Ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa faci bine si sa iasa exact pe dos? Sa sufoci cu prea multa bunavointa si daruire, sa simti asta, sa te zbati sa indrepti lucrurile si totusi sa simti nisipul miscator sub picioare, care cu cat te agiti mai tare cu atat te inghite mai rau?
Ti-ai dat vreodata seama de banalitatea vorbelor, fade, seci, zbarcite? Si de incapatanata mutenie, care-ti incolaceste gatlejul atunci cand toata fiinta ta tipa? Ai dat vreodata batalii cu eul? Te-ai simtit vreodata mic si neinsemnat? Ti-a venit vreodata, chip de lut, sa te arunci in Mana Creatoare, dorindu-ti a fi remodelat, cioplit, finisat?
Ti s-a-ntamplat vreodata...?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
da mi s-a intamplat... am vrut sa fac bine, si drept rasplata am primit o un pumn si am ramas fara un priten... bine faci - rau gasesti
Nu la situatia asta m-am gandit, Claudiu. Dar da, e si asta o posibilitate. Depinde insa de context, persoana, etc.
Trimiteți un comentariu