sâmbătă, iulie 04, 2009

...despre alegeri


"Iată, îţi pun astăzi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul ... binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta".
(Deuteronom 30: 15, 19.)

...pentru ca nu suntem simple marionete in mana LUI, pentru ca putem sa ne facem propriile alegeri, pentru ca o facem zi de zi. Pentru ca deciziile au urmari, pe care trebuie sa ni le asumam. Pentru ca ne infasuram singuri in franghii care strang pana la lacrimi. Pentru ca deciziile sunt personale. Pentru ca au spectatori si gust de neputinta amara.
Incredere, dragoste, intelegere, asteptare, rabdare...si timpul trece ireversibil: tic-tac!

marți, iunie 30, 2009

Regret

Ganduri, multe ganduri...Regret atat de mult ca nu mai sunt copil, ca a trecut totul atat de repede.


Michel Sardou et Garou - La riviere de notre enfance
Asculta mai multe audio Muzica

luni, iunie 22, 2009

C'est tellement fort, tellement fragile aussi...



C'est tellement simple
L'amour
Tellement possible
L'amour
A qui l'entend
Regarde autour
A qui le veutVraiment
C'est tellement rien
D'y croire
Mais tellement tout
Pourtant
Qu'il vaut la peine
De le vouloir
De le chercher
Tout le temps

Ce sera nous, dès demain
Ce sera nous, le chemin
Pour que l'amour
Qu'on saura se donner
Nous donne l'envie d'aimer

C'est tellement court
Une vie
Tellement fragile
Aussi
Que de courir
Après le temps
Ne laisse plus rien
A vivre

Ce sera nous, dès demain
Ce sera nous, le chemin
Pour que l'amour
Qu'on saura se donner
Nous donne l'envie d'aimer

Ce sera nous, dès ce soir
A nous de le vouloir
Faire que l'amour
Qu'on aura partagé
Nous donne l'envie d'aimer

C'est tellement fort
C'est tellement tout

L'amour

Puisqu'on attend
De vies en vies
Depuis la nuit
Des temps

Ce sera nous,
Ce sera nous,
Ce sera nous,
Pour que l'amour
Qu'on saura se donner
Nous donne l'envie d'aimer

Ce sera nous, dès ce soir
A nous de le vouloir
Faire que l'amour
Qu'on aura partagé
Nous donne l'envie d'aimer...

miercuri, iunie 17, 2009

Prezent si viitor

Am gasit zilele astea, in cartea pe care o citesc, o trimitere spre un vers al unui poet danez (Piet Hein), care spune in felul urmator:

"Cel ce nu traieste clipa, nu traieste niciodata"

In prima faza am zis un "daaaaa" hotarat. Chiar imi analizasem putin viata si eram nemultumita de felul in care imi traiesc prezentul. Viitorul inseamna pentru mine mult mai mult decat clipa de fata, am constatat eu. Sunt mult mai tentata sa spun: mi-as dori, voi face, va fi...si prea putin doresc, fac sau este. Da, nu sunt f impulsiva in luarea marilor decizii si sunt genul care le gandeste, analizeaza, intoarce pe toate partile. Asta ar fi o explicatie pentru orientarea mea futurista. Si totusi nu sunt deloc multumita ca-l dau din mana pe "azi" pentru "maine". La urma urmei suma clipelor ne formeaza viata, nu-i asa?
Gandind mai mult si discutand citatul de mai sus, am ajuns la inca o concluzie: nu e bine nici sa traiesti clipa fara sa te gandesti la urmari, asadar la viitor. Trebuie sa actionezi in asa fel incat sa fii in stare sa-ti asumi urmarile, ca doar orice facem sau gandim are consecinte, vrem-nu vrem.

Asta e dilema mea de cateva zile, dilema pe care v-o impartasesc si voua, cei ce mai popositi pe aici si poate va veti simti si voi provocati sa emiteti o parere. Sunt chiar curioasa sa aflu opinii pe tema asta.

Un lucru e cert insa: jonglez cu prezentul si viitorul, uitandu-ma destul de putin in urma. Mie una imi convine ca las tot mai putin fantomele trecutului sa ma rascoleasca.

