Healing rain

In general nu-mi place ploaia. Ma deprima, ma intristeaza, o simt cum imi patrunde-n oase si cad prada melancoliei, visarii...Simt cum ma contopesc cu fiecare picur care cade si parca plang odata cu ea, cu natura ...

"Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă." (Melancolie - Lucian Blaga)

De dimineata ploua intruna. Cerul a fost suparat si a continuat sa verse lacrimi. Mie mi-a fost bine. Chiar bine, bine. M-am trezit cu zambetul pe buze si l-am pastrat toata ziua. Am fost zglobie si plina de energie. Si extreeeem de pupacioasa. Eu, care sunt o retinuta de obicei la capitolul asta. Noroc ca n-am dat ochii cu multa lume. N-am pasit nici in noroiul de afara si nici picurii mari si reci nu mi-au cazut pe obraz. Nu m-a stropit nici o masina si n-am alergat prin balti dupa autobuz sau tramvai.
Azi am privit-o de la caldura si dincolo de nori am vazut soarele. Cu ochii mintii si-a vointei. Am vazut curcubeul in toata splendoarea lui si mi-am amintit din nou de promisiune. Da, totul in mintea mea. Pentru ca...it all starts in your own mind.

Later update: Michael W. Smith- Healing rain