Pentru ca!

Pentru ca ai asteptat, pentru ca ti-a pasat, pentru ca azi mi-a placut sa ma joc cu rabdarea si cu speranta ta, pentru ca ma bucur ca e de bine si ciondranelile se transforma in prietenii reale, pentru ca o iubesti, pentru ca te iubeste, pentru ca faci parte din "noi", pentru ca te apreciez si mi-esti drag...
La multi ani, Filip!

Urare

De soare, de primavara, de voie buna si speranta, de asteptare, de o buna saptamana tuturor!

As vrea

As vrea sa pot sa fiu copil pe de-a-ntregul: sa ma joc cu ganduri, cu oameni, cu sentimente, sa rad intruna, iar daca plang zambetul sa-mi usuce in clipa urmatoare lacrima. As vrea sa nu vad decat rozul si norisorii, sa plutesc, sa nu ma-ncrunt, sa nu incaruntesc, sa nu fiu serioasa, sa nu gandesc, sa nu ma supar pentru mai mult de un minut.
Ceva mi-a mai ramas totusi din copilaria-mi: permanenta intrebare "De ce?"

Furtuna

Simti cum creste tensiunea si creste, creste, iti zvacnesc tamplele, gandurile incep s-o ia razna si sa se ciocneasca unele de altele, sangele iti alearga nebuneste prin vene, simti cum un val de caldura te cuprinde intr-o stransoare din ce in ce mai insuportabila, taindu-ti respiratia, iti simti palmele umede si extremitatile inghetate, iti musti buzele, te incrunti, iti vine sa urli, sa spargi, sa sfasii...Inima sta sa-ti sara din piept si esti de-a dreptul innebunit. Nu, de fapt esti furios. O furie care te infasoara fara mila si oricat lupti nu poti evada. Si esti neputincios. Cu cat te impotrivesti mai tare, cu atat latul se strange mai tare si te imobilizeaza.

Incerci sa domolesti furtuna. Apesi pe play si in boxele laptopului incep sa sune acordurile unei piese:


Si-o mai pui o data. Si-nca o data. Si-o asculti de 10- nu, de 20 de ori, de...cine mai stie de cate ori! Simti cum muschii ti se despietresc, simti valtoarea sangelui potolindu-se, simti cum devii mai usor, mai senin, mai calm, mai intelegator. Si in acel moment decizi ca nervii nu-si au rostul, ca poti fi mai intelegator, mai tolerant, mai...mult mai...!

As I am...

Confirmare anonima

M-am tot gandit daca sa-mi fac reclama au ba, avand in vedere scopul declarat (nu o data) al acestui blog, acela de a-mi asterne, intr-un spatiu public ce-i drept, gandurile si framantarile, simtamintele, parerile...Da, nu o data am afirmat ca acest blog nu e pentru voi, cei ce ma cititi; in primul rand e pentru mine. Suna egoist, dar asta e realitatea. Si totusi e o scena pe care dansez, de cele mai multe ori purtand masca metaforei. Sub care nu multi vedeti adevaratul chip, doar il intuiti, vi-l imaginati...Strig, dar o fac tacut, vars lacrimi care nu-ntotdeauna se vad si rad fara a-mi misca buzele.
Insa stiu ca ma cititi. Voi, cei de langa mine, din familie, prieteni dragi, prieteni virtuali, pe care si eu va citesc desi nu ne-am vorbit sau vazut niciodata, sau simpli anonimi. Unii imi lasati semne ale trecerii voastre pe aici, altii nu; veniti, unii ramaneti cateva secunde si plecati, altii va intoarceti pentru o zi, doua, o saptamana, altii o faceti zilnic sau chiar mai des. Nu poate decat sa ma bucure aceasta fidelitate si sentimentul ca primiti ceva de la mine, chiar si indirect, ca va hranesc sufletul, ca va raspund la intrebari, ca va place ceea ce e aici.

Revenind la scopul acestei postari, blogul meu concureaza in cadrul Roblogfest la 3 dintre sectiunile votate de cititori si la una jurizata.
Daca ma (mai) cititi si va place ceea ce gasiti aici, daca aveti chef si timp sa va creati un cont pe site-ul Roblogfest si sa votati "Din invalmaseala gandurilor mele..." o puteti face la urmatoarele categorii:

* Cel mai bun blog personal
* Cel mai bine scris blog
* Cel mai bun blog

E felul in care puteti sa-mi transmiteti feed-back-ul vostru, e aprecierea voastra anonima.
E poate nevoia mea de confirmare, de evaluare. Sigur ajuta la cresterea increderii proprii in general si a increderii in scrisu-mi in particular.
Multumesc!

