exista raspunsuri rationale, care dor irational.
Exista cuvinte care nasc ganduri, temeri, comparatii, asocieri, "what if"-uri.
Exista intelegere, empatie, rabdare, dragoste.
Exista timp care le rezolva pe toate. Pana si tacerile inexplicabile. Pana si lacrimile pe care le plange o vineri de octombrie.
Exista raspunsuri gata de dat, simple, bisilabice; raspunsuri constand intr-un cuvant pe care l-ai mai auzit si il auzi destul de des. Culmea, iti si apartine intr-un anume fel. E parte din tine si parte din al tau.
Exista raspunsuri care dor inexplicabil, irational; raspunsuri care impietresc si seaca lacrimi; raspunsuri care nasc intrebari incapatanate pe care le negi si le-ndesi in sertarul ferecat din coltul intunecat.
Exista raspunsuri rationale, care dor irational.
Exista cuvinte care nasc ganduri, temeri, comparatii, asocieri, "what if"-uri.
Exista intelegere, empatie, rabdare, dragoste.
Exista timp care le rezolva pe toate. Pana si tacerile inexplicabile. Pana si lacrimile pe care le plange o vineri de octombrie.
miercuri, octombrie 15, 2008
marți, septembrie 30, 2008
Leapsa
Una bucata leapsa de la Claudiu&Lizuka. De fapt sunt 2 in 1 ca undeva mai in amonte cineva le-a combinat :D.
Asadar:
1. Questions with one word answer (a propos, ma enerveaza ca e in engleza treaba asta, dar mi-e prea lene sa stau sa o si traduc).
Yourself: human
Your Spouse: dream
Your Hair: Simona- I can hardly wait to visit her :) (prietenii stiu de ce)
Your Mother: best friend
Your Father: loving
Your Favorite Item: daisies
Your Dream Last Nigh
t: i rarely remember my night dreams
Your Favorite Drink: pear juice
Your Dream Car: sorry for cheating, but they are 2: Mini Cooper and VW Beetle
The Room You Are In: cozy
Your Ex: fantasy
Your Fear: God
What Do You Want To Be In Ten Years: mother of 2
Who You Hung Out With Last Night: Shrek :D
What You'r Not: stupid
Muffins: breakfast in bed
One of Your Wish List (Items): family
Time: tic-tac
The Last Thing You Did: breathe :P
What You Are Wearing: indiscretion
Your Favorite Weather: hot
Your Favorite Book: Le Petit Prince
The Last Thing You Ate: caugh pills
Your Life: mix of colours
Your Mood: optimistic
Your Best Friend: happy
What Your Thinking About Right Now: how difficult is to answer stupid questio
ns using one word
Your Car: plan
What You Are Doing At The Moment: smiling
Your Summer: endless
Your Relationship Status: hope
What Is On Your TV: no TV
What Is The Weather Like: getting warm
When Was The Last Time You Laughed: today
2. Sa enumar 21 de cuvinte, cele mai pline de semnificatie pentru mine, care ma definesc, fara de care nu m-as putea exprima, fara de care n-as mai fi eu.
Dumnezeu, speranta, dragoste, a fi, om, iertare, incredere, familie, copii, zambet, calatorii, a face, respect, verde, curcubeu, margarete, cirese, lumina, muzica, primavara, viata
Cam asta sunt eu...atat cat un test telegrafic poate s-o arate.
Leapsa i-o dau Aniellei daca vrea s-o ia.
Asadar:
1. Questions with one word answer (a propos, ma enerveaza ca e in engleza treaba asta, dar mi-e prea lene sa stau sa o si traduc).
Yourself: human
Your Spouse: dream
Your Hair: Simona- I can hardly wait to visit her :) (prietenii stiu de ce)
Your Mother: best friend
Your Father: loving
Your Favorite Item: daisies
Your Dream Last Nigh
t: i rarely remember my night dreamsYour Favorite Drink: pear juice
Your Dream Car: sorry for cheating, but they are 2: Mini Cooper and VW Beetle
The Room You Are In: cozy
Your Ex: fantasy
Your Fear: God
What Do You Want To Be In Ten Years: mother of 2
Who You Hung Out With Last Night: Shrek :D
What You'r Not: stupid
Muffins: breakfast in bed
One of Your Wish List (Items): family
Time: tic-tac
The Last Thing You Did: breathe :P
What You Are Wearing: indiscretion
Your Favorite Weather: hot
Your Favorite Book: Le Petit Prince
The Last Thing You Ate: caugh pills
Your Life: mix of colours
Your Mood: optimistic
Your Best Friend: happy
What Your Thinking About Right Now: how difficult is to answer stupid questio
ns using one wordYour Car: plan
What You Are Doing At The Moment: smiling
Your Summer: endless
Your Relationship Status: hope
What Is On Your TV: no TV
What Is The Weather Like: getting warm
When Was The Last Time You Laughed: today
2. Sa enumar 21 de cuvinte, cele mai pline de semnificatie pentru mine, care ma definesc, fara de care nu m-as putea exprima, fara de care n-as mai fi eu.
Dumnezeu, speranta, dragoste, a fi, om, iertare, incredere, familie, copii, zambet, calatorii, a face, respect, verde, curcubeu, margarete, cirese, lumina, muzica, primavara, viata
Cam asta sunt eu...atat cat un test telegrafic poate s-o arate.
Leapsa i-o dau Aniellei daca vrea s-o ia.
duminică, septembrie 21, 2008
De sfarsit de week-end...
Din categoria "film light de week-end", alaturi de melodia din soundtrack pe care o ascult a...nici nu mai stiu a cata oara...
"Made of Honor"- comedia romantica de duminica seara, numai buna pentru vizionat in pat, infasurata in patura moale, cu o cana de ciocolata aburinda in maini, cu zambet si visare.
"Stolen" a celor de la Dashboard Confessional, soundtrack-ul unui sfarsit linistit de week-end.
"Made of Honor"- comedia romantica de duminica seara, numai buna pentru vizionat in pat, infasurata in patura moale, cu o cana de ciocolata aburinda in maini, cu zambet si visare.
"Stolen" a celor de la Dashboard Confessional, soundtrack-ul unui sfarsit linistit de week-end.
luni, septembrie 15, 2008
This is life
Daca e sa ma "laud" vreodata cu faptul ca sunt Balanta (nu, nu cred in zodii si alte asemenea scorneli) e in situatiile in care fac afirmatii de acest gen: "da, trec dintr-o extrema intr-alta, doar sunt o Balanta veritabila, care rareori stie si poate sa ramana echilibrata".
Acum, fie vorba-ntre noi, daca sunt sau nu o persoana echilibrata sau dimpotriva, un om al extremelor...o pot afirma cei apropiati mie; cei ce ma stiu asa...cat de cat...
Azi am fost intrebata daca ma simt bine. Azi m-a cautat lume pentru ca mi-a citit blogul si "pareai afectata". Da, am momente de nostalgie, am momente de tristete, am lacrimi si am invatat sa le plang, am ganduri si framantari, am lupte si sperante, am ploi si furtuni in mine. Dar am si soare, am si rasarit, am si zambet, am si apucaturi si voiosie de copil. De regula tristetea imi urneste condeiul, lacrimile se transforma mai usor in cuvinte si frustrarile explodeaza in postari care uneori ii ingrijoreaza pe cei de langa mine. Si mi-e bine cand ma cautati, mi-e bucurie cand vad ca va pasa si nu uitati de mine.
Azi a plouat. Azi a fost mohorat si frig. Azi mi s-a parut ca e sfarsit de noiembrie. Azi as fi citit Bacovia si l-as fi ascultat pe Andries cantandu-mi cum "prin cerul ferestrei, prin cerul oval, norii curgeau...".As as fi stat tolanita-n asternuturile-mi alb-negre, in timp ce lemnele ar fi troznit in soba incinsa, as fi baut ceai de toamna cu multa lamaie...As fi visat...Poate as fi iubit si as fi fost iubita...Poate...
