Succesiune de doruri, de sperante, chipuri creionate cu degetul imaginatiei, personalitati inventate de prea mult drag si dor. Eul uitat undeva intr-un colt semiobscur, facandu-si simtita prezenta doar atunci cand striga cu toata fiinta "vreau" si "pot" sau "imi doresc cu orice pret". Amalgam de lacrimi si zambete, slabiciuni si multa forta, "bine te-am gasit" si "adio", un iures ametitor si totusi previzibil, neschimbat. Te-ai plictisit de acelasi peisaj; zi de zi acelasi orizont, acelasi dor insotit de acelasi "mai sper", "mai pot", "mai vreau". Aceeasi neclintire, aceeasi rutina, acelasi "mergem inainte si vom mai vedea ce se va intampla". Pana cand decizi ca e timpul sa faci un pas, la dreapta sau la stanga, mai in fata sau mai in spate; sa schimbi decorul. Pentru ca depinde doar de tine. Si a ceda inseamna tot "vreau".
Si vreau sa vreau. Si pot sa vad altfel. Si-mi doresc schimbarea. Pentru mine si numai pentru eul meu, care a iesit la lumina.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
frumoase ganduri si o atitudine care ar fi bine daca ar fi molipsitoare, bravo!
Trimiteți un comentariu