Concluzia mea? Traiti azi, gandindu-va si la maine!

duminică, mai 31, 2009

Dialog

Mananc cirese si ascult Alifantis. Si stau de vorba. Nu am mai vorbit de mult. Iuresul zilelor ma ia pe sus si uit sa dau binete. Uit sa ma opresc pentru o secunda si sa privesc in ochi, sa ating un obraz, sa-ntreb de sanatate; sanatate sufleteasca. Azi n-am avut incotro. M-a prins si nu-mi da drumul. Stau pe loc si vorbesc. De fapt, mai mult raspund la intrebari.

"Cine esti tu?"
"Am si uitat; n-am timp sa ma gandesc"
"Unde e copilul calare pe norisori roz?"
"Cred ca s-a saturat de visare si-a fugit in alte inimi"
"Ce te doare?"
"As vrea sa spun ca asteptarea; sau singuratatea; sau pierderea ta...dar uite ca azi te-am regasit si ma bucur"
"Ce te oboseste?"
"Altruismul"
"Ce te enerveaza?"
"Mediocritatea"
"De ce ti-e dor?"
"De ras si de calatorii; de cer, de iarba, de tacere"
"Ce-ti da putere?"
"Credinta si dragostea"
"Ce te ingrijoreaza?"
"Sanatatea si manifestarile ei din ultimul timp"
"Regreti?"
"As vrea sa spun ca nu, dar nu e asa...exista what if-uri, exista priviri inapoi, exista teama de esec"
"Culoarea?"
"Hmmm...daca amestec verde cu rosu, cu galben, cu negru si tot mai mult gri...oare ce iese? Nebunie? Incertitudine?"
"Speri?"
"Ma tem"
"Ce-ti doresti?"
"Forta de altadata, independenta, increderea si cat mai multe discutii cu tine, eul meu"

Cred ca e timpul sa primesc si sa ma opresc din aruncat altruism cu pumnul in dreapta si-n stanga. Cred ca am sa ma tolanesc si am sa accept.E timpul sa invat egoismul si dragostea de sine.

sâmbătă, mai 30, 2009

vineri, mai 29, 2009

Exista?

Asta inteleg eu prin vointa, hotarare, forta, dedicare, prin a putea, prin dragoste, prin...100%.
Exista oare cu adevarat un astfel de om in lumea asta in care "eul" e supremul care ne dicteaza gandurile, actiunile, vointa? Exista oare vreo persoana pe pamantul asta pentru care DA e DA pana la capat, iar NU e cu adevarat NU? Exista 100%?
Poti sa apuci mana intinsa spre tine cand genunchii-ti sunt plini de noroi? Poti ridica privirea din pamant pentru a vedea soarele? Poti? Vrei? Crezi in 100%?

