Povestind in seara asta cu un amic despre ce inseamna sa fortezi limitele intr-o discutie, despre jocuri de cuvinte si discutii alunecoase, mi-a dat un citat al lui Al Pacino, in "Two for the money" (recunosc, nu am vazut filmul, sau cel putin nu-mi amintesc asta):
"There's no such thing as too far. You push everything as far as you can. You push and you push and you push until it starts pushing back. And then you push some goddamn more."
Evident, mie mi-a fugit gandul la Nichita si la una din poeziile mele preferate din liceu. (Corina stie, era in gimnaziu si am invatat-o si pe ea prima strofa, atat de draga mi-a fost):
"N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.
Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt."
(Nichita Stanescu- "N-ai sa vii")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu