Din ciclul "amintiri"...
duminică, iunie 08, 2008
miercuri, iunie 04, 2008
Schimbarea
De cateva zile viata mea, asa cum anuntam in post-urile anterioare, s-a schimbat...as putea spune...radical. Se pare ca nu-mi plac jumatatile de masura si nici lucrurile marunte. Asa ca de luni, 2 iunie 2008 am schimbat multe, multe: oras, loc de munca, oameni, mijloace de transport, strada, casa, masa, etc.
De 3 zile sunt "bucuresteanca", asa cum le place unora sa ma strige mai nou.
Impresii? Deocamdata e de bine. Si in ceea ce priveste casa&masa, si in ceea ce priveste jobul, si in ceea ce priveste oamenii. Si sunt sigura ca pe masura ce timpul va trece va fi si mai bine. Ma voi obisnui tot mai mult sa locuiesc la casa, cu gradina, ma voi obisnui cu colegi tineri (majoritatea mai tineri decat mine), cu limbajul englezo-romanizat si super abreviat, ma voi obisnui sa ma gandesc singura la cele necesare traiului si sa mi le cumpar, sa gatesc, sa-mi planific singura ziua de maine, sa-mi planific resursele financiare si nu numai, sa stau si singura cu gandurile mele, sa ies si cu prieteni dragi care pana acum mi-au fost departe.
Probabil cel mai greu imi va fi sa ma obisnuiesc departe de oameni dragi, de parinti, de Corina si Filip, de prieteni dragi si frumosi (mai ales de H), de fosti colegi de care m-am atasat si de care m-am despartit cu inima stransa si cu lacrimi in ochi. Mi-e dor de voi de toti, dar promit din nou ca atat cat tine de mine ramanem aproape si ne vedem cat de des va fi posibil. Iar invitatia de a veni sa ma vizitati ramane deschisa! :)
De 3 zile sunt "bucuresteanca", asa cum le place unora sa ma strige mai nou.
Impresii? Deocamdata e de bine. Si in ceea ce priveste casa&masa, si in ceea ce priveste jobul, si in ceea ce priveste oamenii. Si sunt sigura ca pe masura ce timpul va trece va fi si mai bine. Ma voi obisnui tot mai mult sa locuiesc la casa, cu gradina, ma voi obisnui cu colegi tineri (majoritatea mai tineri decat mine), cu limbajul englezo-romanizat si super abreviat, ma voi obisnui sa ma gandesc singura la cele necesare traiului si sa mi le cumpar, sa gatesc, sa-mi planific singura ziua de maine, sa-mi planific resursele financiare si nu numai, sa stau si singura cu gandurile mele, sa ies si cu prieteni dragi care pana acum mi-au fost departe.
Probabil cel mai greu imi va fi sa ma obisnuiesc departe de oameni dragi, de parinti, de Corina si Filip, de prieteni dragi si frumosi (mai ales de H), de fosti colegi de care m-am atasat si de care m-am despartit cu inima stransa si cu lacrimi in ochi. Mi-e dor de voi de toti, dar promit din nou ca atat cat tine de mine ramanem aproape si ne vedem cat de des va fi posibil. Iar invitatia de a veni sa ma vizitati ramane deschisa! :)
luni, mai 26, 2008
"Decizia" pe intelesul tuturor
In urma cu ceva timp am scris despre decizia pe care am luat-o, o decizie care imi schimba viata radical. Am luat o decizie fara sa o constientizez in totalitate. Sincer, nici nu-mi doresc sa constientizez prea mult. Prefer sa traiesc si sa nu irosesc ganduri, sperante, framantari.
M-am nascut si am trait in Oradea cea mai mare parte a vietii mele. Aici am familia, prietenii, oameni dragi care fac parte din mine, care au pus rand pe rand cate o piesa la puzzle-ul numit caracterul si viata mea de pana acum. De ceva timp simteam o stare ciudata, de sufocare. Simteam ca ma oboseste rutina, ma oboseste viata linistita si lipsita de neprevazut. Imi doream mai mult si tanjeam dupa o schimbare. Se pare ca intr-adevar trebuie sa ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa ti se indeplineasca dorinta mai repede decat ti-ai imagina. A fost un telefon, au fost niste discutii, a fost multa determinare si un dram mare de nebunie, a fost un drum facut in graba, un interviu si un raspuns: DA, vin la Bucuresti! Schimb totul: loc de munca, oras, stil de viata. In doar doua saptamani.
Asadar, de la 1 iunie oradeanca se autoexileaza in mijlocul multimii, a agitatiei, a necunoscutului. Pentru ca isi doreste asta, pentru ca vrea sa incerce, pentru ca poate, pentru ca e un test pentru ea. Pentru ca a obosit sa fie perfectionista si sa se gandeasca la toate detaliile, a decis sa fie putin impulsiva. Nu exagerat, totusi :). A decis sa fie egoista si sa se gandeasca mai mult la ea de data asta. Ii iubeste in continuare pe oamenii dragi inimii ei, de care desi se indeparteaza fizic, cu sufletul va fi mereu aproape. Si cu mail-ul si cu telefonul si cu celelalte mijloace de comunicare. Si cu vizite. Probabil mai dese la inceput.
Imi doresc multa energie si oameni langa mine. Si de acolo si de aici si de mai de departe; de oriunde ar fi. Pentru ca am nevoie de ei si pentru ca "singuratate" nu e cuvantul meu preferat.
Later update: Pana una-alta, sunt in cautarea unei chirii decente, in apropierea metroului, avand in vedere ca acesta pare a fi cel mai la-ndemana si convenabil mijloc de transport, care ajunge repede si bine pana in Pipera.
M-am nascut si am trait in Oradea cea mai mare parte a vietii mele. Aici am familia, prietenii, oameni dragi care fac parte din mine, care au pus rand pe rand cate o piesa la puzzle-ul numit caracterul si viata mea de pana acum. De ceva timp simteam o stare ciudata, de sufocare. Simteam ca ma oboseste rutina, ma oboseste viata linistita si lipsita de neprevazut. Imi doream mai mult si tanjeam dupa o schimbare. Se pare ca intr-adevar trebuie sa ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa ti se indeplineasca dorinta mai repede decat ti-ai imagina. A fost un telefon, au fost niste discutii, a fost multa determinare si un dram mare de nebunie, a fost un drum facut in graba, un interviu si un raspuns: DA, vin la Bucuresti! Schimb totul: loc de munca, oras, stil de viata. In doar doua saptamani.
Asadar, de la 1 iunie oradeanca se autoexileaza in mijlocul multimii, a agitatiei, a necunoscutului. Pentru ca isi doreste asta, pentru ca vrea sa incerce, pentru ca poate, pentru ca e un test pentru ea. Pentru ca a obosit sa fie perfectionista si sa se gandeasca la toate detaliile, a decis sa fie putin impulsiva. Nu exagerat, totusi :). A decis sa fie egoista si sa se gandeasca mai mult la ea de data asta. Ii iubeste in continuare pe oamenii dragi inimii ei, de care desi se indeparteaza fizic, cu sufletul va fi mereu aproape. Si cu mail-ul si cu telefonul si cu celelalte mijloace de comunicare. Si cu vizite. Probabil mai dese la inceput.
Imi doresc multa energie si oameni langa mine. Si de acolo si de aici si de mai de departe; de oriunde ar fi. Pentru ca am nevoie de ei si pentru ca "singuratate" nu e cuvantul meu preferat.
Later update: Pana una-alta, sunt in cautarea unei chirii decente, in apropierea metroului, avand in vedere ca acesta pare a fi cel mai la-ndemana si convenabil mijloc de transport, care ajunge repede si bine pana in Pipera.
miercuri, mai 21, 2008
Decizia
"Caci dintre defectele mele, cel pe care-l detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e bine sa fii "intelept" in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul "cu masura". Si tocmai aceasta "masura" o gasesc la originea tuturor regretelor mele , a pasiunilor ratate, a "nebuniilor" netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp ca adevarata "masura" a vietii unui om nu se poate obtine decat prin "lipsa de masura", dorind "fara masura", indraznind "fara masura", iubind "fara masura". [...] mi-ar fi placut sa stiu mai demult ca intelepciunea e o virtute batranicioasa". (Octavian Paler in "Convorbiri cu Octavian Paler"- Daniel Cristea- Enache)
...sunt cuvintele care mi-au sarit in ochi la primul huruit al rotilor de fier si vreme de ore-ndelungate cat a durat calatoria mi-au acaparat gandurile. Eram in drum spre maine, un maine de care nu sunt in totalitate constienta, un maine pe care nu vreau sa-l disec si sa-l analizez, asa cum felu-mi de-a fi ma ispiteste sa o fac. Pur si simplu accept provocarea lui, mi-l doresc si sunt extrem de entuziasta. "Cu gura pana la urechi", am luat cea mai rapida decizie din viata mea. O decizie care va schimba multe.
Daca a fost o nebunie inteleapta o va demonstra doar timpul.
...sunt cuvintele care mi-au sarit in ochi la primul huruit al rotilor de fier si vreme de ore-ndelungate cat a durat calatoria mi-au acaparat gandurile. Eram in drum spre maine, un maine de care nu sunt in totalitate constienta, un maine pe care nu vreau sa-l disec si sa-l analizez, asa cum felu-mi de-a fi ma ispiteste sa o fac. Pur si simplu accept provocarea lui, mi-l doresc si sunt extrem de entuziasta. "Cu gura pana la urechi", am luat cea mai rapida decizie din viata mea. O decizie care va schimba multe.
Daca a fost o nebunie inteleapta o va demonstra doar timpul.
luni, mai 12, 2008
Anniversaire
"Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux."
(Antoine de Saint Exupéry- "Le Petit Prince")
La multi ani!
(Antoine de Saint Exupéry- "Le Petit Prince")
La multi ani!
luni, mai 05, 2008
sâmbătă, mai 03, 2008
Zana canta!