miercuri, mai 27, 2009

Despre modele in viata

Ii am si acum in fata ochilor si ii privesc cu atata admiratie! Ii vad rar, atunci cand imi rup din timp si bani sa fac calatoria de 600 de km, dar de fiecare data ma umplu de o stare de bine. E doza mea de energie si speranta de care am devenit dependenta de-a lungul anilor.
Un el si o ea. Doi oameni simpli, modesti, la locul lor. Nu au scoli inalte si nici pozitie sociala de invidiat. Muncesc de cand ii stiu si cu mult inainte chiar. Trag de zeci de ani pentru un salariu jenant, dar o fac cu pasiune si daruire.
El se trezeste la 3 in fiecare dimineata. Pentru ca la 4 iese din casa. Are cicatrici, iar mainile si picioarele ii sunt distruse. "Ce sa fac? Sunt in mijlocul lor toata ziua, iar animalele lasate in libertate te mai si ranesc". E usor adus de spate si are acelasi mers sleampat pe care l-a dat mai departe mostenire. A albit aproape de tot, iar trecerea anilor i-a lasat urme adanci in jurul ochilor. Nu a avut o viata lina si fara probleme, dar munca l-a innobilat. Si dragostea pentru Dumnezeu si oameni.
Ea se agita si pune atata suflet in munca ei. Hartii, profesori, mancat pe fuga pentru a raspunde imediat solicitarilor, studenti, drumuri si iar hartii...Imi povesteste atat de pasionata de munca ei din timpul zilei, iar uneori, coplesita imi spune: "nu cred ca mai rezist cu atata presiune si alergatura. Cred ca ma pensionez." Alteori, nostalgica, imi povesteste despre dragostea ei pentru copii si cat regreta ca nu a urmat o cariera didactica: "Am fost incapatanata. Am vrut liceu teoretic, ca asa era la moda atunci. Nu am ascultat sa merg si eu la Pedagogic si azi as fi fost educatoare". Adora copiii. Se leaga de ei pe strada, le zambeste si vorbeste cu ei. Isi doreste nepoti si stiu ca va fi cea mai nemaipomenita bunica.
Au mai bine de 30 de ani de cand sunt impreuna. El si acum ii aduce flori si-i umple toata casa cu ele. Uneori cu motiv, alteori doar asa, "cum sa nu avem noi flori in casa?" Si acum, dupa atatia ani ii spune c-o iubeste si o pupa intruna. "Stii, mereu a fost dragastos si atent, mereu a stiut sa ma faca sa ma simt iubita. Asa barbat iti doresc si tie". Si acum, ei se tin de mana. Daca nu i-ar trada anii trecuti peste ei, ai spune ca sunt doi tineri indragostiti in perioada de curtare.
"E 12. Imediat ma suna". Nu trec 10 minute si telefonul mobil confirma: "ce faci?"
Au inceput greu traiul in doi acum multi ani. Au luat-o de la 0. Nu aveau nimic, decat o masa, un pat si doua scaune. Si multa, multa dragoste. Si incapatanarea de a reusi, de a demonstra ca dragostea invinge totul. Incet incet au inceput sa apara si doua farfurii, 2 linguri...2 copii. 2 fete mai exact. Aici s-au intrecut pe ei insisi. Nu exista dragoste mai mare decat dragostea cu care si-au crescut si educat odraslele. Tinute pe palme, daruindu-le tot ce-si doreau, gata sa se sacrifice pe ei pentru ele. "Lasa, sa aiba ele. Ele au nevoie de haine noi, frumoase. Noi...mai incolo". Au stiut insa ca pe langa cele materiale copiii au nevoie de mult mai mult: de educatie sanatoasa. Le-au dat bun simt cu carul, le-au invatat ce e respectul si dragostea de Dumnezeu si oameni. Le-au dat la cele mai bune scoli si nimeni nu era mai fericit ca ei cand vedeau ca fetele invata si nu e nimeni ca ele. Ca parinte nu-ti trebuie mai mult decat sa vezi cum investitia in copiii tai da roade.

Azi suntem una mai departe ca cealalta de ei: Corina in Arad, eu in Bucuresti. Ii vedem o data pe luna, sau la doua luni...depinde cum ajungem pe acasa. Ne asteapta mereu cu sufletul la gura si plini de voiosie. Mama cu cele mai alese mancaruri, tata cu fructe, dulciuri si multi, multi pupici. Li se insenineaza fata cand ne vad. Si plang de bucurie. Cand plecam, plang de tristete: "iar ramanem singuri. Iar plecati la ale voastre...". Ii las cu inima inlacrimata si-mi promit sa nu treaca zi in care sa nu ma gandesc la ei, in care sa nu-i caut, in care sa nu-I multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat cei mai frumosi parinti din lume, oameni pe care imi doresc sa-i fac mereu fericiti si mandri de fiica lor cea mare.

sâmbătă, mai 16, 2009

Saturday


LOVE STORY (Taylor Swift) Meets VIVA LA VIDA (Coldplay) - Piano/Cello - by Jon Schmidt - The best free videos are right here

Sa simti...sa te rupi de tot, sa-nchizi ochii si sa simti...

Feel...thoughts

...gust sarat...dezamagire...teama...paranoia...why? and what if? Helpless. Tired. Feeling...snob. Roseata in jurul ochilor. Durere in piept. Cufar ferecat, doldora de...azi, maine si de ce. Si pana cand. Si cum.
Licurici...mult prea departe. Mana intinsa goala. Se spune ca...moare ultima. Uneori nu-i mai aud respiratia. O fi doar clinica? Moartea. Ei.
Sensless.
Selfishness...I miss.
Fake.
De-a valma.
Caugh.