Si inca ceva: daca tot v-ati facut cont, votati si Despre muzica si muzicieni, la categoria "Cel mai bun blog de muzica". Credeti-ma, musteste de talent. Din acela autentic, cum numai Dumnezeu poate darui unei fiinte umane.

Ambuteiaj

O mie de ganduri se-ngramadesc in mintea-mi, dar nu gasesc coerenta, firul logic, nu pot sa le transform in silabe, cuvinte, fraze...Astept sa se aseze, sa formeze un puzzle complet, o imagine care sa graiasca de la sine, fara alte zgomote sau bruiaje. Gandesc si-o fac de-a valma. Vorbesc, dar buzele le simt inclestate, iar urechile cu totul astupate.
Am sa revin.

Voci bune, voci de romani

Anielle imi cere parerea cu privire la "cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca". In primul rand ma enerveaza expresia "industrie muzicala". Desi... daca stau bine sa ma gandesc, in ziua de azi si-aici se scot produse pe banda, li se lipeste o eticheta (cu cat mai fistichie, cu atat mai bine) si se pun in vanzare peste tot: de la chioscul de bilete unde tanti Mitza isi omoara timpul mort fredonand vreo melodie din tinerete, la telefonul mobil al pustiului de cartier, ce-l conduce racnind pe drumul spre scoala, sau la salile caselor de cultura invechite, prafuite, ce gazduiesc turneele prin tara a artistilor de-atunci, in ultimele lor incercari de-a supravietui. Intr-o industrie in care prostitutia artistica e tot mai evidenta, intr-o industrie in care valoarea isi pierde semnificatia din DEX, intr-o industrie in care vocea nu e voce, dar fusta-i fusta, mai ales daca-i luata de la papuselele Barbie.
Revenind la voci (si nu la masinarii ce fac Pavarotti din cel mai afon dintre afoni)...am sa-i enumar pe romanii care, dupa parerea mea, stiu sa cante. Asadar, intr-o ordine aleatoare:

Angela Gheorghiu


Mircea Baniciu


Nicu Alifantis


Ioan Gyuri Pascu


Tudor Gheorghe


Cred ca ajung. Nu neg ca in alegerea lor am tinut cont si de genul de muzica pe care-l abordeaza si de versurile carora le dau glas.
Si pentru ca pentru mine cea mai buna voce este si va fi cea a surorii mele, Corina ai legatura. Pardon, leapsa! :)

Un barbat...o femeie...

Un barbat indragostit scrie scrisori. Te suna in miez de noapte fara a sti ce sa-ti spuna. Te trezesti cu el la usa cand nici nu te astepti. Iti face surprize. Se balbaie. Se fastaceste. Sare dupa tine in trenul pus deja in miscare, chiar daca tocmai isi luase ramas bun. Iti canta, chiar daca e afon. Iti recita, chiar daca nu e romantic. E irational si se comporta altfel decat o face in fata prietenilor, a rudelor, a cunoscutilor. Nu e fals, e foarte...el insusi, asa cum nu multa lume il cunoaste.
O femeie indragostita se tine de capul barbatului. Nu se satura sa-i vorbeasca, sa-l priveasca, sa-l simta langa ea. O femeie indragostita zice "nu" si face "da". Are asteptari si reproseaza. Daruieste si asteapta comunicare, confirmari repetate, gesturi tandre. Isi depaseste propriile limite si uita de orgoliu, ego sau orice altceva; centrul universului ei e EL. O femeie indragostita viseaza si face planuri, care marturisite l-ar speria pe el, simtindu-si independenta periclitata si viata minutios impaturita in sertarase din care neaparat fac parte o casa, o gradina, copii, vacante, romantism...
O femeie indragostita viseaza. Un barbat indragostit vrea si face.