Saptamana viitoare, pe 11 mai, incepand cu ora 20:00, recital de arii sacre! Unde? In Arad, in buricul targului, la Catedrala Catolica. Capul de afis? Cine alta decat sora mea?!Sa ne vedem/auzim cu bine cat mai multi! Ca doar...Zana canta!
Pe scurt...
...despre cea mai lunga scurta vacanta:
- Paste...pregatiri, curatenie, rulade, salate, fripturi, miel, pui, oua rosii, oua verzi, sunca, ceapa verde, rosii, ridichi, asteptare, intrare in atmosfera, a simti, a gandi, a crede, biserica, haine de sarbatoare, oameni cu zambetul pe buze, "Hristos a inviat! Adevarat ca a inviat!" (oare cati o cred cu adevarat, cati o simt?), masa in familie, telefoane, urari (anul asta doar am raspuns, foarte selectiv, catorva sms-uri si atat), primavara, plimbare, soare, nori, nori, soare...
- 2 zile de munca...daca au fost vanzari se cheama ca au fost zile de munca, nu? Randament? Hmm...pe masura mirosului acut de zile libere, vacanta, dor de duca...
- planuri...4 zile libere! adevarata minivacanta
- 1 mai...evadat din tara asa, vreo 12 ore. Destinatia? Nyiregyhaza, Ungaria. Aquapark si Zoo, apa termala, jacuzzi, o tura de tobogan cu stomacu-n gat si fara dorinta de a repeta experienta, bazin de inot, apa rece, apa calda, sete, gyros, maimute, elefanti, girafe, lei, foci, flamingo, papagali, lup, ursi...(si ursii polari plang)...plimbare, masina, acasa...
- 2 mai...Morgan Freeman day: Shawshank Redemption, Levity, Feast of Love, The Bucket List; portocale, Ritter Sport cu alune intregi, seminte (da, seminte! sarate, nedecojite). Ca o paranteza, un prieten imi spunea ca atunci cand vrea sa se simta ultimul om de pe fata pamantului face lucruri pe care in mod normal le uraste: bea cea mai ordinara si mai calda bere, fumeaza tigari fara filtru, sta toata ziua fara a face nimic, refuzand a gandi, a planui. Data viitoare va trebui sa insotesc semintele cu vreo telenovela, eventual sa urle-n boxe manele, sa rontai ciocolata menaj si eventual ceva mere padurete...
- 3 mai, sambata...acelasi trezit tarziu, acelasi mic dejun in fata televizorului, aceeasi pseudocafea cu mult lapte si o tona de zahar, aceeasi curatenie; liliac-umplandu-mi narile si camera de liliachiu, de iz de primavara, de proaspat, de inceput; aaa, si totul pe un obsedant Jason Mraz si-a lui Bella Luna. Again and again. Si din cand in cand franturi de Paler si Cioran.
- AMR: o dupa-masa
si o zi de duminica...
luni, aprilie 28, 2008
Intrebari
"You can never replace anyone because everyone is made up of such beautiful specific details."
"I guess when you're young, you just believe there'll be many people with whom you'll connect with. Later in life, you realize it only happens a few times."
...sunt doar doua citate dintr-un film care pare cu adevarat plictisitor pentru cei ce cauta actiune, pentru cei ce vor mai mult decat o zi de plimbare si ganduri exprimate dupa 9 ani de la o prima si unica intalnire: Before Sunset, continuarea lui Before Sunrise. Cei care n-ati vazut prima parte, vizionati-le in aceasta ordine: Before Sunrise si apoi Before Sunset. This is the only way it makes sense. Si va pune pe ganduri. Pe mine m-a pus, asa ca zilele astea sunt ocupata cu ganditul.
Care sunt rezultatele deciziilor pe care le luam in viata?
Putem trai cu urmarile deciziilor pe care le luam?
De unde stim ca ceea ce decidem nu e gresit?
Avem o a doua sansa in viata?
Cand e justificat instinctul de autoaparare si autoprotejare, in ciuda victimelor colaterale pe care le face?
De ce trecutul marcheaza atat de tare incat afecteaza prezentul si viitorul?
Merita si daca da, atunci cand trebuie sa pui punct? Fara a avea remuscari, fara a trai in trecut, putand a merge inainte cu sufletul eliberat...si cu cugetul impacat ca ai facut tot ce era omeneste posibil...?
De ce sunt atat de putini oameni de calitate si de ce atunci cand ii gasim ne e mai comod sa-i indepartam?
De ce teama paralizeaza vointa?
De ce sentimentele sunt invecinate cu nebunia, de cele mai multe ori?
De ce irosim timp pretios, stiind ca avem o singura viata?
De ce ne secatuiesc de orice vlaga astfel de intrebari si ne erodeaza creierul, logica, personalitatea si-ntreg eul?
...
"I guess when you're young, you just believe there'll be many people with whom you'll connect with. Later in life, you realize it only happens a few times."
...sunt doar doua citate dintr-un film care pare cu adevarat plictisitor pentru cei ce cauta actiune, pentru cei ce vor mai mult decat o zi de plimbare si ganduri exprimate dupa 9 ani de la o prima si unica intalnire: Before Sunset, continuarea lui Before Sunrise. Cei care n-ati vazut prima parte, vizionati-le in aceasta ordine: Before Sunrise si apoi Before Sunset. This is the only way it makes sense. Si va pune pe ganduri. Pe mine m-a pus, asa ca zilele astea sunt ocupata cu ganditul.
Care sunt rezultatele deciziilor pe care le luam in viata?
Putem trai cu urmarile deciziilor pe care le luam?
De unde stim ca ceea ce decidem nu e gresit?
Avem o a doua sansa in viata?
Cand e justificat instinctul de autoaparare si autoprotejare, in ciuda victimelor colaterale pe care le face?
De ce trecutul marcheaza atat de tare incat afecteaza prezentul si viitorul?
Merita si daca da, atunci cand trebuie sa pui punct? Fara a avea remuscari, fara a trai in trecut, putand a merge inainte cu sufletul eliberat...si cu cugetul impacat ca ai facut tot ce era omeneste posibil...?
De ce sunt atat de putini oameni de calitate si de ce atunci cand ii gasim ne e mai comod sa-i indepartam?
De ce teama paralizeaza vointa?
De ce sentimentele sunt invecinate cu nebunia, de cele mai multe ori?
De ce irosim timp pretios, stiind ca avem o singura viata?
De ce ne secatuiesc de orice vlaga astfel de intrebari si ne erodeaza creierul, logica, personalitatea si-ntreg eul?
...
marți, aprilie 22, 2008
Rasaritul gandurilor
Liniste. Pace. Suflet mult, mult mai usor. Mai multa ratiune. Mai multe raspunsuri la intrebari. Mi-e bine ca pot sa exprim, sa scot afara tot ce-mi roade launtrul, nu-l las sa fiarba, nu-l las sa putrezeasca, nu-l indes in adancuri: il elimin. La inceput transfigurata de durere, chinuita si scaldata in lacrimile neacceptarii, ale incapatanarii, ale sperantei, ale simtamintelor. Macinata de durere, atacuri de panica, nesomn, sleita de puteri si vointa. Acum intelegand, rationand, invatand sa accept. Zi de zi mai mult.
Pareri de rau? Da. Pentru ca rana trebuie oblojita, trebuie tratata cu multa dragoste si intelegere. Nu trebuie in nici un caz acoperita si uitata. Degeaba pui suluri intregi de pansament, ea continua sa existe si sa sangereze. Si mi-e teama sa nu se scurga tot sangele din tine. Mi-e teama vazandu-ti paloarea, simtindu-ti tremurul si transpiratia rece. Te ascunzi de mine, te ascunzi de-o lume intreaga, te ascunzi de tine insuti. Dar nu poti nega o realitate. Ea- rana- are un singur medic si-o stii prea bine. E singurul care poate s-o identifice, s-o recunoasca, sa-i aplice tratamentul corespunzator. Sa taie raul din radacina. Odata pentru totdeauna. E nevoie de maini, de ochi si creier de chirurg. De multa vointa si lupta. Pe care nu ti le pot da eu. Nu acum. Nu in felul in care m-am zbatut s-o fac.
Suflet mai usor, pace si acceptare. Pana cand nu le ai, traiesti in umbra. Si te usuci. Si e pacat.
Cred, cred in tine, in forta ta, in ratiunea ta, in sinceritatea ta. Sper, sper in vindecare, sper in optimism si stare de bine. Sper in reintalnire si in vointa. Sper in primavara si soare. Pe o strada comuna sau pe strazi alaturate care se intersecteaza din cand in cand.
Pareri de rau? Da. Pentru ca rana trebuie oblojita, trebuie tratata cu multa dragoste si intelegere. Nu trebuie in nici un caz acoperita si uitata. Degeaba pui suluri intregi de pansament, ea continua sa existe si sa sangereze. Si mi-e teama sa nu se scurga tot sangele din tine. Mi-e teama vazandu-ti paloarea, simtindu-ti tremurul si transpiratia rece. Te ascunzi de mine, te ascunzi de-o lume intreaga, te ascunzi de tine insuti. Dar nu poti nega o realitate. Ea- rana- are un singur medic si-o stii prea bine. E singurul care poate s-o identifice, s-o recunoasca, sa-i aplice tratamentul corespunzator. Sa taie raul din radacina. Odata pentru totdeauna. E nevoie de maini, de ochi si creier de chirurg. De multa vointa si lupta. Pe care nu ti le pot da eu. Nu acum. Nu in felul in care m-am zbatut s-o fac.
Suflet mai usor, pace si acceptare. Pana cand nu le ai, traiesti in umbra. Si te usuci. Si e pacat.
Cred, cred in tine, in forta ta, in ratiunea ta, in sinceritatea ta. Sper, sper in vindecare, sper in optimism si stare de bine. Sper in reintalnire si in vointa. Sper in primavara si soare. Pe o strada comuna sau pe strazi alaturate care se intersecteaza din cand in cand.
Cantecul lui Minulescu
Cântecul nebunului
Ion Minulescu
Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu-
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...
Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
Ion Minulescu
Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu-
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...
Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
sâmbătă, aprilie 19, 2008
Presque un murmure
YANNI- ALMOST A WHISPER
Je vais attendre pour toi ... aussi longtemps qu'il le faudra!
joi, aprilie 17, 2008
The story goes on
Azi mai mult ca oricand, nu-mi gasesc cuvintele. Poate pentru ca mi-s imprastiate gandurile, pentru ca simt straniu si contradictoriu, pentru ca mi-e greu sa regasesc un echilibru, mi-e greu sa-mi recapat linistea, pentru ca sunt agitata si tot ceea ce parea a fi un puzzle greu, dar nu imposibil de finalizat s-a dat peste cap si piesele sunt vraiste, imprastiate prin cele mai indepartate colturi; de fapt, nici nu stiu daca nu cumva am pierdut cateva piese si daca voi putea vreodata sa am o imagine completa. Ratiunea imi spune ca nici nu e necesara imaginea completa, ca nu-mi va folosi niciodata la nimic. Simtirea...ei, simtirea incerc s-o innabus, s-o gatuiesc, sa-i inchid gura, s-o indes undeva in cel mai intunecat cotlon si s-o las sa moara incet; sau cel putin s-o uit. Cred ca e mult mai realist asa: sunt lucruri care nu mor niciodata.
Noroc cu vointa. Proprie sau indusa. Mai degraba impletita. E un motor care ma propulseaza, care nu ma lasa sa stau intinsa pe jos, care ma ajuta sa inaintez; ca melcul pentru inceput, dar sper ca in curand sa pot sa merg la pas, fara a obosi si fara a intoarce prea mult capul in spate. Cred ca si speranta ajuta putin aici; speranta ca viitorul, in drumul lui, va intalni candva trecutul si o va face cu sufletul mai usor, cu zambet pe fata si cu un final mult mai fericit.
Si uite cum, intr-un final, mi-am regasit cuvintele. Pentru ca povestea trebuie sa mearga mai departe, chiar daca actorii se mai schimba, chiar daca naratorul se mai maturizeaza invatand lectia realitatii pe propria-i piele.
Noroc cu vointa. Proprie sau indusa. Mai degraba impletita. E un motor care ma propulseaza, care nu ma lasa sa stau intinsa pe jos, care ma ajuta sa inaintez; ca melcul pentru inceput, dar sper ca in curand sa pot sa merg la pas, fara a obosi si fara a intoarce prea mult capul in spate. Cred ca si speranta ajuta putin aici; speranta ca viitorul, in drumul lui, va intalni candva trecutul si o va face cu sufletul mai usor, cu zambet pe fata si cu un final mult mai fericit.
Si uite cum, intr-un final, mi-am regasit cuvintele. Pentru ca povestea trebuie sa mearga mai departe, chiar daca actorii se mai schimba, chiar daca naratorul se mai maturizeaza invatand lectia realitatii pe propria-i piele.
marți, aprilie 15, 2008
Despre minciuna
Minciuna taie pana-n maduva oaselor; sfarteca tot ce-ntalneste in cale: sentimente, incredere, certitudine, speranta. Face din om neom si-i ucide eul, ii ucide ratiunea si-l transfigureaza intr-o hidosenie imposibil de suportat.
Minciuna doare. Minciuna indeparteaza. Minciuna naste ura. Minciuna naste regrete. Schimba. Transforma zambetu-n lacrimi si linistea in tremur, in isterie, in debusolare, in prabusire.
Minciuna nu inseamna doar sa vorbesti. Minciuna inseamna si tacerea.
Dezamagire, frustrare, scarba si ura, revolta. Urmate de o adanca scufundare in mocirla indiferentei.
Minciuna doare. Minciuna indeparteaza. Minciuna naste ura. Minciuna naste regrete. Schimba. Transforma zambetu-n lacrimi si linistea in tremur, in isterie, in debusolare, in prabusire.
Minciuna nu inseamna doar sa vorbesti. Minciuna inseamna si tacerea.
Dezamagire, frustrare, scarba si ura, revolta. Urmate de o adanca scufundare in mocirla indiferentei.
duminică, aprilie 13, 2008
À toi , À moi, À nous
...À toi
À ton passé, à tes secrets
...À moi
À la folie dont tu es la raison
À mes colères sans savoir pourquoi
...À nous
Mais "nous" n'existe pas.
sâmbătă, aprilie 12, 2008
vineri, aprilie 11, 2008
Encaged
Dupa soare intotdeauna ploua. Culmea e ca o asteptam si simteam inevitabilul. Era prea frumos, prea mult senin, prea mult albastru si prea multa raza.
Azi m-a surprins. Ploaia. Una rece si uda. S-a inchis cerul deasupra mea, s-a intunecat si au inceput sa cada picaturi grele ca de otel, una cate una tot mai repede si tot mai mari. Ii strigam soarelui sa se-ntoarca, m-am agatat de petecul de albastru si-n van am incercat sa-l retin. Mi s-au uscat cuvintele in gatlej, gandurile-mi s-au innecat in iuresul apelor si cred ca putin am murit.
Te-am vazut alergand in intuneric, lovindu-te de pereti, captiv in stramtoarea coliviei pe care tu insuti ai construit-o cu atata rabdare, cu atata talent. Te-am strigat de mai multe ori. Ai intors capul la un moment dat, dar ai continuat sa alergi. Credeai ca nu-ti aude nimeni gemetele, credeai ca intunericul iti camufleaza zbaterea. Ti-ai impodobit lacasul cu perdele si cuverturi, usor de manevrat, dar de cele mai multe ori trase cu multa grija intre tine si noi, intre tine si ei, intre tine si. Tipi dupa libertate si tanjesti dupa liniste. Ai stins becul si-n tine, lacas intunecos si adanc.
Imi doresc soare si primavara, flori si cantece. Iti doresc lumina, spatiu, liniste si dragoste.
Iti pot darui caldura si-un strop de speranta. Doar sa ma lasi...
miercuri, aprilie 09, 2008
Me, part of me, myself and I
Atentie! Acesta va fi un post luuuuuuuuuung! Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat. Deja stiu cateva persoane care au si facut cale intoarsa. Ca n-au chef de luuung si de citit si de plictisit. Chiar daca-s curioase. Si mai stiu persoane care vor citi pe diagonala. Stau sa ma gandesc bine daca va fi cineva care va citi cap-coada. Chiar il rog sa ma anunte. :)Buuun, am acumulat doua bucati lepse, care insa se completeaza una pe alta si se aseamana. In ce fel? Pai, Elena ma pune sa dau copy/paste unei avalanse de afirmatii si-mi cere sa le evidentiez pe cele care mi se potrivesc. Sa trecem la treaba!
01) Bought everyone in the pub a drink
02) Swam with wild dolphins
03) Climbed a mountain- n-am stat mereu cu fundu-n birou sau in masina, credeti-ma!
04) Taken a Ferrari for a test drive
05) Been inside the Great Pyramid
06) Held a tarantula.
07) Taken a candlelit bath with someone
08) Said ‘I love you’ and meant it - "Cred ca te iubesc" se pune?:D
09) Hugged a tree - am fost si eu copil
10) Done a striptease - nu chiar; dar am o poza in plin centru, imbratisand o bara, in miez de noapte, care a dat nastere multor fantezii :)))
11) Bungee jumped
12) Visited Paris- asta e o dorinta deocamdata; cine are urechi de auzit si ochi de citit...:P
13) Watched a lightning storm at sea
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise
15) Seen the Northern Lights
16) Gone to a huge sports game - In US am fost la un meci mare de baseball; inca mai astept sa vad meciul Stelei :)
17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa
18) Grown and eaten your own vegetables - cand eram mai mica aveam gradina si imi bagam si eu nasul pe acolo; padon, degetele
19) Touched an iceberg
20) Slept under the stars
21) Changed a baby’s diaper - yesss! not only one's, dar Oana e in top.
22) Taken a trip in a hot air balloon
23) Watched a meteor shower
24) Gotten drunk on champagne
25) Given more than you can afford to charity
26) Looked up at the night sky through a telescope- nu era noapte, dar am vazut 7 state americane prin telescop; in a very special place.
27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment -One? How about many? In veeery different moments! Incepand cu diverse ore din perioada scolii, continuand cu inmormantari (stiu, e urat, dar...mi s-a intamplat), sau cu chicoteli in fata sefilor sau in biserica...
28) Had a food fight
29) Bet on a winning horse
30) Taken a sick day when you’re not ill
31) Asked out a stranger
32) Had a snowball fight - hai mai, ca toti am fost copii! Si unii mai suntem!
33) Photocopied your bottom on the office photocopier
34) Screamed as loudly as you possibly can- oioi! doar sunt femeie, nu?:)
35) Held a lamb - sunt fata de veterinar, asadar ezista o esplicatie!
36) Enacted a favorite fantasy - acum depinde de ce natura; dar de regula visez multe si mi se mai si intampla sa devina realitate
37) Taken a midnight skinny dip
38) Taken an ice cold bath
39) Had a meaningful conversation with a beggar- se pun si asiguratorii?:D
40) Seen a total eclipse - aha, eram la mare, la Corbu, undeva dincolo de Navodari
41) Ridden a roller coaster - daca se pun alea mai mici de la noi, din Mamaia, da; da-mi tremurau genunchii si-mi clantaneau dintii la coborare; la propriu! Iar stomacul imi era in gat. I'll never try this again!
42) Hit a home run -
43) Fit three weeks miraculously into three days - what about 30 years?!
44) Danced like a fool and not cared who was looking - fac chestii din astea cand ma loveste nebunia si brusc nu-mi pasa de parerea celor din jur.
45) Adopted an accent for an entire day - la asta sunt specialista deja; indiferent unde ma duc, preiau accentul.
46) Visited the birthplace of your ancestors - il vizitez si acum pe bunicul, ce-i drept cam rar; am fost si-n Maramures la cei pe care nu-i mai am
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment - si acum ma simt bine in pielea mea si ma consider norocoasa din foarte multe puncte de vedere
48) Had two hard drives for your computer
49) Visited all 50 states of USA
50) Loved your job for all accounts - au fost si vremuri de-alea! Dar noroc cu oameni care mi-au schimbat parerea.
51) Taken care of someone who was shit faced
52) Had enough money to be truly satisfied- am noroc ca nu-s pretentioasa si materialista
53) Had amazing friends - still have
54) Danced with a stranger in a foreign country
55) Watched wild whales
56) Stolen a sign
57) Backpacked in Europe - yes! in studentie am vazut cateva tari/orase asa; si ce fain a fost!
58) Taken a road-trip - often
59) Rock climbing
60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice
61) Midnight walk on the beach - am fost si adolescenta si romantica; si cred ca mai sunt si acum; care din ele? cine mai stie...
62) Sky diving
63) Visited Ireland
64) Been heartbroken longer then you were actually in love - cred ca...desi a ramas partea frumoasa
65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them
66) Visited Japan
67) Benchpressed your own weight
68) Milked a cow - ceva-ceva am reusit eu.
69) Alphabetized your records
70) Pretended to be a superhero - what about zana_buna? prietenii stiu de ce ;))
71) Sung karaoke
72) Lounged around in bed all day - cu o carte buna in mana si cu muzica in urechi...it could be not only a day!
73) Posed nude in front of strangers - colegele de clasa se pun? la dus in Tg Mures, intr-un camin:D
74) Scuba diving
75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye -
76) Kissed in the rain
77) Played in the mud - yep
78) Played in the rain - conta ploaia cand jocul era in toi?
79) Gone to a drive-in theater
80) Done something you should regret, but don’t regret it - several times; ce saracie, sunt om normal!
81) Visited the Great Wall of China
82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog. - mda; noi sa fim sanatosi!
83) Dropped Windows in favor of something better
84) Started a business- not my own; dar am oferit consultanta si training fara numar, fara numar; culmea e ca unele mai rezista, nu le-am ingropat de tot:)
85) Fallen in love and not had your heart broken
86) Toured ancient sites - da
87) Taken a martial arts class - karate in clasa a 7-a
88) Sword fought for the honor of a woman
89) Played D&D for more than 6 hours straight
90) Gotten engaged
91) Been in a movie
92) Crashed a party
93) Loved someone you shouldn’t have
94) Kissed someone so passionately it made them dizzy - As far as I could realize...:)
95) Gotten married
96) Had sex at the office
97) Gone without food for 5 days
98) Made cookies from scratch
99) Won first prize in a costume contest
100) Ridden a gondola in Venice
101) Gotten a tattoo
102) Found that the texture of some materials can turn you on
103) Gotten divorced
104) Been on television news programs as an “expert” - tv locala, radio local si Radio Romania Actualitati:)
105) Got flowers for no reason - many times
106) Masturbated in a public place -
107) Got so drunk you don’t remember anything
108) Taken illegal drugs
109) Performed on stage
110) Been to Las Vegas
111) Recorded music
112) Eaten shark
113) Had a one-night stand
114) Gone to Thailand
115) Seen Siouxsie live
116) Bought a house
117) Been in a combat zone
118) Buried one/both of your parents
119) Shaved or waxed your pubic hair off -well...:)
120) Been on a cruise ship
121) Spoken more than one language fluently - cica...
122) Gotten into a fight while attempting to defend someone
123) Bounced a check
124) Performed in Rocky Horror
125) Read - and understood - your credit report - ar fi si culmea sa nu, taman eu!:)
126) Raised children
127) Recently bought and played with a favorite childhood toy
128) Followed your favorite band/singer on tour
129) Created and named your own constellation of stars
130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country
131) Found out something significant that your ancestors did
132) Called or written your Congress person
133) Picked up and moved to another city to just start over
134) …more than once?
135) Walked the Golden Gate Bridge
136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking - asta fac de fiecare data cand calatoresc cu masina! Dana, iti amintesti de caseta Asia in drumurile spre Bratislava?:)
137) Had an abortion or your female partner did
138) Had plastic surgery
139) Survived an accident that you shouldn’t have survived.
140) Wrote articles for a large publication -pt presa locala, pt newletter-uri din US si de cateva ori pt un cotidian national.
141) Lost over 100 pounds
142) Held someone while they were having a flashback
143) Piloted an airplane
144) Petted a stingray
145) Broken someone’s heart
146) Helped an animal give birth - nu am ajutat neaparat, dar am fost acolo de muuulte ori! Si cand ma scotea tata de acolo tot gaseam o gaura in pod sa urmaresc cu interes procesul.
147) Been fired or laid off from a job-am fost somera o luna jumate :)
148) Won money on a T.V. game show
149) Broken a bone
150) Killed a human being
151) Gone on an African photo safari
152) Ridden a motorcycle - daaaa, cu sufletul inghetat si mainile strangandu-l cu putere pe cel ce conducea, in timp ce-l imploram sa incetineasca.
153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph
154) Had a body part of yours below the neck pierced
155) Fired a rifle, shotgun, or pistol
156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild - culese de cunoscatori, asa ca n-am patit nimic niciodata
157) Ridden a horse - in 2006, in Slovenia; si chiar am luat si cateva lectii de calarie; nice memories!
158) Had major surgery
159) Had sex on a moving train
160) Had a snake as a pet
161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon
162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing
163) Slept for more than 30 hours- nu stiu daca au fost chiar 30, dar au fost o zi si-o noapte dupa ce am revenit din US
164) Visited lots of foreign countries: Ungaria, Slovacia, Austria, Germania, Danemarca, Slovenia, Croatia, Bulgaria, Grecia, SUA- nu destule, dar am planuri mari!
165) Visited all 7 continents
166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days
167) Eaten kangaroo meat
168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground
169) Been a sperm or egg donor
170) Eaten sushi
171) Had your picture in the newspaper - daaa, Dana fiind cel mai bun fotograf :)
172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime
173) Changed someone’s mind about something you care deeply about - cred ca stau bine cu persuasiunea; desi cu unii mai am muuult de tras!
174) Gotten someone fired for their actions
175) Gone back to school
176) Parasailed
177) Changed your name
178) Petted a cockroac
179) Eaten fried green tomatoes.
180) Read The Iliad - pe-acolo, prin liceu
181) Selected one “important” author who you missed in school, and read - pe Marquez l-am fentat in liceu si l-am descoperit cu placere acum cativa ani
182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them
183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you
184) Taught yourself an art from scratch
185) Killed and prepared an animal for eating - pui, gaina...several times; nu mi-e mila :D
186) Apologized to someone years after inflicting the hurt
187) Skipped all your school reunions - vara trecuta trebuia sa avem intalnirea de 10 ani de la absolvirea liceului si n-a miscat nimeni nimic :(
188) Communicated with someone without sharing a common spoken language - many times; si nu doar cu straini, ci si cu romani:)
189) Been elected to public office
190) Written your own computer language
191) Thought to yourself that you’re living your dream - Sunt fata...am avut si eu perioadele mele si cred ca inca le mai am
192) Had to put someone you love into hospice care
193) Built your own PC from parts
194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you
195) Had a booth at a street fair
196) Dyed your hair - mai intai suvite blonde, acum...cica bate in aramiu
197) Been a DJ
198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal
199) Written your own role playing game
200) Been arrested.
Pfuuu, gata cu asta. 5 min pauza si revin cu a doua leapsa. Hai, inviorati-va ca e frumos ce urmeaza. Promit eu!
Asadar, leapsa a doua mi-a dat-o Shmeny. Ea zice sa scriu 8 lucruri despre mine. Deci tot eu in prim plan:D. Hai ca daca nici acum nu va saturati de mine, o sa-mi pun intrebari serioase:).
1. Urasc trezitul de dimineata; seara pot sta pana tarziu fara nici o problema, dar dimineata e jale. Inca nu am pierdut speranta unui job al carui program incepe de pe la 10-11 incolo; cel putin.
2. Nu suport prostia; si m-am saturat s-o tolerez. De aceea am in jurul meu doar oameni pentru care materia cenusie e o certitudine, nu o ipoteza.
3. Cand sunt suparata sunt foarte usor de impacat: o imbratisare tacuta imi alunga cele mai negre ganduri si-mi readuce zambetul pe fata.
4. Iubesc copiii. Nu, sunt innebunita dupa ei. Si vreau si eu doi. Tic-tac!
5. Regret ca mi-am pierdut cei mai frumosi ani din viata invatand mult prea mult, totul si neincetat. Nimeni nu-mi cere foile matricole impanzite de aceeasi banala nota...
6. N-am stare daca nu calatoresc din cand in cand; mai aproape sau mai departe. Imi fac bagajul in 10 minute si spun "da" propunerilor de brambureala in 99% din cazuri. Iubesc necunoscutul, ador sa descopar locuri, oameni, lucruri noi; urasc rutina si ma entuziasmeaza provocarile de orice fel.
7. Sunt ironica si calda, impulsiva si rabdatoare, incapatanata si intelegatoare, rea de gura si blanda, dura si sensibila, sunt un amalgam care bine framantat creeaza ceea ce se numeste personalitatea mea, eul meu.
8. Imi doresc sa locuiesc intr-un oras mare, imi doresc familia si casa mea si le voi avea!
Atat. Am mai pus cu pensula o pata de culoare pe tablou-mi, care mai are mult pana a fi complet, real si suficient. Aici pe acest blog. Nu dau lepsele mai departe. Daca vrea cineva, sa se serveasca linistit/a. E cu dezlegare.
miercuri, aprilie 02, 2008
Vitamine pentru suflet
Cand m-am intors acum cateva saptamani din calatoria prin Austria si Germania mi-a fost sila. De la granita unde am fost opriti de o coada imensa si a trebuit sa asteptam si sa asteptam si sa ne inarmam cu rabdarea sfintilor, la soseaua care ne zdruncina pana si creierii in cap, la mirosuri, la priviri intunecate si lipsite de optimismul zilei de maine, la blocul cu zece etaje si liftul protestand metalic si ursuz...
