Crazy

Cristi scria zilele trecute despre idei fixe si obiceiuri ciudate. Nu am postat nici un comentariu acolo, pentru ca nu imi venea nimic deosebit in minte. Oi fi avand si eu obiceiurile mele, fixurile mele, dar nu am gasit nimic memorabil. Totusi, mi-a ramas in minte provocarea si rasfoindu-mi agendele de anii trecuti mi-am amintit de-o ambitie pe care am avut-o in urma cu vreo 2 ani si am zambit.

A fost o perioada in care vorbeam destul de mult cu un prieten, si bune si rele si lucruri serioase si fleacuri. Ma incuraja si ma certa, ma facea sa rad si sa plang si invataseram sa ne deschidem unul in fata celuilalt. Asa am decoperit fiecare fete nevazute si necunoscute ale celuilalt. Pentru ca nu era din Oradea si pentru ca vorbeam si la cele mai neconventionale ore, telefonul era unul din mijloacele noastre de comunicare. Din motive de galanterie si de buget intr-ale minutelor, el era cel care ma suna de cele mai multe ori. Iar cea vorbareata eram...eu :D. Pai na, sunt femeie, nu?
La un moment dat mi-a spus razand cam cate minute consuma cu mine lunar si nu l-am crezut. Erau prea multe! Asa incat, din ambitie, evident, am decis sa ii demonstrez cat vorbeam. In prima zi a lunii urmatoare am inceput sa contabilizez. La sfarsitul fiecarei convorbiri imi notam numarul de minute si secunde. Le-am tinut evidenta la sange. Acum, cand ma uit in agenda nu pot sa nu zambesc:

01 aprilie 2005- 3' 40"
- 3' 24"

02 aprilie 2005- 48' 45"
- 2' 36"
- 46' 04"
- 33'33"
.
.
.
20 aprilie 2005- 9'38"
- 60' 00"
- 19'48"
etc.

Total minute, la sfarsitul lunii aprilie: 262. Si asta doar apeluri one way. Pe ale mele, putine la numar si minute, nu le-am contabilizat. Nici minutele si orele petrecute pe messenger.
Da, am demonstrat ca vorbea mult cu mine si isi consuma parte importanta din minute cu mine, dar am demonstrat si cat de capoasa pot fi daca imi propun asta. Si da, sunt o femeie "scumpa" :).