Despre lemn. Despre limbi. Despre urechi.

Cosmin Alexandru, Managing Partner Brandivia, scrie in revista Cariere un articol nemaipomenit. Nemaipomenit de adevarat, nemaipomenit de destept, nemaipomenit de bine scris. Despre lemn. Ii dau un copy/paste mai jos, pentru ca e prea fain pentru a da un simplu link si in cateva zile sa dispara.
Asadar...

Noul lemnaj de limba

In articolul de fata voi trata un issue care e din zona soft a preocuparilor noastre, dar care pe mine ma enerveaza big time. Este un challenge sa vorbesc despre asta intr-o revista care e atat cool, cat si trendy, desi nu e de shopping, ci de career planning. Am un feeling ca targetul meu sunt cei ca mine, care sunt pissed off de lemnul care scartaie in gura si in tastele unor driveri de opinie, cu mare influenta in randul stakeholderilor. S-ar putea sa nu avem un agreement pe subiect, caz in care nu voi face nici rating, nici readership. Pot chiar sa ies din business. Sper insa la alt return. Poate imi voi face cativa prieteni, care vor fi mesmerizati de abordarea mea fara powerpoint. Sunt ready si open pentru o sesiune de Q&A, ceea ce sper sa fie ok pentru voi. Dati-mi un call. Deal?
Ca sa devii lemnos ai nevoie de exercitiu
„Intr-o lume a globalizarii, este foarte important ca exprimarea noastra sa fie cat mai eficienta. Optimizarea limbajului aduce beneficii substantiale atat pentru vorbitori, cat si pentru public. E nevoie de repere de valoare bine evidentiate care sa ne calauzeasca pe drumul ales. Scopul principal este acela de a maximiza profitul clientilor si al actionarilor, creand in acelasi timp oportunitati de crestere pentru angajati. Comunicarea face diferenta”. Citat din fraze pe care le-am auzit mult prea des.
Lemnul este la mare pret in Romania de azi. Fie esente moi, autohtone, fie esente tari, de import, din zona anglo-saxona. Pentru a fi folosit in limbaj, lemnul se prelucreaza atat prin aschiere, cat si prin slefuire. Rolul lui este de a acoperi ori lipsa de cunostinte, ori lipsa de curaj a vorbitorului. Limba de lemn face casa buna cu tastatura de lemn.
Nu e simplu sa devii lemnos. E nevoie de exercitiu, pentru care ai nevoie de formule, de modele si de adepti. Integrarea euro-atlantica este insa o imensa oportunitate pentru limbile de lemn. De acolo vine performanta, care, ingemanata cu lunga traditie a limbajului comunist autohton, naste monstri ce acapareaza treptat spatiul vorbirii in mai toate domeniile. Ce poate fi mai naucitor decat Miorita behaind romglezeste intr-o deplina corectitudine politica?
Forma bate continutul
Formulele. Oferta creste continuu. E chiar super-oferta. Ferestre de oportunitati se deschid in fiecare zi si se arunca pe ele cu capul inainte toti cei care sunt educati sa pretuiasca golul mai mult decat plinul. Formulele transgreseaza rapid din politica in afaceri, de acolo in media si, mai departe, in cultura. Le auzim din atat de multe parti incat ne trezim vorbind la fel si realizam, daca avem noroc, ca nici noua nu ne mai este foarte clar ce am vrut sa spunem. Forma bate continutul nu doar la figurat, ci si la propriu.
Modelele. Si aici e promotie. Uneori chiar bataie. Pentru ca un personaj care nu are nimic de spus sa se impuna in fata maselor largi are nevoie de doua lucruri. Sa vorbeasca tare si des. Daca vrea sa se impuna in domeniul afacerilor, are nevoie de alte doua lucruri. Sa foloseasca sau cuvinte pe care nu le inteleg decat specialistii de nisa, sau concepte generale, care nu sunt contrazise, dar nici traite de nimeni. Aceste doua abordari pot fi incrustate foarte usor pe o limba de lemn si nu e deloc obligatoriu ca ea sa fie prelungirea unui cap de plastic. Multi oameni cu un context frontal foarte bine mobilat aleg drumul de lemn pentru ca este sigur, reduce si efortul si riscurile.
Adeptii. Aici e super-promotie. Tot anul. Ceri unul si primesti trei. Daca oamenii isi formeaza opiniile si comportamentele tot mai putin din ceea ce citesc si tot mai mult din ce aud, limba de lemn creeaza mult mai usor urechi de lemn. E mai comod sa fii de acord si sa sustii un enunt din care nu intelegi nimic sau din care poti intelege orice. E si mai usor de replicat catre altii, daca acestia au daltile pregatite si inclinatie pentru prelucrarea lemnului propriu. Toata lumea pare a avea de castigat, numai ca nimeni nu stie ce.
Exprimarea – o chestiune de politete
Limbajul nostru denota grija pe care o avem fata de noi insine. Nu putem folosi mereu cele mai potrivite exprimari, cele mai inspirate inlantuiri de cuvinte. Dar putem evita, daca ne preocupa acest lucru, aglomerarea de formulari improprii. Putem manifesta apreciere fata de gandurile si ideile noastre, ajutandu-le sa ajunga la ceilalti intr-o forma prietenoasa, concisa, usor de inteles si de retinut.
Limbajul denota, insa, si grija fata de cei din jur. Englezirea si cliseizarea sunt doua fatete ale aceleiasi monede de lemn – aceea cu care platim pentru lipsa de intelegere fata de cei care ne asculta sau ne citesc. Si atunci cand folosim doua limbi simultan si cand vorbim fara a spune nimic, ne supunem interlocutorii la chinul de a intelege ce vrem de fapt sa le comunicam. Ii obligam la acest efort pentru ca noi nu suntem in stare sa facem efortul de a ne exprima corect si coerent. Bazal, e o chestiune de politete, de respect fata de celalalt. Avem pretentia ca ceilalti sa ne asculte, dar nu avem si de la noi pretentia de a-i ajuta sa ne asculte, de a le face ascultarea placuta si interesanta.
Sper ca citind acest paper ati avut nu doar fun, ci si insight. Sunt confident ca nu v-am spus nimic ground-breaking sau rocket-science. Doar chestii real life.
Chipintaci.
Cosmin Alexandru, Managing Partner Brandivia