Mi-a fost ciuda. Si mi-e ciuda de cate ori revin dintr-o astfel de calatorie. De ce noi? De ce ei? De ce? Pana cand? Au fost momente in care mi-am promis ca voi face tot ce-mi sta in putinta sa plec, sa-mi pese mai mult de mine, de familia mea, decat de un nume, de o aparteneta, de o educatie.
.......................................................................................
Revenind de la birou m-am asezat ostenita in fata laptopului, oarecum pastrand din senzatiile de atunci, din februarie, senzatii adancite de atitudini nocive, de chipuri nemultumite, de ingrijorari si neputinte, de incercari istovitoare, de astenii de primavara.
Am primit poze si le-am aranjat in fisiere. Apoi am inceput sa le rasfoiesc si pe cele mai vechi. Am dat de un manunchi de fotografii care mi-au luminat chipul si mi-au readus in memorie vorbele unui prieten: "Daca mergeai in Etiopia, macar pentru cateva, zile binecuvantai tara in care traiesti."
Octav a fost in iarna in Etiopia si mi-a povestit putin despre experienta africana. M-a ajutat sa vad un coltisor din acea lume, atat de diferita de ceea ce suntem si ne dorim noi, imprumutandu-mi imagini de pe retina lui. Brusc, sila mi s-a transformat in multumire pentru ceea ce sunt si ceea ce am, osteneala mi s-a transformat in vointa si letargia in forta.
Priviti si voi. Cuvintele mi-au amortit pe buze.
Mi-a fost ciuda. Si mi-e ciuda de cate ori revin dintr-o astfel de calatorie. De ce noi? De ce ei? De ce? Pana cand? Au fost momente in care mi-am promis ca voi face tot ce-mi sta in putinta sa plec, sa-mi pese mai mult de mine, de familia mea, decat de un nume, de o aparteneta, de o educatie.
.......................................................................................
Revenind de la birou m-am asezat ostenita in fata laptopului, oarecum pastrand din senzatiile de atunci, din februarie, senzatii adancite de atitudini nocive, de chipuri nemultumite, de ingrijorari si neputinte, de incercari istovitoare, de astenii de primavara.
Am primit poze si le-am aranjat in fisiere. Apoi am inceput sa le rasfoiesc si pe cele mai vechi. Am dat de un manunchi de fotografii care mi-au luminat chipul si mi-au readus in memorie vorbele unui prieten: "Daca mergeai in Etiopia, macar pentru cateva, zile binecuvantai tara in care traiesti."
Octav a fost in iarna in Etiopia si mi-a povestit putin despre experienta africana. M-a ajutat sa vad un coltisor din acea lume, atat de diferita de ceea ce suntem si ne dorim noi, imprumutandu-mi imagini de pe retina lui. Brusc, sila mi s-a transformat in multumire pentru ceea ce sunt si ceea ce am, osteneala mi s-a transformat in vointa si letargia in forta.
Priviti si voi. Cuvintele mi-au amortit pe buze.
marți, aprilie 01, 2008
Feelings
Zilele astea ma simt ca sufleurul unui actor care-si joaca rolul preferat pentru ultima oara, inainte de-a iesi la pensie...
duminică, martie 30, 2008
Voi stiti raspunsul?
De ce alegem incertitudinea si refuzam cu incapatanare apropierea? De ce speram pana cand doare si nu vrem sa facem nici un compromis in sensul acesta? De ce ne multumim cu farame de vis si alungam realitatea, doar pentru ca nu se incadreaza in sablon? De ce cream lumi si dam cu piciorul tangibilului?
De ce sentimente si nu ratiune?
De ce sentimente si nu ratiune?
sâmbătă, martie 29, 2008
duminică, martie 23, 2008
Si de pe blog se fura
"Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost." (Octavian Paler- "Desertul pentru totdeauna")
Si eu scriu. Imi astern gandurile care ma napadesc, pentru a ma elibera. Da, o fac intr-un spatiu public, in care pot fi gasita, pot fi citita si deocamdata nu am pus nici un lacat, nici o conditie celor care pasesc aici. Ma bazam pe bunul simt al cititorilor mei si pe conduita lor morala elementara. Sunt citita de oameni dragi sau de necunoscuti. Unora le place si revin, altii pleaca. Insa de curand am descoperit ceva ce m-a enervat, desi intr-un fel era de asteptat: unii ma copiaza. Ma deranjeaza sa-mi gasesc textele pe alte site-uri, fara a mi se cere aprobarea, fara a se mentiona sursa lor. Se numeste plagiat, dragii mei. FURT, pentru cei ce pricep mai greu.
In concluzie: sunteti bineveniti prin gradina gandurilor mele, cititi, comentati, plecati sau reveniti. Alegerea e doar a voastra. Dar nu uitati sa intrati aici imbibati de bun simt, avand la-ndemana doar combinatii de taste care nu lezeaza si mai mult decat atat: nu luati cu voi ceva ce nu vi se cuvine; ganduri care nu va apartin. V-au placut? Vreti sa le folositi? Nici o problema! Si eu folosesc citate care exprima mai bine decat mine o stare. Ceea ce aveti de facut e foarte simplu: cereti-mi APROBAREA si apoi nu uitati sa precizati si sursa citatului vostru.
Sunt furioasa si astept o reactie!
Later edit: aici e textul, cu header cu tot;
http://hi5.com/friend/profile/displayJournalDetail.do;
jsessionid=arnrq2I6_Hl7?ownerId=142616161&journalId=25248463
(doar asa am reusit sa pun adresa site-ului, rupand-o in doua, voi copiati si dati paste in continuare)
Si eu scriu. Imi astern gandurile care ma napadesc, pentru a ma elibera. Da, o fac intr-un spatiu public, in care pot fi gasita, pot fi citita si deocamdata nu am pus nici un lacat, nici o conditie celor care pasesc aici. Ma bazam pe bunul simt al cititorilor mei si pe conduita lor morala elementara. Sunt citita de oameni dragi sau de necunoscuti. Unora le place si revin, altii pleaca. Insa de curand am descoperit ceva ce m-a enervat, desi intr-un fel era de asteptat: unii ma copiaza. Ma deranjeaza sa-mi gasesc textele pe alte site-uri, fara a mi se cere aprobarea, fara a se mentiona sursa lor. Se numeste plagiat, dragii mei. FURT, pentru cei ce pricep mai greu.
In concluzie: sunteti bineveniti prin gradina gandurilor mele, cititi, comentati, plecati sau reveniti. Alegerea e doar a voastra. Dar nu uitati sa intrati aici imbibati de bun simt, avand la-ndemana doar combinatii de taste care nu lezeaza si mai mult decat atat: nu luati cu voi ceva ce nu vi se cuvine; ganduri care nu va apartin. V-au placut? Vreti sa le folositi? Nici o problema! Si eu folosesc citate care exprima mai bine decat mine o stare. Ceea ce aveti de facut e foarte simplu: cereti-mi APROBAREA si apoi nu uitati sa precizati si sursa citatului vostru.
Sunt furioasa si astept o reactie!
Later edit: aici e textul, cu header cu tot;
http://hi5.com/friend/profile/displayJournalDetail.do;
jsessionid=arnrq2I6_Hl7?ownerId=142616161&journalId=25248463
(doar asa am reusit sa pun adresa site-ului, rupand-o in doua, voi copiati si dati paste in continuare)
sâmbătă, martie 22, 2008
Despre dragoste cu imprumut
Pentru ca azi i-am recitit poeziile si pentru ca am indraznit sa-i imprumut gandurile. Pentru ca o spune mai bine decat as fi putut s-o spun eu. Si pentru ca imi place...Paler despre dragoste:
Am invatat:
"Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul...depinde de ceilalti".
"Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase".
"Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate".
"Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul."
"Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc.
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc"
"Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit".
Le simt mai mult decat pe niste vorbe frumoase, mai mult decat pe-o insiruire inspirata apartinand unui Nume mare, numai buna a face continutul spam-urilor de pe messenger sau mail. Au fost si sunt vremuri in care le-am simtit, le-am gustat si le-am trait cu intensitate. Sunt romantica? Tot ce se poate. Nu mi-e rusine sa simt, sa sper, sa traiesc, sa exprim, sa fiu femeie. Mai jenata m-as simti sa nu fi trait niciodata astfel de sentimente, sau sa le-ndes undeva in strafunduri de teama sa nu ma acapareze, sa nu-mi imbrace intreaga fiinta.
Am iubit si voi mai iubi, am visat si voi mai visa, am sperat si voi mai spera, am luptat si nu voi obosi niciodata. Am cazut si m-am ridicat. Am ras si am plans. Dar n-am regretat niciodata.
Da-mi Doamne o inima destul de incapatoare, tot mai incapatoare. Pentru ca imi place sa iubesc. Pentru ca ma incapatanez sa iubesc.
miercuri, martie 19, 2008
N-ati vazut cumva...?
Am ascultat-o pe drum, in masina, am cantat-o frenetic la intoarcere, obositi, dar veseli, am ras si ne-a binedispus. Mi-a placut lirismul piesei si marea dezvaluire din final: numele ei:).
Auditie placuta si sentimente calde, precum vocea ce-i da glas.
Auditie placuta si sentimente calde, precum vocea ce-i da glas.
luni, martie 17, 2008
Rasfat de o saptamana
Mi-a fost dor sa evadez. Uneori ma simt ca intr-o colivie, fara aer, daca nu-mi intind aripile sa zbor cat mai departe. Si-acum cateva zile am facut-o. Mi-a placut sa vad locuri noi-noute, fete necunoscute, sa vad alt cer, alte cladiri, mi-a placut sa mananc o alta mancare, mi-a placut sa alerg pe autostrada testandu-mi propriile limite. Mi-a placut sa ma rasfat in hotelul de 4 stele, sa-mi cumpar haine si sa nu ma mai satur, mi-a placut sa ma plimb si sa respir ploaia cu iz de strainatate, mi-a placut sa nu-mi fie dor si sa-mi fie bine, sa ma deconectez, sa dormitez pe bancheta din spate a masinii, sa ascult melodiile copilariei mele si ale tineretei parintilor mei.