Noapte buna!

luni, mai 11, 2009

11


11 mai, ora 11 seara: buchetul de margarete imi zambeste complice. Nu stiati? Sunt florile mele preferate :).
Cu tot cu vizite la medic, analize, retete si alte trimiteri, cu tot cu ratiune si judecata la rece, sfarsesc ziua spunand: azi a meritat! Sa vina maine!

luni, mai 04, 2009

Do you mean it? Prove it!

"Stop talking about love. Every asshole in the world says he loves somebody. It means nothing. It still doesn't mean anything. What you feel only matters to you. It's what you do to the people you say you love, that's what matters. It's the only thing that counts." (Stephen- "The Last Kiss").

...sunt vorbe care m-au pus pe ganduri si m-au facut sa reafirm: dragostea e forma suprema de egoism! Stiu ca suna socant. Dar contraziceti-ma! Iubesc si iubesti pentru starea de bine, pentru sentimentul de apartenenta, pentru fluturii din stomac, pentru ca suntem "animale sociale" si uram mai mult sau mai putin singuratatea. Iubim pentru ca simtim si e frumos. Am vazut unde duce lipsa de iubire. Am vazut si ce minuni face acest sentiment. Am vazut oameni metamorfozati, chipuri senine si zambete luand locul lacrimilor, a insingurarii si a sentimentului de inutilitate. Cu o singura conditie: sa existe acea chimie numita reciprocitate. Si ce poate fi mai frumos decat sa fii iubit? Iar asta se demonstreaza. Nu cred in parinti care-si pupa copiii doar cand acestia dorm. Nu cred in dragoste nemarturisita sau pasiuni ascunse. Nu cred in dragostea trambitata in gura mare, neinsotita de fapte.

Azi sunt pragmatica. Nu am inspiratie sau chef sa ma joc cu metaforele. In concluzie: iubesti? Nu conteaza ca e un el sau o ea, ca e mama, tata, fratele, sora sau copilul tau. Simti? Crezi ca-i pasa? Da, ii pasa teribil de mult. Cu o singura conditie: spune-i-o si demonstreaza-i-o. E simplu. Si vine in mod natural.

"Michael: I'm in love with your daughter Stephen, Maybe that doesn't mean anything to you but I'm standing here. You are her father, I am looking at you in the eyes and I'm telling you I will do anything in the world to get your daughter back.
Stephen: Really?
Michael: Really.
Stephen: Anything?
Michael: I'll do anything.
Stephen: People say that, they don't mean it.
Michael: But I mean it!
Stephen: Well it's very simple... do whatever it takes.
Michael: It's that simple?
Stephen: Yes... you can't fail if you don't give up."

joi, aprilie 09, 2009

Nu va dor tastele?

Sunt furioasa. Si am tot dreptul. Ma doare din nou si de data asta e cronic. Nu mai am ingaduinta, nu mai am bun simt sau intelegere. Asa ca rabufnesc, c-o fac la mine "acasa":

Oameni buni, nu mai schingiuiti limba romana!!! Nu va e mila de ea? Nu va pasa ca e in agonie? E a noastra, a ta si a mea...si continuati s-o maltratati fara pic de remuscare!

E a tzshpea oara cand rasfoiesc blogosfera, cand imi arunc un ochi obosit de computadorismul de zi cu zi practicat prin inalte curti imperialiste si vad repetandu-se aceeasi greseala. Ignoranta chiar nu doare? A, nu, ignorantii sa stiti ca nu sunt femeia cu patru clase de la tara sau cel ce ne aduna joia gunoiul din fata portii. Nici vorba! Sunt ei, educatii! Scolitii! Facultati? Fara numar! Masterate, doctorate, conferinte si simpozioane. Toate le gasesti in pretioasele lor CV-uri. A...unii chiar isi castiga existenta cu limba! Limba romana, evident. Lucreaza in presa sau in companii in care cuvinte precum "comunicare", "relatii publice", "a scrie" sau "a fi creativ" reprezinta painea cea de toate zilele. Auch! Nu va doare? Ca pe mine da. Si nu mai pot, asa ca-ntr-o zi sa nu va mirati daca ma auziti tipand.

Esenta revoltei mele...vad scriindu-se tot mai des, incapatanat de des, nesimtit de des, intruna, iar si iar: "ma gandesc intr-una la aia si aia"; "dreg intr-una aia si aia", imi dau aere mai mult decat e cazul...la fel de..."intr-una"!!!!!!!!!!!!!! Pe bune acum: nu va dor tastele?