"Mi-am luat... colac"

Da! "Mi-am luat colac/De-acum marea pare un fleac..."
Nu stiu cati stiti cantecul lui Gyuri Pascu, dar mie mereu mi-a placut. Cu atat mai mult cu cat acum, in sfarsit, impulsiva care ia cel mai greu deciziile si-a luat "colacul" cu care poate naviga in voie. Cum arata? Uite-asa:

Mi-a luat vreun an de zile sa-l caut, sa-l aleg, sa iau decizia, sa...sa-l vad pus la incarcat pe biroul meu. Dar eu zic c-a meritat asteptarea pentru acest HP 6720s Core 2 Duo T5470 1.6Ghz. Pentru ce am eu nevoie e super, asa ca opriti-va cei care aveti comentarii negative de facut. Pentru ca eu ma bucur!
Mi-am demonstrat din nou ca-s foarte femeie si ca shopping-ul are efecte miraculoase asupra mea. Vineri, dupa ce m-au sunat sa confirm comanda facuta joi seara pe net, puteai prinde iepuri cu mine. Si-asa am fost toata ziua. Si tot week-end-ul. It's good to spend money! It's good to buy things! Stiu ca-s snoaba ca englezesc pe aici, dar nu-mi pasa pentru ca-s veselaaaa! Era si cazul, nu? Asa ca... astept aplauzele si promit sa fac reverente pline de gingasie in schimb! :)
"Tractorul" care m-a slujit cu credinciosie 8 ani de zile (aproape 9) o sa-i faca loc HP-ului la a carui cautare a contribuit atat cat s-a priceput el mai bine. Asa ca...adio restart-uri, comp blocat, hard prea plin in care nu incap poze, muzica (de filme ce sa mai vorbesc!). Adio dureri de spate si bine-ai venit tolaneala in pat!

Aaa...saptamana trecuta a fost saptamana achizitiilor. Pentru ca mi-am mai luat o jucarioara. De la Sony de data asta. Care arata cam asa:
El ma conduce dimineata la munca si-mi umple urechile de muzica seara. El ma va conduce in calatoriile pe care planuiesc sa le fac si de-acum incolo.
In concluzie, intr-o saptamana m-am facut cu doi "barbati" in casa: un HP si-un Sony. Urmeaza un "el" ceva mai mare, Opel Corsa sper eu (vine, vine, aveti rabdare, nu vociferati!) si apoi un...stiti voi ce. Intr-o zi cu soare si multa voie buna!
Asa ca profitati! Anca e vesela si binedispusa! :) S-avem cu totii parte doar de saptamani ca cea care a trecut!

Mi-e dor de...

Mi-e dor de teatru si opera, de un concert de muzica buna, reala, live, clasica...
Mi-e dor de inghetata de ciocolata mancata cu lingura, direct din cutie.
Mi-e dor sa mai calatoresc, ca de la inceputul lui decembrie am cam stat pe-acasa.
Mi-e dor de prietenii mei din Bucuresti si de Herastrau.
Mi-e dor de Oana si Stefan.
Mi-e dor de vara.
Mi-e dor de Tommy girl.
Mi-e dor sa stam cu Corina pana noaptea tarziu, facandu-ne planuri si visand, amintindu-ne intamplari haioase din copilaria noastra si razand pana cand ea adoarme (intotdeauna) prima.

Cam atat pentru saptamana asta la capitolul doruri.

This is the way it should be...

Paul McCartney- This never happened before

Monolog

De ce ma citesti? Cu ce drept te intorci aici? Cu ce drept spionezi scena pe care pot sa-mi strig gandurile in liniste, pot sa-mi frang mainile, sa rad in hohote sau sa-mi vars lacrimile, sa privesc in urma sau sa pasesc increzatoare inainte? Crezi ca umbra tacerii ti-e mantie?
De ce? De ce revii atunci cand punctul e punct si inca arde, atunci cand definitivul e mai definitiv ca niciodata? Curiozitatea? Faptul ca-s "fata buna"? Talentul nu se pune, nici macar in zeflemea. Mai ai seva de tras? De ce?
Nu! Nu-mi raspunde. Taci, asa cum atat de bine stii s-o faci si continua sa alegi sisific intre nuantele de gri dintr-o viata nici alba, nici neagra. Poate putin roz. Depinde de perspectiva. A, nu, nicidecum din lumea celor fara norisori, ascunsi sub rufe intinse in plin bulevard, in timp ce gandesc...Caci daca fac ceva, asta e clar: gandesc! Ce gandesc? Ntz! Asta e deja un capitol cenzurat, caruia niciodata nu voi avea curiozitatea sa-i rup sigiliul.