Mi-era dor de departare, mi-era dor sa comunic intr- o alta limba, mi-era dor sa ma simt straina, sa descopar si sa ma bucur de micile lucruri care fac viata mai frumoasa.
Ma bucur ca vine primavara si pot sa ma reintorc la dragostea mea dintai: calatoriile.
Pentru ca EU vreau
Succesiune de doruri, de sperante, chipuri creionate cu degetul imaginatiei, personalitati inventate de prea mult drag si dor. Eul uitat undeva intr-un colt semiobscur, facandu-si simtita prezenta doar atunci cand striga cu toata fiinta "vreau" si "pot" sau "imi doresc cu orice pret". Amalgam de lacrimi si zambete, slabiciuni si multa forta, "bine te-am gasit" si "adio", un iures ametitor si totusi previzibil, neschimbat. Te-ai plictisit de acelasi peisaj; zi de zi acelasi orizont, acelasi dor insotit de acelasi "mai sper", "mai pot", "mai vreau". Aceeasi neclintire, aceeasi rutina, acelasi "mergem inainte si vom mai vedea ce se va intampla". Pana cand decizi ca e timpul sa faci un pas, la dreapta sau la stanga, mai in fata sau mai in spate; sa schimbi decorul. Pentru ca depinde doar de tine. Si a ceda inseamna tot "vreau".
Si vreau sa vreau. Si pot sa vad altfel. Si-mi doresc schimbarea. Pentru mine si numai pentru eul meu, care a iesit la lumina.
Si vreau sa vreau. Si pot sa vad altfel. Si-mi doresc schimbarea. Pentru mine si numai pentru eul meu, care a iesit la lumina.
marți, martie 11, 2008
Home
Pentru cei care mai cred, pentru cei care mai spera, pentru cei care se incapataneaza, pentru cei care lupta si nu obosesc, pentru cei pentru care sute sau mii de kilometri nu inseamna un obstacol, ci dimpotriva. Pentru cei care vor si o arata. Pentru Floris si Marius, pentru Cristina si Adrian, pentru...tine, cel sau cea care esti suficient de nebun(a) sa contrazici o lume intreaga sau macar o majoritate covarsitoare. Pentru cei care lasa ratiunea si au curajul sa simta si sa actioneze in consecinta.
Another summer day
Has come and gone away
In Paris and Rome
But I wanna go home
Mmmmmmmm
Maybe surrounded by
A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh I miss you, you know
And I've been keeping all the letters that I wrote to you
Each one a line or two
"I'm fine baby, how are you?"
Well I would send them but I know that it's just not enough
My words were cold and flat
And you deserve more than that
Another aeroplane
Another sunny place
I'm lucky I know
But I wanna go home
Mmm, I've got to go home
Let me go home
I'm just too far from where you are
I wanna come home
And I feel just like I'm living someone else's life
It's like I just stepped outside
When everything was going right
And I know just why you could not come along with me
That this was not your dream
But you always believed in me
Another winter day has come
And gone away
In either Paris or Rome
And I wanna go home
Let me go home
And I'm surrounded by
A million people I
I still feel alone
Oh, let me go home
Oh, I miss you, you know
Let me go home
I've had my run
Baby, I'm done
I gotta go home
Let me go home
It'll all be right
I'll be home tonight
I'm coming back home
(Michael Buble- Home)
Another summer day
Has come and gone away
In Paris and Rome
But I wanna go home
Mmmmmmmm
Maybe surrounded by
A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh I miss you, you know
And I've been keeping all the letters that I wrote to you
Each one a line or two
"I'm fine baby, how are you?"
Well I would send them but I know that it's just not enough
My words were cold and flat
And you deserve more than that
Another aeroplane
Another sunny place
I'm lucky I know
But I wanna go home
Mmm, I've got to go home
Let me go home
I'm just too far from where you are
I wanna come home
And I feel just like I'm living someone else's life
It's like I just stepped outside
When everything was going right
And I know just why you could not come along with me
That this was not your dream
But you always believed in me
Another winter day has come
And gone away
In either Paris or Rome
And I wanna go home
Let me go home
And I'm surrounded by
A million people I
I still feel alone
Oh, let me go home
Oh, I miss you, you know
Let me go home
I've had my run
Baby, I'm done
I gotta go home
Let me go home
It'll all be right
I'll be home tonight
I'm coming back home
(Michael Buble- Home)
luni, martie 10, 2008
Dilema
De ce se bucura ele de 8 martie?
"Pentru ca e ziua lor si doar a lor", ar spune cineva grabit. "Pentru ca primesc flori", ar spune altcineva. Pentru ca nu trebuie sa gateasca. Pentru ca pot iesi cu celelalte fete la un meci de polo, de pilda. Sau la o piadina. Sau pentru ca le scoate un EL la o cina romantica, fie ea si-n bucataria garsonierei de 2/2. Sa fie pentru ca in ziua aceea prajiturile nu ingrasa? Sau pentru ca pentru prima data in viata lor aud "La multi ani, mama!"?
O fi pentru ca e soare afara. Si daca ploua? ("cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...") Acum stiu: se bucura pentru ca si-au ales baba pe 8 martie. Hmmm...se bucura pentru ca telefonul nu mai costa si minutele nu mai sunt numarate? Sau pentru ca...
Dar chiar asa: De ce se bucura ele de 8 martie?
"Aoleu! Nu ma lua cu 8 martie!"
vineri, martie 07, 2008
Life is Wonderful...Life is Meaningful
"It takes some silence to make sound
It takes a loss before you found it
It takes a road to go nowhere
It takes a toll to make you care
It takes a hole to make a mountain"
Fragment din Life Is Wonderful, melodie cantata de Jason Mraz. Am primit-o in cel mai potrivit moment, de la o persoana care tine la mine si care are grija de sufletul meu. Ti-o dedic si tie, Anielle!
It takes a loss before you found it
It takes a road to go nowhere
It takes a toll to make you care
It takes a hole to make a mountain"
Fragment din Life Is Wonderful, melodie cantata de Jason Mraz. Am primit-o in cel mai potrivit moment, de la o persoana care tine la mine si care are grija de sufletul meu. Ti-o dedic si tie, Anielle!
duminică, martie 02, 2008
Farewell
Ambitie, incapatanare, "les temps que tu as perdu...", universul mintii, speranta, sau poate ceva real...nu stiu si probabil n-am sa stiu niciodata. Cred c-a sosit timpul sa inchid cartea si sa-si reia locul pe raft, sus, cat mai sus, pana cand praful o va napadi si uitarea o va coplesi.
Farewell to the past! (merci, H.)
Farewell to the past! (merci, H.)
Later edit: piesa e interpretata la pian de Ludovico Einaudi si face parte din soundtrackul filmului Dr. Zhivago.
sâmbătă, martie 01, 2008
Confirmare primita!
S-a incheiat prima parte a concursului Roblogfest si am vesti bune; neasteptat de bune: am trecut in turul 2 la toate cele 3 sectiuni deschise votului public. Adica ma numar printre primii 20 (din 400-500 de bloggeri candidati in prima runda) la categoriile:
*cel mai bun blog
*cel mai bun blog personal
*cel mai bine scris blog
N-am sa fac isterii, n-am sa tin discursuri, doar va multumesc celor ce ati irosit/investit timp raspunzand unui capriciu de-al meu. Am primit mai mult decat speram si cea mai mare bucurie a mea e ca, desi nu scriu in primul rand pentru voi, voi ma cititi si nu doar atat, gandurile care-mi vin de-a valma sunt auzite/citite si apreciate.
Roblogfest continua cu turul 2, in urma caruia se va desemna castigatorul fiecarei categorii. Daca vreti, votati-ma in continuare, daca nu...eu confirmarea mi-am primit-o si sunt fericita!
Ce va indemn insa, e s-o votati pe Corina. Ea chiar are Cel mai bun blog de muzica ! Si e si ea in top 20 la categoria ei. Felicitari, sis'!
*cel mai bun blog
*cel mai bun blog personal
*cel mai bine scris blog
N-am sa fac isterii, n-am sa tin discursuri, doar va multumesc celor ce ati irosit/investit timp raspunzand unui capriciu de-al meu. Am primit mai mult decat speram si cea mai mare bucurie a mea e ca, desi nu scriu in primul rand pentru voi, voi ma cititi si nu doar atat, gandurile care-mi vin de-a valma sunt auzite/citite si apreciate.
Roblogfest continua cu turul 2, in urma caruia se va desemna castigatorul fiecarei categorii. Daca vreti, votati-ma in continuare, daca nu...eu confirmarea mi-am primit-o si sunt fericita!
Ce va indemn insa, e s-o votati pe Corina. Ea chiar are Cel mai bun blog de muzica ! Si e si ea in top 20 la categoria ei. Felicitari, sis'!
joi, februarie 28, 2008
Pentru ca!
Pentru ca ai asteptat, pentru ca ti-a pasat, pentru ca azi mi-a placut sa ma joc cu rabdarea si cu speranta ta, pentru ca ma bucur ca e de bine si ciondranelile se transforma in prietenii reale, pentru ca o iubesti, pentru ca te iubeste, pentru ca faci parte din "noi", pentru ca te apreciez si mi-esti drag...
La multi ani, Filip!
La multi ani, Filip!
duminică, februarie 24, 2008
vineri, februarie 22, 2008
As vrea
As vrea sa pot sa fiu copil pe de-a-ntregul: sa ma joc cu ganduri, cu oameni, cu sentimente, sa rad intruna, iar daca plang zambetul sa-mi usuce in clipa urmatoare lacrima. As vrea sa nu vad decat rozul si norisorii, sa plutesc, sa nu ma-ncrunt, sa nu incaruntesc, sa nu fiu serioasa, sa nu gandesc, sa nu ma supar pentru mai mult de un minut.