Alooo!!! Cei ce ati lipsit in clasele primare din motive (evident!) intemeiate de la orele de gramatica a limbii romane, puneti mana pe DEX si cititi. Nu va ia mai mult de cinci secunde! Promit eu!
ÎNTRÚNA adv. Mereu, neîncetat, continuu. Vorbeşte întruna.

Asadar, legati-l ca plange cand il nenorociti si-l ciopartiti! Si credeti-ma: e cea mai urata carte de vizita a unui roman.

Huh, gata! M-am racorit. Pacat ca tot aia "sanatosi" care inteleg despre ce vorbesc vor pierde timpul citind aceasta postare, nicidecum cei "virusati"...

miercuri, aprilie 08, 2009

Amazing...si atat!



Aerosmith - Amazing
Asculta mai multe audio Diverse »

joi, martie 26, 2009

Multumesc, Doamna!

A fost odata ca niciodata...A fost in urma cu multi ani. In 1992. Atunci, intr-o zi de 15 septembrie, aveam sa o cunosc pe EA, Femeia vinovata in buna masura de ceea ce sunt eu azi.
Cum mi-o amintesc? Ca pe o mare Doamna. Intruchiparea Dascalului ideal. Olar ce-a stiut sa preschimbe lutul in cele mai pretioase lucrari de arta. Omul care in 5 ani de zile a transformat o mana de copii timizi in cei mai increzatori si creativi dascali.
A fost cea care la inceput m-a speriat prin raceala si severitate, care m-a intimidat prin tinuta verticala si vocea ferma, ca apoi, usor, sa-mi castige pe deplin increderea, pretuirea si admiratia prin daruirea si caldura cu care a stiut sa mi se descopere.
A fost cea care la inceput ma enerva pentru ca mereu ma striga pe numele de familie, asa ca am decis s-o "educ", semnandu-mi cu incapatanare toate extemporalele: ANCA. Asa, fara numele de familie pe care parea sa-l fi retinut si cu majuscule! A inteles rapid.
A fost cea care mi-a dat nota maxima la prima teza, in ciuda faptului ca am tratat 3 subiecte intr-o pagina si jumatate, sub forma unei schite. Mi-a descoperit din prima spiritul sintetic si gandirea matematica.
A fost cea care m-a pregatit si m-a trimis la Olimpiada Nationala de la care m-am intors cu rezultate ce mi-au sporit si mie increderea in propria-mi persoana si colegilor si profesorilor admiratia si aprecierea.
A fost cea care m-a provocat pentru prima data sa raspund la intrebarea "Cine sunt eu?".
A fost cea care in zilele tensionate de la bacalaureat ne-a stat alaturi din prima, pana in ultima clipa, incurajandu-ne, sfatuindu-ne, punandu-ne o vorba buna acolo unde era cazul, potolindu-ne cand plini de inversunare porneam sa ne razboim cu comisiile din pricina unor nedreptati in notare.
A fost cea care m-a invatat sa invat. M-a invatat sa vorbesc in public fara teama. M-a invatat sa-i invat pe altii si sa-i evaluez corect si obiectiv.M-a invatat sa iubesc scoala si copiii.
Mi-a fost exemplu ca Dascal, ca Adult, ca Om.

A fost odata ca niciodata. A fost odata si azi nu mai e. A fost odata Doamna VIORICA PISCOI, profesor de pedagogie, psihologie si practica pedagogica. Mentorul care mi-a luminat sufletul. Multumesc!

luni, martie 16, 2009

"If I were famous...

...I would definitely be a musician" ma obliga s-o afirm Marian. Cum? Dandu-mi de ceva timp o leapsa care zice asa:

- Te duci pe Wikipedia. Dai “random” sau si mai simplu faci click aici. Titlul articolului care ti se deschide reprezinta numele trupei din care faci parte. Buuun; la mine e un nume englezo-frantuzesc, ceea ce-mi suna bine: Hotels of Montpellier;
- Trupa din care faci parte isi lanseaza primul album. Numele albumului? Din nou dai cu zarul si intri la "Random quotes", mai exact aici. Ultimele 4-5-6- cate cuvinte au cat de cat un sens- dau numele albumului. Super tare: "...from the known to the unknown..."
- Si ca albumul sa fie gata de lansare pe o piata in care goliciunea vinde in nesimtire, te gandesti totusi sa-l imbraci in straie decente. Drept urmare faci un nou click pe Flickr . A treia poza din albumul care ti se deschide e tinuta care-ti completeaza creatia.
- Faci un tot unitar din elementele identificate si ta-daaaaaaa: iacat-o!

