miercuri, decembrie 13, 2006
In memoriam Nichita
Gând 3
Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş
scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi... e o falsă
modestie să spui "domnule, eu scriu pentru că
iubesc poezia... da' nu prea cred dacă am talent,
dacă n-am talent". Eu cred foarte mult în
talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am
jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug, cu o
picătură în plus, sensibilităţii contemporane o
formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.
Nichita Stanescu 31 martie 1933- 13 decembrie 1983
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
N-am stiut ca azi se fac 23 de ani. O mare pierdere, cauzata insa, din pacate, de boala poetilor simbolisti: alcoolul. Trist dar foarte adevarat.
Da, adevarat...
Orice poet are nevoie de o muza, din pacate de cele mai multe ori, muza lor se dovedeste a fi una extrem de nesanatoasa ptr ei, si se sting din vreme. Nichita a fost ultimul dintre poeti contemporani care a stiut sa scurga cerneala din condei, in asa fel incat scrierile lui sa para scrierile unui suflet.
Odihneasca-se in pace, nu va muri niciodata prin ceea ce a scris.
Trimiteți un comentariu