Ceva mi-a mai ramas totusi din copilaria-mi: permanenta intrebare "De ce?"
joi, februarie 21, 2008
Furtuna
Simti cum creste tensiunea si creste, creste, iti zvacnesc tamplele, gandurile incep s-o ia razna si sa se ciocneasca unele de altele, sangele iti alearga nebuneste prin vene, simti cum un val de caldura te cuprinde intr-o stransoare din ce in ce mai insuportabila, taindu-ti respiratia, iti simti palmele umede si extremitatile inghetate, iti musti buzele, te incrunti, iti vine sa urli, sa spargi, sa sfasii...Inima sta sa-ti sara din piept si esti de-a dreptul innebunit. Nu, de fapt esti furios. O furie care te infasoara fara mila si oricat lupti nu poti evada. Si esti neputincios. Cu cat te impotrivesti mai tare, cu atat latul se strange mai tare si te imobilizeaza.
Incerci sa domolesti furtuna. Apesi pe play si in boxele laptopului incep sa sune acordurile unei piese:
Si-o mai pui o data. Si-nca o data. Si-o asculti de 10- nu, de 20 de ori, de...cine mai stie de cate ori! Simti cum muschii ti se despietresc, simti valtoarea sangelui potolindu-se, simti cum devii mai usor, mai senin, mai calm, mai intelegator. Si in acel moment decizi ca nervii nu-si au rostul, ca poti fi mai intelegator, mai tolerant, mai...mult mai...!
Incerci sa domolesti furtuna. Apesi pe play si in boxele laptopului incep sa sune acordurile unei piese:
Si-o mai pui o data. Si-nca o data. Si-o asculti de 10- nu, de 20 de ori, de...cine mai stie de cate ori! Simti cum muschii ti se despietresc, simti valtoarea sangelui potolindu-se, simti cum devii mai usor, mai senin, mai calm, mai intelegator. Si in acel moment decizi ca nervii nu-si au rostul, ca poti fi mai intelegator, mai tolerant, mai...mult mai...!
marți, februarie 19, 2008
duminică, februarie 17, 2008
Confirmare anonima
M-am tot gandit daca sa-mi fac reclama au ba, avand in vedere scopul declarat (nu o data) al acestui blog, acela de a-mi asterne, intr-un spatiu public ce-i drept, gandurile si framantarile, simtamintele, parerile...Da, nu o data am afirmat ca acest blog nu e pentru voi, cei ce ma cititi; in primul rand e pentru mine. Suna egoist, dar asta e realitatea. Si totusi e o scena pe care dansez, de cele mai multe ori purtand masca metaforei. Sub care nu multi vedeti adevaratul chip, doar il intuiti, vi-l imaginati...Strig, dar o fac tacut, vars lacrimi care nu-ntotdeauna se vad si rad fara a-mi misca buzele.
Insa stiu ca ma cititi. Voi, cei de langa mine, din familie, prieteni dragi, prieteni virtuali, pe care si eu va citesc desi nu ne-am vorbit sau vazut niciodata, sau simpli anonimi. Unii imi lasati semne ale trecerii voastre pe aici, altii nu; veniti, unii ramaneti cateva secunde si plecati, altii va intoarceti pentru o zi, doua, o saptamana, altii o faceti zilnic sau chiar mai des. Nu poate decat sa ma bucure aceasta fidelitate si sentimentul ca primiti ceva de la mine, chiar si indirect, ca va hranesc sufletul, ca va raspund la intrebari, ca va place ceea ce e aici.
Revenind la scopul acestei postari, blogul meu concureaza in cadrul Roblogfest la 3 dintre sectiunile votate de cititori si la una jurizata.
Daca ma (mai) cititi si va place ceea ce gasiti aici, daca aveti chef si timp sa va creati un cont pe site-ul Roblogfest si sa votati "Din invalmaseala gandurilor mele..." o puteti face la urmatoarele categorii:
* Cel mai bun blog personal
* Cel mai bine scris blog
* Cel mai bun blog
E felul in care puteti sa-mi transmiteti feed-back-ul vostru, e aprecierea voastra anonima.
E poate nevoia mea de confirmare, de evaluare. Sigur ajuta la cresterea increderii proprii in general si a increderii in scrisu-mi in particular.
Multumesc!
Si inca ceva: daca tot v-ati facut cont, votati si Despre muzica si muzicieni, la categoria "Cel mai bun blog de muzica". Credeti-ma, musteste de talent. Din acela autentic, cum numai Dumnezeu poate darui unei fiinte umane.
Insa stiu ca ma cititi. Voi, cei de langa mine, din familie, prieteni dragi, prieteni virtuali, pe care si eu va citesc desi nu ne-am vorbit sau vazut niciodata, sau simpli anonimi. Unii imi lasati semne ale trecerii voastre pe aici, altii nu; veniti, unii ramaneti cateva secunde si plecati, altii va intoarceti pentru o zi, doua, o saptamana, altii o faceti zilnic sau chiar mai des. Nu poate decat sa ma bucure aceasta fidelitate si sentimentul ca primiti ceva de la mine, chiar si indirect, ca va hranesc sufletul, ca va raspund la intrebari, ca va place ceea ce e aici.
Revenind la scopul acestei postari, blogul meu concureaza in cadrul Roblogfest la 3 dintre sectiunile votate de cititori si la una jurizata.
Daca ma (mai) cititi si va place ceea ce gasiti aici, daca aveti chef si timp sa va creati un cont pe site-ul Roblogfest si sa votati "Din invalmaseala gandurilor mele..." o puteti face la urmatoarele categorii:
* Cel mai bun blog personal
* Cel mai bine scris blog
* Cel mai bun blog
E felul in care puteti sa-mi transmiteti feed-back-ul vostru, e aprecierea voastra anonima.
E poate nevoia mea de confirmare, de evaluare. Sigur ajuta la cresterea increderii proprii in general si a increderii in scrisu-mi in particular.
Multumesc!
Si inca ceva: daca tot v-ati facut cont, votati si Despre muzica si muzicieni, la categoria "Cel mai bun blog de muzica". Credeti-ma, musteste de talent. Din acela autentic, cum numai Dumnezeu poate darui unei fiinte umane.
joi, februarie 14, 2008
Ambuteiaj
O mie de ganduri se-ngramadesc in mintea-mi, dar nu gasesc coerenta, firul logic, nu pot sa le transform in silabe, cuvinte, fraze...Astept sa se aseze, sa formeze un puzzle complet, o imagine care sa graiasca de la sine, fara alte zgomote sau bruiaje. Gandesc si-o fac de-a valma. Vorbesc, dar buzele le simt inclestate, iar urechile cu totul astupate.
Am sa revin.
Am sa revin.
sâmbătă, februarie 02, 2008
Voci bune, voci de romani
Anielle imi cere parerea cu privire la "cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca". In primul rand ma enerveaza expresia "industrie muzicala". Desi... daca stau bine sa ma gandesc, in ziua de azi si-aici se scot produse pe banda, li se lipeste o eticheta (cu cat mai fistichie, cu atat mai bine) si se pun in vanzare peste tot: de la chioscul de bilete unde tanti Mitza isi omoara timpul mort fredonand vreo melodie din tinerete, la telefonul mobil al pustiului de cartier, ce-l conduce racnind pe drumul spre scoala, sau la salile caselor de cultura invechite, prafuite, ce gazduiesc turneele prin tara a artistilor de-atunci, in ultimele lor incercari de-a supravietui. Intr-o industrie in care prostitutia artistica e tot mai evidenta, intr-o industrie in care valoarea isi pierde semnificatia din DEX, intr-o industrie in care vocea nu e voce, dar fusta-i fusta, mai ales daca-i luata de la papuselele Barbie.
Revenind la voci (si nu la masinarii ce fac Pavarotti din cel mai afon dintre afoni)...am sa-i enumar pe romanii care, dupa parerea mea, stiu sa cante. Asadar, intr-o ordine aleatoare:
Angela Gheorghiu
Mircea Baniciu
Nicu Alifantis
Ioan Gyuri Pascu
Tudor Gheorghe
Cred ca ajung. Nu neg ca in alegerea lor am tinut cont si de genul de muzica pe care-l abordeaza si de versurile carora le dau glas.
Si pentru ca pentru mine cea mai buna voce este si va fi cea a surorii mele, Corina ai legatura. Pardon, leapsa! :)
Revenind la voci (si nu la masinarii ce fac Pavarotti din cel mai afon dintre afoni)...am sa-i enumar pe romanii care, dupa parerea mea, stiu sa cante. Asadar, intr-o ordine aleatoare:
Angela Gheorghiu
Mircea Baniciu
Nicu Alifantis
Ioan Gyuri Pascu
Tudor Gheorghe
Cred ca ajung. Nu neg ca in alegerea lor am tinut cont si de genul de muzica pe care-l abordeaza si de versurile carora le dau glas.
Si pentru ca pentru mine cea mai buna voce este si va fi cea a surorii mele, Corina ai legatura. Pardon, leapsa! :)
vineri, ianuarie 25, 2008
Un barbat...o femeie...
Un barbat indragostit scrie scrisori. Te suna in miez de noapte fara a sti ce sa-ti spuna. Te trezesti cu el la usa cand nici nu te astepti. Iti face surprize. Se balbaie. Se fastaceste. Sare dupa tine in trenul pus deja in miscare, chiar daca tocmai isi luase ramas bun. Iti canta, chiar daca e afon. Iti recita, chiar daca nu e romantic. E irational si se comporta altfel decat o face in fata prietenilor, a rudelor, a cunoscutilor. Nu e fals, e foarte...el insusi, asa cum nu multa lume il cunoaste.