Ce a iesit? Cea mai tare random-uiala de care putea da dovada o curioasa indragostita de copii si care uneori mai are accese de snobism preferand englezismele si frantuzismele pentru a-si face publice fragmente din invalmaseala gandurilor:


Si ca sa-mi duc curiozitatea pana la capat, mor de nerabdare sa aflu ce albume vor lansa Corina, Malina si Liz :). Sa va vad, fetelor!

luni, martie 02, 2009

The Real Me

In the moments I feel frustrated, lonely, ugly, worthless, weak, angry...in the rainy days, when sun seems so far...in these moments I feel safe in His arms, because He is the only one who can see the Real Me.

duminică, martie 01, 2009

Martisor virtual


Pentru ca pentru mine martie inseamna primavara, pentru ca o astept cu nerabdare de mult prea mult timp, pentru ca de cateva zile orasul e plin de cele mai frumoase flori si miresme, pentru ca e soare si am chef de viata, pentru ca freziile sunt printre florile mele preferate si nu ma mai satur admirandu-le (sincer, le-as lua pe toate acasa!)...va ofer celor ce-mi vizitati gradina in aceste zile cel mai frumos buchet!
Soare, zambet si voie buna! Bine-ai venit, martisor!

luni, februarie 23, 2009

De-a leapsa


O leapsa primita de la Oana ma asteapta de ceva vreme, asa ca ar fi cazul s-o onorez. Ca e de-aia narcisista, numai buna sa ma laud iar :D.


SUNT: incapatanata, sincera si directa, ironica, razbunatoare, sigura pe mine, desteapta si devreme acasa (frumusetea le-o las miss-elor, iar modestia mediocrilor);
AŞ VREA: sa fiu sanatoasa si eu si toti din jurul meu, sa rad zilnic si eu si cei de langa mine, sa visez fara limite si sa se implineasca;
PĂSTREZ: oamenii frumosi langa mine, dorul de bunica mea in suflet, cadourile care-mi plac in mod deosebit fara sa dau iama-n ele, pana cand ajung sa fie nefolositoare;
MI-AŞ FI DORIT: sa fi fost medic sau diplomat, sa-mi fi trait mai intens anii adolescentei
NU ÎMI PLACE: ardeiul fiert, ploaia, frigul si implicit iarna, sa fiu certata cu cineva, prostia si ma enerveaza lipsa de educatie si bun simt; si ma irita cei care nu saluta!
MĂ TEM: de Dumnezeu si de singuratate;
AUD: uneori prea multe, asa incat mi-ar ajunge si-o ureche (prietenii stiu de ce:P);
ÎMI PARE RĂU: ca nu am "undo" si in viata de zi cu zi;
ÎMI PLAC: oamenii in general si copiii in special, opera si teatrul, margaretele, freziile si lalelele albe, leaganele si trenuletele electrice, excursiile si calatoriile, marea si soarele, primavara si vara si multe, multe altele;
NU SUNT: egoista, proasta sau fraiera;
DANSEZ: aproape niciodata si cu f mici exceptii;
NICIODATĂ: n-am fost materialista;
RAR: ii laud pe ceilalti, rar ajung pe acasa (in Oradea)... mai nou...(am primit reclamatii);
PLÂNG: destul de greu si de cele mai multe ori cand sunt singura;
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: hotarata, calma, ingaduitoare;
NU ÎMI PLACE DE MINE: cand iau decizii foarte greu;
SUNT CONFUZA: cand se glumeste pe un ton serios cu mine;
AM NEVOIE: de Dumnezeu, de parinti, de sora mea (bine, m-ati induplecat: si de attachment-ul ei, numit Filip, cumnatul meu- acu-i bine?:P), de iubire, de liniste si de sanatate;
AR TREBUI: sa radem zilnic.

Leapsa i-o dau Corinei, ca tot e sange din sangele meu. :)