Rasaritul gandurilor

Liniste. Pace. Suflet mult, mult mai usor. Mai multa ratiune. Mai multe raspunsuri la intrebari. Mi-e bine ca pot sa exprim, sa scot afara tot ce-mi roade launtrul, nu-l las sa fiarba, nu-l las sa putrezeasca, nu-l indes in adancuri: il elimin. La inceput transfigurata de durere, chinuita si scaldata in lacrimile neacceptarii, ale incapatanarii, ale sperantei, ale simtamintelor. Macinata de durere, atacuri de panica, nesomn, sleita de puteri si vointa. Acum intelegand, rationand, invatand sa accept. Zi de zi mai mult.
Pareri de rau? Da. Pentru ca rana trebuie oblojita, trebuie tratata cu multa dragoste si intelegere. Nu trebuie in nici un caz acoperita si uitata. Degeaba pui suluri intregi de pansament, ea continua sa existe si sa sangereze. Si mi-e teama sa nu se scurga tot sangele din tine. Mi-e teama vazandu-ti paloarea, simtindu-ti tremurul si transpiratia rece. Te ascunzi de mine, te ascunzi de-o lume intreaga, te ascunzi de tine insuti. Dar nu poti nega o realitate. Ea- rana- are un singur medic si-o stii prea bine. E singurul care poate s-o identifice, s-o recunoasca, sa-i aplice tratamentul corespunzator. Sa taie raul din radacina. Odata pentru totdeauna. E nevoie de maini, de ochi si creier de chirurg. De multa vointa si lupta. Pe care nu ti le pot da eu. Nu acum. Nu in felul in care m-am zbatut s-o fac.
Suflet mai usor, pace si acceptare. Pana cand nu le ai, traiesti in umbra. Si te usuci. Si e pacat.
Cred, cred in tine, in forta ta, in ratiunea ta, in sinceritatea ta. Sper, sper in vindecare, sper in optimism si stare de bine. Sper in reintalnire si in vointa. Sper in primavara si soare. Pe o strada comuna sau pe strazi alaturate care se intersecteaza din cand in cand.