Ieri si azi am ras. Si-am fost iubita. Da, mi-am luat doza de dragoste si speranta; si-a fost atat de aproape de supradoza, incat abia mai aveam cuvinte; cuvinte de multumire adresate Lui, caci nici nu-mi incepusem ruga si El a inceput sa toarne din belsug.
"Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

Rugaciune

Ti-am cerut iubire si mi-ai dat speranta.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat un "poate, mai vedem..."
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat lacrimi.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat singuratate in mijlocul multimii.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat vulnerabilitate.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat aprecieri.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat puterea de a pune punct.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat autocunoastere.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat oameni pe care sa-i iubesc.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat o inima cu care sa iubesc.

Ti-am cerut iubire si Tu mi-ai dat exact ceea ce aveam nevoie; nici mai mult, nici mai putin. De-acum ma voi ruga sa-mi dai putere de-a accepta si bucurie insotita necontenit de optimism!

Sunt o alintata! :)

Ca tot e ziua Ionilor azi, m-am gandit sa postez cateva randuri despre etimologia acestui nume, scrise de George Pruteanu. Asadar...:

"Se pare că Ion este numele cel mai răspîndit de pe glob (desigur, în variante specifice diferitelor limbi). Numele Ion ne vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Acesta este compus din două părţi: Io: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul hanan: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este "Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat", adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil.
Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întîi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspîndit în toată Europa: la nemţi Johann (sau Hans), la englezi John, la italieni Giovanni (sau Gianni), la unguri Janos, la ruşi Ivan, la cehi şi polonezi Ian, la olandezi tot Ian, la francezi Jean, la spanioli Juan, la irlandezi Sean, la armeni Horbanés apoi Ovanes, la arabi Hana, la greci Iannis etc.
La români, o primă atestare documentară a numelui ar fi cea din 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, care vorbeşte de un conducător pe nume Ioan, cneaz al unei formaţiuni de prin nordul Olteniei. Variantele româneşti ale numelui sunt nenumărate; alături de cele două principale (Ion, cea populară, şi Ioan, cea cultă) exista Ioanete, Ioncea, Ioncel, Ivancea, Ivaşcu, Iova, Itu, Ianache, Enache, Iancu, Ene, Encea, Oancea, Oncică, Oniciu, Ioanid, Ioanichie, Ioniţoiu, Ioaniţoaia, başca puzderie de diminutive şi hipocoristice (diminutive, cuvinte cu sens de alintare, de dezmierdare): Nacu, Nelu, Nela, Nică, Nica, Cica, Nilă, Niţă, Niţu, Onaş, Onăşel, Nucu, Oana. La acestea se adaugă nume de familie care-l conţin pe Ion, produse de influenţa greacă: Caragiani, Caragiale, Caraion, Carianopol, Papaiani, Mavroiani ş.a., precum şi variantele datorate înrîuririi apusene: Jana, Janina, Gianina, Giani, Geanu, Gioni etc.

După opinia lui Ion Aurel Candrea, numele Ion ar predomina, pe meleagurile noastre, în proporţie de 70 la sută, dar Graur găseşte exagerată estimarea; în statistici locale, Cristian Ionescu citează proporţii de circa 30 la sută."

Asadar...La multi ani tuturor Ionilor, Ioanelor, Oanelor si celoralti cu nume derivate! Sa ne traim fericiti si sanatosi!

Testul culorilor

Azi m-am jucat putin, facandu-mi un test al culorilor.
Nu stiu in ce masura e adevarat sau nu, ii las pe cei ce ma cunosc sa se exprime :).

You are 51 % extrovert and 49 % introvert.

Independently of any order of importance :
You are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled for yourself, and by your need to act and to move forward.
You are also imaginative and creative, you have always new ideas, and you know how to apply them.
Finely you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them towards the set goals.

Your attitude towards the environment : facts/feelings/ideas At first, at 34%, you are centered on the facts and on the reality of things at 32 %, Your actions depend on the real facts. Then, at a rate of 34%, you are attached to moral values and feelings, and you have an emotional relation with the environment. Finally, at 30%, you are centered on your thoughts and your actions are determined by your knowledge and your experience.

Your highest qualities today :

At 22 %, you are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled to yourself, and by your need to act and move ahead.

At 20 %, you are dynamic and active, you are determined in your actions, you know how to communicate your ideals and your energy, and thus, you know how to boost people.

At 19 %, you are a creative person, with always new ideas, and you know how to apply them.