Dar azi a plouat. Si azi a fost luni. Si azi a inceput si scoala, asa ca nebunia pe strazile Bucurestiului a fost completa. Azi am si intarziat la munca. Azi am dardait pe strada, am tusit mult, am transpirat in metrou, ca apoi sa ma zgribulesc dupa ce am iesit din adancuri. Azi am muncit mult, m-am enervat si m-am si bucurat. Azi am gasit rezolvari si am adunat noi frustrari. Azi am ras si m-am incruntat. Azi am fost agitata si relaxata.
Per total...azi am avut o zi buna! Am avut o zi vesela, care a inceput, a continuat si se termina cu niste acorduri simplute, care insa mi-au dat o stare de veselie si buna dispozitie nemaipomenita. Am cantat toata ziua, am zambit si mi-a fost cald si bine. E tot ce retin din ziua de azi.
Multumesc, Cristiana pentru doza de voie buna pe care mi-ai dat-o de dimineata printr-un simplu link. Si le multumesc celor ce mi-au dat stare de bine, zambet si liniste.
Acum, fie vorba-ntre noi, daca sunt sau nu o persoana echilibrata sau dimpotriva, un om al extremelor...o pot afirma cei apropiati mie; cei ce ma stiu asa...cat de cat...
Azi am fost intrebata daca ma simt bine. Azi m-a cautat lume pentru ca mi-a citit blogul si "pareai afectata". Da, am momente de nostalgie, am momente de tristete, am lacrimi si am invatat sa le plang, am ganduri si framantari, am lupte si sperante, am ploi si furtuni in mine. Dar am si soare, am si rasarit, am si zambet, am si apucaturi si voiosie de copil. De regula tristetea imi urneste condeiul, lacrimile se transforma mai usor in cuvinte si frustrarile explodeaza in postari care uneori ii ingrijoreaza pe cei de langa mine. Si mi-e bine cand ma cautati, mi-e bucurie cand vad ca va pasa si nu uitati de mine.
Azi a plouat. Azi a fost mohorat si frig. Azi mi s-a parut ca e sfarsit de noiembrie. Azi as fi citit Bacovia si l-as fi ascultat pe Andries cantandu-mi cum "prin cerul ferestrei, prin cerul oval, norii curgeau...".As as fi stat tolanita-n asternuturile-mi alb-negre, in timp ce lemnele ar fi troznit in soba incinsa, as fi baut ceai de toamna cu multa lamaie...As fi visat...Poate as fi iubit si as fi fost iubita...Poate...
Dar azi a plouat. Si azi a fost luni. Si azi a inceput si scoala, asa ca nebunia pe strazile Bucurestiului a fost completa. Azi am si intarziat la munca. Azi am dardait pe strada, am tusit mult, am transpirat in metrou, ca apoi sa ma zgribulesc dupa ce am iesit din adancuri. Azi am muncit mult, m-am enervat si m-am si bucurat. Azi am gasit rezolvari si am adunat noi frustrari. Azi am ras si m-am incruntat. Azi am fost agitata si relaxata.
Per total...azi am avut o zi buna! Am avut o zi vesela, care a inceput, a continuat si se termina cu niste acorduri simplute, care insa mi-au dat o stare de veselie si buna dispozitie nemaipomenita. Am cantat toata ziua, am zambit si mi-a fost cald si bine. E tot ce retin din ziua de azi.
Multumesc, Cristiana pentru doza de voie buna pe care mi-ai dat-o de dimineata printr-un simplu link. Si le multumesc celor ce mi-au dat stare de bine, zambet si liniste.
duminică, septembrie 14, 2008
Si totusi...
