Un tablou. Nu unul oarecare. Unul pictat cu maiestrie si cu multa, multa grija; cu sudoare uneori. Un tablou pictat nu de un singur artist ci de o multitudine; unii mai celebri, altii mai putin. Insa un tablou pictat cu inima, mai mult decat cu mana. Un tablou neterminat; un tablou la care se lucreaza de 29 de ani...
Dar un tablou inramat. Un cadru rigid, care nu-i permite sa se desfasoare; un cadru care-l limiteaza. Pentru ca...tablourile se-nrameaza. Un tablou neinramat isi pierde scopul si utilitatea. Acolo unde panza iese din rama si se desfasoara in voie apar criticile; apar comentariile si dezaprobarile. Sar toti sa ia foarfeca in mana pentru a-l "aranja", pentru a-l face numai bun pentru rama. O rama de altfel frumoasa, de cea mai buna calitate. O rama scumpa si pretuita de critici si cumparatori.
Un tablou. Nu unul oarecare. De fapt o panza. O panza pictata cu maiestrie si multa, multa grija. O panza cu personalitate, care s-a plictisit de rama. O panza care-si doreste eliberarea din stransoarea ramei.
O panza plina de culoare, in cautare...
15 comentarii:
Each life is a tapestry! The more varied and harmonious the colours, the more beautiful and precious the tapestry! However the most beautiful colours seem to appear in the time of trials...when they are wonderfully touched by the Master's hand! Nu ne plac tablourile alb-negru, nici culorile terne, sterse ... Here comes nobletea suferintei! :) ...Today's post reminds me of my life tapestry! Very courageous choice of colours! ...Thank you, Master!
so, de ce pînza nu priveşte rama dintr-un alt unghi? :P poate aşa nu o mai plictiseşte :)
Da, uneori e vorba de suferinta si de probleme. Alteori e vorba pur si simplu de rutina si de acel "asa e bine", "asa se face".
Paul, pentru ca o strange uneori. Si ne strange pe fiecare.
"There is something about yourself that you don't know. Something that you will deny even exists, until it's too late to do anything about it. It's the only reason you get up in the morning. The only reason you suffer the shitty puss, the blood, the sweat and the tears. This is because you want people to know how good, attractive, generous, funny, wild and clever you really are. Fear or revere me, but please, think I'm special. We share an addiction. We're approval junkies. We're all in it for the slap on the back and the gold watch. The hip-hip-hoo-fuckin' rah. Look at the clever boy with the badge, polishing his trophy. Shine on you crazy diamond, because we're just monkeys wrapped in suits, begging for the approval of others. "
chiar daca aparent nu este evident, exista totusi o legatura intre citat si post..:)
Exista rame si rame, insa pictura aia nu trebuie inramata, nici ea si nici "cea din spatele ei", de 29 de ani si aproape jumate :)
criticii adevarati stiu foarte bine ca valoarea este data de panza, nu de rama. Rama poate fi schimbata oricand
la pînză merge şi fără o ramă. :)
"We're approval junkies"...cred ca e una dintre principalele idei ale post-ului. Si continuarea ar fi: "That's why we accept frames and are afraid to break them". Sau ne complacem in locuri si situatii caldute.
Da, Gabi, picturile nu cred c-ar trebui inramate. Si totusi, insasi natura lor si circumstantele in care exista le ingradesc. In lumea noastra se numesc principii, reguli, poate chiar prejudecati.
Marian, e adevarat. O putem schimba. Si nu e foarte rau. Dar tu nu simti niciodata nevoia sa elimini ramele?
Paul...merge, dar nu mereu si nu oricand. Se numesc evadari aceste incercari, dupa parerea mea.
Mi'e imposibil sa cred ca panza a fost pusa de cineva in rama. Panza este a ramei asa cum si rama este a panzei. Au fost modelate impreuna de aceiasi artisti. E o simbioza aici... panza nu ar mai fi aceeasi daca i'ar lipsi rama aceasta pe care o stiu (mai mult sau mai putin) privitorii. Lumea s'a obisnuit in acesti 29 de ani cu un intreg. Daca, aruncand (fie si doar schimband) aceasta rama, acest cadru... panza se va destrama in ochii multora?