At 18 %, you are creative, you know how to see beauty, you are intuitive and your inspiration comes from the inside.

At 18 %, you are intellectual and intelligent, you keep wondering and inquiring before setting up your next step or defining your values.

Finely, you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them to the fixed goals, you are thoughtful and deep, you think before getting into action and you know how to communicate your knowledge.

Vreau...la inceput de an!

Sunt inceputuri bune si inceputuri mai putin bune; inceputuri cu rasete si optimism si inceputuri cu inima stransa, cu lacrimi si apoi cu un suflu de usurare. Sunt inceputuri senine si inceputuri cu semnale de alarma. Dar atunci cand inceputurile rele sfarsesc bine nu poti decat sa-i multumesti lui Dumnezeu si sa iei decizii.
Viata e atat de scurta si de fragila, iar timpul trece atat de repede incat nu vreau sa mai pierd timp pretios; nu vreau sa mai fac risipa, sa irosesc si sa arunc pe geam secunde, ore, saptamani, ani, sentimente, ganduri, fapte, oameni. Vreau sa cred mai mult si mai adevarat, vreau sa daruiesc si sa iubesc mai intens, vreau sa iau decizii si sa le urmez, vreau sa fiu hotarata si ferma, vreau sa investesc in oameni care merita. Vreau sa ingrop ego-ul si sa sadesc altruismul in locul lui.
Vreau sa traiesc frumos, real si cu folos!

Ganduri la sfarsit de an

Inca un an grabit sa se-ncheie se pregateste a-si lua ramas bun, in timp ce un altul nou-nout isi aranjeaza hotarat tinuta, nerabdator sa-i ia locul celui ce va sa plece. Nu stiu ce se-ntampla cu timpul asta, dar e clar ca a devenit un atlet profesionist, campion la proba de viteza. Iar noi nu reusim sa ne dezmeticim bine dupa start ca si trece linia de sosire.
In ultimii 3 ani, m-am obisnuit ca in ultima zi a anului sa privesc in urma. Incerc sa rulez in fata ochilor filmul celor 365 de zile si nu pot sa nu-mi amintesc culmile, dar si vaile prin care acestea m-au purtat. 2007 a fost un an bun; un an cat de cat linistit, in care am primit si-am daruit, am pierdut si am inlaturat, am ras si am si plans, am sperat, am visat, dar am si actionat, am pus intrebari si am primit raspunsuri, am pus intrebari si am ramas cu incertitudinea, am iubit si am fost iubita, am simtit si am fost dezamagita...
A fost un an darnic in cadouri sperate si mai putin sperate: un nou prefix la numaratoarea anilor, o slujba nou-nouta, calatorii mai aproape si mai departe, oameni pretiosi, mai multa intelepciune si autocunoastere. Am invatat sa o iau de la inceput si sa o fac bine, cu incredere si demnitate, am invatat sa pun si punct, chiar daca uneori speram din tot sufletul sa se transforme in virgula.
Ma aflu la finele unui an in care sunt castigata din punct de vedere profesional, sunt sigura pe mine si optimista, gata sa fac fata oricaror provocari pentru a ajunge acolo unde imi doresc.
Sunt la sfarsitul unui an, in care ma simt extrem de bogata; in oameni. Mereu am spus ca am o familie extraordinara fara de care n-as fi ajuns azi ceea ce sunt. Ma bucur ca am parinti care si azi se tin de mana, ma bucur ca am o sora fericita in noul ei camin, extrem de talentata si rasplatita pentru ceea ce Dumnezeu a pus in ea. Ma bucur ca am un cumnat cu care am lasat divergentele la o parte si care pe zi ce trece devine un frate pentru mine. Ma bucur pentru bunicii pe care ii mai am, ca sunt sanatosi, lucizi si pentru ca ma iubesc asa cum doar bunicii isi stiu iubi nepotii.
Ma bucur nespus si pentru prieteni. Anul acesta am castigat oameni frumosi; pe unii ii cunosteam de mai demult si ne-am apropiat mai mult. Cu altii ne stiam de ceva vreme si anul acesta ne-a adus si fata-n fata. Unii sunt noi-nouti, pe altii i-am reintalnit anul acesta dupa o oarecare pauza. Unii sunt aproape, altii sunt departe.
Unii s-au indepartat de mine, pe altii i-am alungat eu, uneori dupa 2-3 vorbe, alteori dupa 4 ani de prietenie, uneori simple cunostinte, alteori ceva mai mai mult de-atat. Dar asta e viata, in continua schimbare si miscare, unii vin si raman, altii vin si pleaca, uneori pentru a reveni intr-o buna zi sau poate niciodata.
N-am sa mentionez nici nume, nici initiale, eu ii stiu si se stiu si ei, cu o singura exceptie: multumesc H. pentru prietenia ta neconditionata, pentru plimbarile impreuna, pentru dupa-amiezele intre fete, pentru sfaturi si ore in sir in care m-ai ascultat si m-ai inteles! Iti multumesc pentru incredere si iti multumesc ca anul acesta am castigat o foarte buna prietena!

