"Why isn't LOVE enough?"
Chiar sunt curioasa cine ce raspuns ar da intrebarii. Pe mine inca ma framanta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trebuiau sa poarte un nume...
- Oana Anca
- Cine este Oana? Cine este Anca? Anca e mai "veche" decat Oana, desi s-au nascut deodata, intr-o dimineata insorita a zilei de 8 oct 77. Si Oana e inaintea Ancai; cel putin pe hartie. Anca a fost un copil nazdravan, ca toti copiii singuri la parinti in primii 6 ani si ceva de viata. A avut tot ce si-a dorit si multe altele pe deasupra. A mers la gradinita, a invatat ungureste (la un moment dat, spre disperarea mamei, gandea ungureste si apoi traducea in limba materna). Apoi a fost scolarita; una silitoare, premianta cu coronita, destul de conformista si ascultatoare, desi uneori mai razvratita (cu vorba mai mult decat cu fapta). A fost o liceana ambitioasa si o studenta silitoare. A obtinut tot ce si-a dorit fara prea mare efort. Oana a aparut prin gimnaziu. Asa o striga dirigintele, spre disperarea Ancai. Uneori nici nu raspundea. Din mandrie. Da, Oana e mandra, e aroganta, priveste lumea de sus. Oana e ironica si da peste nas. Oana aduce contraargumete si exaspereaza; e fitoasa. Oana e mai complexa, e mai elaborata. Oana Anca sunt EU! :)
11 comentarii:
Because we're human.
Asta ca sa raspund in aceeasi limba a lui Sir Alex Ferguson (nu'mi place sintagma aia cu shakespeare).
Dac'ar fi sa detaliez... Hmm.. destul de greu si aproape imposibil in linii mari si spatii mici.
Cazul(sensul) 1: -Vrem mai mult:
Omul este nemultumit prin fire. Nu putem spune vreodata ca am ajuns sa nu ne mai dorim altceva. Este practic imposibil. Nu cred ca sunt necesare mai multe explicatii. Aratati'mi'l pe cel care spune ca e multumit cu cine este si ce are si nu'si doreste absolut nimic in plus, nici macar un fir de atza si o sa'l indrum fie spre primul spital de psihiatrie, fie la biserica, pentru ca acela va fi iisus la a doua pogorare (glumesc, evident. Pana si iisus isi dorea mereu mai mult.)
Cazul(sensul) 2: -Se'ntampla altceva desi exista dragoste
Aici... matricea e ceva mai complexa desi raspunsul e similar. De ce nu ajunge dragostea pt. ca doi oameni sa fie impreuna? Pentru ca traim intr'o societate si suntem (noi si cei ce ne'nconjoara) oameni. Pentru ca ne pasa de ceea ce cred altii despre noi (fie ca's necunoscuti sau cei mai apropiati prieteni), pentru ca sunt piedici de ordin religios, sunt distante, sunt prejudecati, sunt legi, sunt 1001 de mici lucruri care ne fac sa ne gandim, din pacate, prea mult.
Pentru ca deja m'am gandit prea mult si'am divagat putin, inchei.
Lighten up, era mai bine acum vreo 2 posturi :P
P.S. Alice: Hello, stranger.
pentru ca gandim prea mult, actionam prea putin, nu uitam ce trebuie uitat si lipsa intelepciunii nutreste ura. si asta ne rapeste tot timpul, din pacate.
dragostea este mai presus de toate..eu chiar cred in asta.
da, sunt naiva.
poate.
se poate iubi in foarte multe feluri si se pot da multe definitii ale dragostei.
si pana cand nu esti langa persoana ptr. care dragostea inseamna acelasi lucru ca si ptr. tine, da, atunci "love is not enough"
...pentru că tot timpul sîntem nemulţumiţi cu ce avem şi vrem mai mult (ceea ce nu tot timpul e ok). Poate că nu asta e explicaţia, dar asta cred eu.
Pentru ca te-ai plicitisi. Pentru ca sa te framanti. Pentru ca sa iti pui intrebari. Pentru ca nu poti aprecia binele decat daca stii cum este raul. Pentru ca dragostea, frumusetea, fericirea, prietenia... trebuiesc raportate la opusurile lor...
Un nene, Schopenhauer, spunea candva ca satisfactia (fericirea)nu este in realitate, in esenta sa, decat negativitate, ca nu exista in ea nimic pozitiv. Nu exista satisfactie care sa ne parvina din vointa proprie. Ea trebuie sa fie satisfacerea unei dorinte. Intr-adevar, dorinta este conditia preliminara a oricarei bucurii. Odata cu satisfactia, inceteaza dorinta si, in consecinta, si bucuria. Sper ca am redat cat de cat coernet teoria sa. E un punct de vedere de luat in seama.
ehh..men..
De ce? Pentru ca exista iubiri..si exista Dragostea. Cand gasesti Dragostea..si nu incercarile ei..atunci devine de ajuns. Pana atunci, printre iubiri..si cat timp am invatat ca totul e suportabil, nimic nu e de ajuns,de fapt. Ganduri de seara ploioasa :)
hai ca'ti zic eu ...it's not enough doar atunci cand numai unul iubeste ;)Daca ar iubi amandoi la fel demult .....dar asta e un caz particularizat. La modul general, nu toti sunt in stare sa iubeasca pe bune ,mai ales ca avem a face cu un sentiment nobil. Asa ca mai este loc de 'love' ...it's not enough! :)
Imi place ce ati scris toti, fara exceptie si nu voi comenta; nu cred ca exista RASPUNSUL la aceasta intrebare; exista doar raspunsul meu, si-al tau, si-al lui, raspuns care poate azi difera de ieri si de maine...Imi pare rau ca n-au indraznit mai multi un raspuns public; unii au preferat sa imi raspunda doar mie, iar altii si-au raspuns lor insisi/insesi. Important e ca ne-am luat un timp sa cugetam, e drept, fetele putin mai romantic, baietii mai pragmatic.
"Acum dar raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este DRAGOSTEA".
de multe ori oamenilor li se uraste cu binele; atunci, dragostea nu mai e de ajuns; de fapt, nimic nu mai e de ajuns atunci;
eu cred ca iubirea nu e de ajuns pentru ca amanuntele strica, in general, intregul. si nu le poti lasa deoparte, te erodeaza, te schimba, iti abat atentia de la ce este, poate, important.
Trimiteți un comentariu