Nici nu stiu cand am auzit-o pentru prima data. Nici unde eram, ce faceam, la ce ma gandeam sau ce simteam. Nu stiu daca eram trista sau vesela, somnoroasa sau flamanda...De auzit am mai auzit-o, dar nu mi-a atras atentia in vreun fel sau altul. O fi fost vreuna din melodiile trendy lansata habar nu am cand. Nu stiu daca e o trendy noua sau e statuta deja prin topuri. Sincera sa fiu, in afara de cine o canta, nu prea stiu altceva.
Am reauzit-o de curand, intr-o seara. Stateam la o masa rontaind chipsuri, dialogand despre tot ce-ti poate trece prin cap in timp ce astepti sa-nceapa filmul la care ti-au luat bilete inainte cu vreo doua ore, dupa ce ai dat de vreo 3 ori raita mall-ului, de care drept sa spun m-am cam plictisit. Ceea ce m-a facut sa tac pentru o clipa au fost cateva acorduri dintr-o melodie. Suna bine si am simtit-o ca pe un carlig ce mi s-a implantat adanc; in urechi, in cap, in inima... Simteam cum incepe sa ma infasoare si sa ma cuprinda ca un navod aruncat in ape limpezi. M-a urmarit toata seara si s-a intensificat odata ce s-a amestecat si cu un parfum pe care si acum il mai am in nari: acrisor, verde-galbui, zemos...De atunci nu ma mai satur. Replay, replay, replay. De-a dreptul obsedant; de zeci, de sute, de mii de ori. Adorm cu ea si ma trezesc intre notele ei. Sangele imi cuge prin vene pe ritmul ei, gandurile-mi roiesc respectand masura partiturii. Simt, visez, doresc, actionez doar la bratul ei.
Noapte buna, dulce si irationala obsesie!
5 comentarii:
unii prieteni mi-au spus ca o sa ma plictisesc daca ascult aceeasi melodie.Dar eu nu-i cred.Cum sa te saturi de o melodie care iti trezeste atatea sentimente frumoase, care te face sa te simti atat de bine in fiecare zi ? Probabil ei n-au gasit inca una...
sa nu-mi zici ca-i enrique
Anielle, oamenii sunt de multe feluri. Nu toti sunt sensibili, lasandu-se prada unei melodii sau unor sentimente. Unii sunt mai rationali sau mai pragmatici. Altii, mai superficiali. De fapt, cred tot mai tare ca oamenii din ziua de azi ridica superficialitatea la rang de virtute. Sad, but trye!
Sally, nu, nu-ti zic! :D
Postul tau mi-a amintit de o poezie:
Tarziu, pe la ceasul amaraciunii si tulburarii,
cu fruntea in maini
si privirea pierduta in licoarea rosie, aburinda
ai inceput, nebanuit, sa-mi curgi prin sange.
sangele a inceput sa se roteasca
in cercuri din ce in ce mai largi
prin venele transparente si ireale ale fiintei din mine
iar venele-mi vibrau cum vibreaza corzile viorilor
sub atingerea arcusului tau.
De atunci port cu mine licoarea rosie, frematatoare
si o ascult cu urechea marita de spaima
a unui priveghetor.
Multumesc, Elena. Frumos spus, dar putin cam trist :).
Trimiteți un comentariu