...nu-mi place toamna. Nu-mi place frigul ce mi-a intrat in oase; nu-mi plac mainile si urechile reci; nu-mi plac tusea si durerea de gat. Nu-mi place parcul, nu-mi plac strazile, nu-mi place inghesuiala din locurile calduroase, nu-mi plac oamenii nehotarati intre tricouri si paltoane, pantaloni scurti si geci cu gulere de blana...Toamna ma tine in casa, in pat. Toamna mi-e rece si mi-e straina. Toamna e anotimpul gandurilor si al apasarilor. Toamna apun zambete si sunt inghitite de preocupari...Sunt nascuta toamna. Si totusi...nu-mi place toamna.
Dar...mi-e dor de Tudor Gheorghe.
sâmbătă, septembrie 13, 2008
I'll be there as soon as I can...
Asteptarile dor. Asteptarile ranesc. Asteptarile umezesc ochi si intristeaza. Asteptarile sunt imbietoare fete morgana. Intinzi mana cu atata siguranta, tresari de bucurie, strangi pumnul cu putere si cand il deschizi...iluzie si goala desertaciune.
Asteptarile nasc singuratate in mijlocul multimii. Pun zambete false pe fete cu grija machiate. Ignora complimente, in ciuda faptului ca sunt reale. Pentru ca si tu te simti cu adevarat frumoasa, dar...la urma urmei...ce daca? la ce-ti folosesc?
Imi place muzica buna si-mi place Romantic FM. Imi plac ceainariile si prajiturile cu crema de ciocolata. Imi place izul de trandafiri si lumina difuza imprastiata timid, dar suficient cat sa-ti vezi gandurile invalmasite sau sa-ti auzi eul bombardandu-te cu intrebari al caror raspuns poate-l vei afla, poate nu... Imi place chipul prietenilor dragi, care-mi zambesc. De vis-a-vis, de la cateva strazi departare sau de la sute de kilometri. Imi place Bucurestiul noaptea. De fapt, imi plac plimbarile noaptea. Imi plac noptile cu luna, calde si senine; imi plac pana si noptile reci si ploioase. Si totusi...melanj de aparenta si esenta, zambet si lacrimi, compromis si viata, altruism si egoism, intelegere si revolta, stare de bine si dor si... multe, multe asteptari.
Urasc week-end-urile. Urasc timpul. Urasc tacerea. Urasc singuratatea. Urasc interminabilele discutii dintre me, myself and I. Si-am obosit sa gandesc. Am obosit sa astept. Am obosit sa sper. Probabil maine voi obosi sa ma vaiet. Sau sa fiu pesimista si plangacioasa.
Petale albe imi fac cu ochiul si-mi zambesc. Si gandurile aluneca. What if-uri. Si what to do-uri. Multe. Toate. Acompaniate obsesiv de aceiasi Muse...
joi, septembrie 11, 2008
Am ales Zana
Azi am primit unul dintre cele mai frumoase complimente: "ce frumos: una canta, alta scrie! Ce mandri trebuie sa fie parintii vostri!".
M-am fastacit, pentru ca venea tocmai din partea ei, ea care s-a nascut cu condeiu-n mana si nu o face oricum. M-am fastacit pentru ca si ea e din randul celor care au facut din pasiune meserie. M-am fastacit, pentru ca dupa sora mea, ar fi fost autoarea unuia dintre cele doua bloguri despre care as fi scris pe Focus Blog.
Asta pentru ca am fost invitata sa scriu ca Guest Blogger despre unul din blogurile mele de suflet. Au fost 3, iar alegerea a facut-o sangele. Pentru ca am ales sa scriu despre Zana mica.... Descoperiti-o!
M-am fastacit, pentru ca venea tocmai din partea ei, ea care s-a nascut cu condeiu-n mana si nu o face oricum. M-am fastacit pentru ca si ea e din randul celor care au facut din pasiune meserie. M-am fastacit, pentru ca dupa sora mea, ar fi fost autoarea unuia dintre cele doua bloguri despre care as fi scris pe Focus Blog.
Asta pentru ca am fost invitata sa scriu ca Guest Blogger despre unul din blogurile mele de suflet. Au fost 3, iar alegerea a facut-o sangele. Pentru ca am ales sa scriu despre Zana mica.... Descoperiti-o!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
