Tineri. Inteligenti. Cu preocupari intelectuale. Educati. Oameni care simt si traiesc profund. Oameni care sufera. Ma-ngrozesc sa vad in jurul meu in fiecare zi astfel de cazuri. La tot pasul aud: "sunt in depresie", "nu stiu incotro ma indrept", "am obosit", etc. Tot mai rar vad zambet pe fetele lor, tot mai des aud regrete, neimpliniri, suferinte, decizii extreme. Motivele variaza de la neimpliniri profesionale, sentimentale, familiale, la regrete privind anumite decizii luate sau neluate...Insa indiferent de motiv sunt incatusati intr-o lume a gandurilor si a framatarilor.
Stau si ma intreb oare nu e mai bine sa fii un ignorant? Un mediocru pe scena vietii, care sta si vinde rosii proaspete in piata, frecandu-si bucuros mainile la sfarsitul unei zile in care toata marfa s-a vandut? La ce folos atata scoala, doctorate, functii cand sufletu-i gol si macinat?
Incotro se-ndreapta lumea asta???
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Ma surprinzi cateodata. Rau. Exact ieri, in jurul orei la care scriai tu post-ul ii spuneam cuiva: "ma gandesc ba.. aia'i greseala mea". DA, urasc sa gandesc atat de mult, urasc sa'i vad pe cei din jurul meu ca gandesc pana'n punctul in care uita sa zambeasca. Urasc zambetele fortate, afisate doar pentru a masca gandurile pesimiste. Azi urasc. Azi simt. Azi gandesc. Iar. Si'mi doresc momente'n care sa actionez instinctual fara 'jde mii de calcule asupra implicatiilor ulterioare ale actiunilor mele.
Printre randurile unui basm care mi'a placut in copilarie se regaseste urmatorul: "Fericiti cei saraci cu duhul". O picatura de adevar alunecand pe un gand sec precum o zi ploioasa de vara.
Great minds think alike, demas! :) Si scrii frumos. Si gandesti frumos. Te-as citi cu placere, sa stii:P. Nu, nu-mi sari in cap, ca stiu ce spun.
cred ca intrebarea era "unde se indreapta lumea asta fara cap?" scoala nu conteaza asa de mult atunci cand nu stii unde te indrepti; multi ajung nu stiu unde si apoi se intreaba ce cauta ei acolo; si daca realizeaza ce cauta atunci isi dau seama ca au uitat ceva important in urma; mult in urma; bucuria copilariei;
Nu, Lucica; intrebarea e "incotro se-ndreapta lumea cu cap?" pt ca e vb de tinerii educati, de oamenii inteligenti care gandesc profund, care au intrebari si cauta raspunsuri la ele, care nu iau viata ca pe ceva simplu si incearca s-o patrunda. Oamenii astia sufera mult.
Chiar discutam zilele trecute cu Corina pe tema asta si mi-i dadea exemplu pe Blaga, Eminescu, etc, oameni profunzi care n-au gasit fericirea in lumea asta.
De aceea stau si ma intreb: nu-i mai bine sa nu fii atat de inteligent? sau sa nu ai preocupari atat de profunde? Nu-i mai bine sa te bucuri ca ai o nevasta, 5 copii si o scoala profesionala care-ti permite sa lucrezi mecanic la un atelier de cartier pentru a-ti putea intretine familia, fara sa mai ai timp de cugetari si filosofii asupra vietii?
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Nu-i desconsider pe cei fara scoli inalte; dimpotriva, incep sa-i invidiez pentru linistea din sufletele lor.
ce te face sa crezi ca tinerii educati gandesc profund si sunt inteligenti? cata inteligenta exista in ei daca nu reusesc sa gaseasca fericirea?
cit despre cei cu 5 copii si scoala profesionala nu trebuie sa-i invidiezi; ei nu au timp sa filozofeze pentru ca trebuie sa munceasca pentru cei 5 copii.
si atunci? care e reteta sa fii fericit?
Asta-i intrebarea, Lucica! Si asta ne pune pe ganduri si iar ajungem de unde am pornit.
Demas, am uitat data trecuta: "Fericiti cei saraci cu duhul"...predica de pe munte, Matei cap. 5, Biblie. Nicidecum basm, doar adevar. Care trebuie macinat un pic si gandit. Iarasi...gandit:).
Oana, la biblie faceam si eu referire. :-) Si, dupa cum am spus, citatul respectiv este conform cu realitatea. Nu este singurul, dar eu vorbeam de ansamblu. Care, pentru mine, asta reprezinta. Un basm.
Grijile ne fac sa gandim prea mult. Iar ganditul excesiv creaza griji suplimentare. E un cerc vicios pe care trebuie sa-l spargem odata si odata.
Gabi, griji au toti oamenii de pe pamant. De aia nu se poate spune ca sufera cu totii de depresie sau sunt neimpliniti cu totii. Ce ma ingrijoreaza pe mine este numarul tot mai mare de tineri cu educatie, tineri inteligenti care nu-si mai gasesc locul si implinirea.
Si omul cu 2 clase isi are grijile lui: de unde sa faca rost de bani pt familie, unde va munci a doua zi, etc. Dar asta e oarecum de inteles. Pe cand cei ce au toate premisele unei vieti mai bune datorita educatiei, carierei...de ce atata zbatere?
Cum spunea si Demas, gandim prea mult si ar trebui sa luam lucrurile ca atare, sa nu mai despicam firu-n 10.
Frumos!
Nu , nu este bine sa fii un ignorant!
Oricum lumea-i plina de ignoranti, de oameni carora nu le pasa de nimic , de nimeni, poate doar de "sufletul" lor...
Depresii, regrete, neimpliniri sunt stari prin care fiecare dintre noi a trecut, dar nu aceasta-i buba. Singuratatea, singuratatea in familie, in cuplu, intre prieteni...Te simti gol, neinteles, neimplinit si fara voia ta te intrebi unde ai gresit...Traim oare cu adevarat?
Supusi stresului in fiecare zi, stresului de a fi cei mai buni, de a reusi uitam sa daruim, sa traim , sa zambim...Patetic ceea ce spun eu aici, dar poate adevarat...
Trimiteți un comentariu