Azi i-as fi luat bomboane mentolate si jeleuri cu gust de capsuni. Azi i-as fi pupat mana si i-as fi multumit. Azi i-as fi pupat obrajii si i-as fi spus ce mult o pretuiesc. Azi i-as fi urat...
Azi vars o lacrima si sufletu-mi plange. Azi mi-e dor. Azi ar fi implinit 86 de ani.
Azi ma priveste de sus si ma vegheaza zi de zi, asa cum m-a ingrijit mai bine de 25 de ani. Pana in acel 11 martie 2003.
De atunci are locul ei, sus printre ingeri si in inima mea, a Corinei, a tatei si a mamei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
au trecut 16 ani de cand bunicul meu ma priveste de sus si tot imi dau lacrimile cand ma gandesc la el.
Probabil ca atunci cand pleaca iau o particica din noi cu ei...
de asta mi-as dori sa fiu un batrin ursuz si negru la suflet; sa nu iau nimic din altii cand plec si sa-i las sa se bucure in continuare de viata;
dar, cine stie, poate chiar asa sunt...
Ceea ce am primit de-a lungul celor 25 de ani de la bunica mea nu se poate exprima in cuvinte. Ma bucur ca a fost ceea ce a fost pt mine si ma bucur ca am avut-o un sfert de veac alaturi.
Nu imi vine sa cred cat mi-e de dor de ea!
O femeie MARE, asa cum noi nu vom ajunge probabil niciodata! Iubire, durere, sacrificiu, ajutor, perseverenta, si multa, multa PUTERE!
Sarut-mana, mamuca!
emotionant....
Trimiteți un comentariu