Ce-mi doresc pentru noul an? Multe, ca-s pretentioasa :). In primul rand sanatate. Apoi dragoste adevarata si altruista. Apoi reciprocitate; reusite la locul de munca, prietenii de durata, autentice. Si de ce nu, o casa a mea, cu toate dotarile necesare.
Adio 2007, bine vei fi venit 2008!

Vestea cea buna

Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Luca 2:11

O dragoste

E o carte pe care am dat-o gata dintr-o rasuflare. M-a prins de la primele randuri, ajungand sa citesc si postfata si biografia lui Buzzati si tot ce am gasit scris despre ea (ea, cartea).
La o prima vedere nu e genul de roman care sa atraga curiozitatea unei femei. Am si fost intrebata de altfel de ce o citesc, ca e carte pentru barbati!? Poate tocmai de aia! Descrie atat de bine gandurile si framantarile lui Antonio Dorigo! Am vrut sa inteleg gandurile unui barbat, framantarile si tot ceea ce se petrece in sufletul si in mintea lui atunci cand iubeste cu adevarat. Mult timp n-am crezut ca barbatii se pot indragosti, ca patimesc, ca fac compromisuri, ca sufera. Dorigo ma contrazice. Da, stiu, Dorigo e fictiv, Dorigo nu exista. El e doar un personaj, un nickname, o plasmuire a mintii, o inspiratie de moment sau poate o farsa a soartei.
Si totusi, Dorigo e atat de real. E intruchiparea iubirii absurde, care trece peste orice conveniente sociale, peste prejudecati, depaseste orice ratiune sau chiar demnitatea si orgoliul uman. Iubeste cu pasiune asa cum n-a stiut-o face o viata intreaga, iubeste patologic, iubeste cu sufletul, iubeste la sacrificiu. E dependent, gelos, sceptic, dar continua sa spere chiar si atunci cand evidentele il contrazic. Se minte singur si se autocondamna la naivitate. Se lasa folosit, constient fiind de asta. Sufera si se autopedepseste. Iarta innacceptabil de mult si isi calca efectiv eul in picioare prin deciziile pe care nu le duce pana la capat. Face concesii si compromisuri cu nemiluita si asta doar pentru o clipa de fericire. Cel care la inceput doreste a se juca, sfarseste prin a deveni el insusi o jucarie. Ceea ce incepe cu un orgoliu masculin, intelectual si social puternic, sfarseste printr-un masochism sufletesc de-a dreptul absurd. Cel care prin mijloace materiale controleaza si domina la inceput, ajunge un prizonier care atrage oprobiul celor din jur.

Dar stau sa ma intreb: nu asta inseamna de fapt a iubi? Nu e normal ca atunci cand iubesti sa nu conteze varsta, statut social, educatie, kilometri, bani sau alte bunuri materiale? Sa nu-ti pese ca faci compromisuri, sa uiti de orgoliu si de sfaturile tuturor, sa-ti urmezi doar imboldurile launtrice? Sa nu-ti pese daca dai cu capul, s-o faci inc-o data si-nc-o data, sa te simti umilit uneori si toate astea pentru ca speri? Pentru ca iti doresti? Pentru ca tu esti mult prea mic fata de sentimentul care te umple si te leaga fedeles?
Nu, nu e o carte pentru cei linistiti, pentru cei care-au primit dragostea intr-un ambalaj frumos si facil. Nu e o carte pentru cei ce traiesc in sabloane si nu au avut sufletul facut cioburi niciodata.
Am citit-o din curiozitate si pentru a cunoaste. Am ajuns sa ma-nteleg si sa ma cunosc pe mine. "O dragoste" de Dino Buzzati!