Anca, apropo de valoarea panzei... in urma cu putina vreme cineva (nu dau nume pt ca nu conteaza) ne-a aratat noile tablouri asezate "la expozitie" in biroul de la locul de munca. Noi, cica: sunt frumoase, cu stil, super culorile, arata bine etc... incercam sa fim politicosi cu vorba aia, doua bucati de hartie puse-n rama!
Aflam pretul: 3000$ fiecare (erau doua). Ne pica ochii-n gura!! Culmea... era o copie de pe original, "foarte valoroasa", dar binenteles pe hartie special cartonata.
Am putea sa ne punem pe afaceri: mergem pe la galerii, face poze cu digitalele, le inramam frumos si scoatem hartoagele la vanzare la preturi fabuloase!:)
Pacat, mare pacat ca lumea e dispusa sa dea atata amar de bani pe "arta de hartie inramata", si habar nu au de faptul ca adevarata valoare sta in PANZA.
anca, imi place poza ta co oglinda si imi aminteste de un citat. traducerea bruta ar suna cam asa: " tu nu esti cea pe care o vezi in oglinda/sau altii o vad in oglinda. esti cea care se uita in oglinda".
si cam asa si este: cautam disperati "oglinzi" care se ne arate cine suntem, sau rame care ne definesc..dar poate, nici nu exista. pentru ca intotdeauna suntem in spatele oglinzii, in spatele ramei, in spatele picturii..in spatele fetei noastre
Oana Anca,
Ba da. Exista insa rame. Punct.
In plus, uneori ele fac o echipa buna, existand panze carora valoarea le este pusa in evidenta de rame...
Demas, sunt constienta ca e aproape imposibil ca panza sa traiasca in afara ramei, care nu e neaparat modelata de aceiasi artisti. Dar unori e bine sa mai scape din stramtoarea ei, sau macar de o portiune din rama. Sunt rame care exista dinainte de aparitia panzei, total independent si aceasta trebuie sa ia forma ramei. Uneori e dureros procesul asta de modelare, uneori e de-a dreptul absurd.
Da, probabil eliminarea ramei (chiar si partial sau pe o perioada determinata) ar strica imaginea panzei in ochii privitorilor, dar oare...cum bine zice harry, nu conteaza mai mult originalul decat imaginea proiectata pe retina privitorului?
Corina, eu ma ofer sa fac strategia de marketing si vanzare a "tablourilor" :).
H. f adevarat, dar...oglinda ne ajuta sa ne vedem. Daca nu ar fi ea, cum ne-am vedea pe noi insine/insene? Eu o vad ca pe un instrument util, dar intr-adevar imaginea din oglinda nu e originalul.
Marian, foarte categorica replica ta. Punct! :P
Sunt de acord, exista rame, dar nu toate-s bune, nu de toate avem chef mereu, unele ne strang si ne lasa vanatai. Pe unele vrand-nevrand le acceptam, iar pe altele le dorim.
Trebuie delimitata"creatia" de "restul"...asa cum privim pe fereastra si ne minunam de opera Marelui creator asa trebuie privit si tabloul...in interior creatie in afara ramei...zugraveala,punct.Un tablou este o fereastra deschisa"si pentru a o deschide ,trebuie rama.
mie nu-mi place transformatul..dea lungul timpului omenirea a tot schimbat lucrurile...si in superficial,imi place brutul..simplul...imperfectul..nu vreau un tablou perfect,inramat,aranjat;vrau unul care sa aiba o pata gresita,o linie greu trasata,ceva care sal faca diferit..ceva care sa nu fie....perfect,eu pictez,si niciodata numi inramez tablourile...intrucat imi place ca privitorul sa le accepte pentru cum sunt si nu pentru cum arata rama..in plus intotdeauna am crezut ca rama atrage atentia de la panza insasi...poate ca vrem lucruri perfecte pentru ca in viata noastra cotidiana nimic nu iese asa cum ne propunem...si da... creatia trbuie delimitata de restul dar ea este deja delimitata....prin faptul ca delimitarea se rezuma la realul crud si imaginarul din tablou...rama poate fi o invizibila,o delimitare intre ce simte poetul silentios si ce este cu adevarat.
Trimiteți un comentariu