O femeie indragostita se tine de capul barbatului. Nu se satura sa-i vorbeasca, sa-l priveasca, sa-l simta langa ea. O femeie indragostita zice "nu" si face "da". Are asteptari si reproseaza. Daruieste si asteapta comunicare, confirmari repetate, gesturi tandre. Isi depaseste propriile limite si uita de orgoliu, ego sau orice altceva; centrul universului ei e EL. O femeie indragostita viseaza si face planuri, care marturisite l-ar speria pe el, simtindu-si independenta periclitata si viata minutios impaturita in sertarase din care neaparat fac parte o casa, o gradina, copii, vacante, romantism...
O femeie indragostita viseaza. Un barbat indragostit vrea si face.
duminică, ianuarie 20, 2008
"Mi-am luat... colac"
Da! "Mi-am luat colac/De-acum marea pare un fleac..."
Nu stiu cati stiti cantecul lui Gyuri Pascu, dar mie mereu mi-a placut. Cu atat mai mult cu cat acum, in sfarsit, impulsiva care ia cel mai greu deciziile si-a luat "colacul" cu care poate naviga in voie. Cum arata? Uite-asa:
Mi-a luat vreun an de zile sa-l caut, sa-l aleg, sa iau decizia, sa...sa-l vad pus la incarcat pe biroul meu. Dar eu zic c-a meritat asteptarea pentru acest HP 6720s Core 2 Duo T5470 1.6Ghz. Pentru ce am eu nevoie e super, asa ca opriti-va cei care aveti comentarii negative de facut. Pentru ca eu ma bucur!
Mi-am demonstrat din nou ca-s foarte femeie si ca shopping-ul are efecte miraculoase asupra mea. Vineri, dupa ce m-au sunat sa confirm comanda facuta joi seara pe net, puteai prinde iepuri cu mine. Si-asa am fost toata ziua. Si tot week-end-ul. It's good to spend money! It's good to buy things! Stiu ca-s snoaba ca englezesc pe aici, dar nu-mi pasa pentru ca-s veselaaaa! Era si cazul, nu? Asa ca... astept aplauzele si promit sa fac reverente pline de gingasie in schimb! :)
"Tractorul" care m-a slujit cu credinciosie 8 ani de zile (aproape 9) o sa-i faca loc HP-ului la a carui cautare a contribuit atat cat s-a priceput el mai bine. Asa ca...adio restart-uri, comp blocat, hard prea plin in care nu incap poze, muzica (de filme ce sa mai vorbesc!). Adio dureri de spate si bine-ai venit tolaneala in pat!
Aaa...saptamana trecuta a fost saptamana achizitiilor. Pentru ca mi-am mai luat o jucarioara. De la Sony de data asta. Care arata cam asa:
El ma conduce dimineata la munca si-mi umple urechile de muzica seara. El ma va conduce in calatoriile pe care planuiesc sa le fac si de-acum incolo.
In concluzie, intr-o saptamana m-am facut cu doi "barbati" in casa: un HP si-un Sony. Urmeaza un "el" ceva mai mare, Opel Corsa sper eu (vine, vine, aveti rabdare, nu vociferati!) si apoi un...stiti voi ce. Intr-o zi cu soare si multa voie buna!
Asa ca profitati! Anca e vesela si binedispusa! :) S-avem cu totii parte doar de saptamani ca cea care a trecut!
Nu stiu cati stiti cantecul lui Gyuri Pascu, dar mie mereu mi-a placut. Cu atat mai mult cu cat acum, in sfarsit, impulsiva care ia cel mai greu deciziile si-a luat "colacul" cu care poate naviga in voie. Cum arata? Uite-asa:
Mi-a luat vreun an de zile sa-l caut, sa-l aleg, sa iau decizia, sa...sa-l vad pus la incarcat pe biroul meu. Dar eu zic c-a meritat asteptarea pentru acest HP 6720s Core 2 Duo T5470 1.6Ghz. Pentru ce am eu nevoie e super, asa ca opriti-va cei care aveti comentarii negative de facut. Pentru ca eu ma bucur!
Mi-am demonstrat din nou ca-s foarte femeie si ca shopping-ul are efecte miraculoase asupra mea. Vineri, dupa ce m-au sunat sa confirm comanda facuta joi seara pe net, puteai prinde iepuri cu mine. Si-asa am fost toata ziua. Si tot week-end-ul. It's good to spend money! It's good to buy things! Stiu ca-s snoaba ca englezesc pe aici, dar nu-mi pasa pentru ca-s veselaaaa! Era si cazul, nu? Asa ca... astept aplauzele si promit sa fac reverente pline de gingasie in schimb! :)
"Tractorul" care m-a slujit cu credinciosie 8 ani de zile (aproape 9) o sa-i faca loc HP-ului la a carui cautare a contribuit atat cat s-a priceput el mai bine. Asa ca...adio restart-uri, comp blocat, hard prea plin in care nu incap poze, muzica (de filme ce sa mai vorbesc!). Adio dureri de spate si bine-ai venit tolaneala in pat!
Aaa...saptamana trecuta a fost saptamana achizitiilor. Pentru ca mi-am mai luat o jucarioara. De la Sony de data asta. Care arata cam asa:
El ma conduce dimineata la munca si-mi umple urechile de muzica seara. El ma va conduce in calatoriile pe care planuiesc sa le fac si de-acum incolo.
In concluzie, intr-o saptamana m-am facut cu doi "barbati" in casa: un HP si-un Sony. Urmeaza un "el" ceva mai mare, Opel Corsa sper eu (vine, vine, aveti rabdare, nu vociferati!) si apoi un...stiti voi ce. Intr-o zi cu soare si multa voie buna!
Asa ca profitati! Anca e vesela si binedispusa! :) S-avem cu totii parte doar de saptamani ca cea care a trecut!
luni, ianuarie 14, 2008
Mi-e dor de...
Mi-e dor de teatru si opera, de un concert de muzica buna, reala, live, clasica...
Mi-e dor de inghetata de ciocolata mancata cu lingura, direct din cutie.
Mi-e dor sa mai calatoresc, ca de la inceputul lui decembrie am cam stat pe-acasa.
Mi-e dor de prietenii mei din Bucuresti si de Herastrau.
Mi-e dor de Oana si Stefan.
Mi-e dor de vara.
Mi-e dor de Tommy girl.
Mi-e dor sa stam cu Corina pana noaptea tarziu, facandu-ne planuri si visand, amintindu-ne intamplari haioase din copilaria noastra si razand pana cand ea adoarme (intotdeauna) prima.
Cam atat pentru saptamana asta la capitolul doruri.
Mi-e dor de inghetata de ciocolata mancata cu lingura, direct din cutie.
Mi-e dor sa mai calatoresc, ca de la inceputul lui decembrie am cam stat pe-acasa.
Mi-e dor de prietenii mei din Bucuresti si de Herastrau.
Mi-e dor de Oana si Stefan.
Mi-e dor de vara.
Mi-e dor de Tommy girl.
Mi-e dor sa stam cu Corina pana noaptea tarziu, facandu-ne planuri si visand, amintindu-ne intamplari haioase din copilaria noastra si razand pana cand ea adoarme (intotdeauna) prima.
Cam atat pentru saptamana asta la capitolul doruri.
sâmbătă, ianuarie 12, 2008
marți, ianuarie 08, 2008
Monolog
De ce ma citesti? Cu ce drept te intorci aici? Cu ce drept spionezi scena pe care pot sa-mi strig gandurile in liniste, pot sa-mi frang mainile, sa rad in hohote sau sa-mi vars lacrimile, sa privesc in urma sau sa pasesc increzatoare inainte? Crezi ca umbra tacerii ti-e mantie?
De ce? De ce revii atunci cand punctul e punct si inca arde, atunci cand definitivul e mai definitiv ca niciodata? Curiozitatea? Faptul ca-s "fata buna"? Talentul nu se pune, nici macar in zeflemea. Mai ai seva de tras? De ce?
Nu! Nu-mi raspunde. Taci, asa cum atat de bine stii s-o faci si continua sa alegi sisific intre nuantele de gri dintr-o viata nici alba, nici neagra. Poate putin roz. Depinde de perspectiva. A, nu, nicidecum din lumea celor fara norisori, ascunsi sub rufe intinse in plin bulevard, in timp ce gandesc...Caci daca fac ceva, asta e clar: gandesc! Ce gandesc? Ntz! Asta e deja un capitol cenzurat, caruia niciodata nu voi avea curiozitatea sa-i rup sigiliul.
Ieri si azi am ras. Si-am fost iubita. Da, mi-am luat doza de dragoste si speranta; si-a fost atat de aproape de supradoza, incat abia mai aveam cuvinte; cuvinte de multumire adresate Lui, caci nici nu-mi incepusem ruga si El a inceput sa toarne din belsug.
"Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."
De ce? De ce revii atunci cand punctul e punct si inca arde, atunci cand definitivul e mai definitiv ca niciodata? Curiozitatea? Faptul ca-s "fata buna"? Talentul nu se pune, nici macar in zeflemea. Mai ai seva de tras? De ce?
Nu! Nu-mi raspunde. Taci, asa cum atat de bine stii s-o faci si continua sa alegi sisific intre nuantele de gri dintr-o viata nici alba, nici neagra. Poate putin roz. Depinde de perspectiva. A, nu, nicidecum din lumea celor fara norisori, ascunsi sub rufe intinse in plin bulevard, in timp ce gandesc...Caci daca fac ceva, asta e clar: gandesc! Ce gandesc? Ntz! Asta e deja un capitol cenzurat, caruia niciodata nu voi avea curiozitatea sa-i rup sigiliul.
Ieri si azi am ras. Si-am fost iubita. Da, mi-am luat doza de dragoste si speranta; si-a fost atat de aproape de supradoza, incat abia mai aveam cuvinte; cuvinte de multumire adresate Lui, caci nici nu-mi incepusem ruga si El a inceput sa toarne din belsug.
"Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."
Rugaciune
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat speranta.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat un "poate, mai vedem..."
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat lacrimi.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat singuratate in mijlocul multimii.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat vulnerabilitate.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat aprecieri.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat puterea de a pune punct.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat autocunoastere.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat oameni pe care sa-i iubesc.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat o inima cu care sa iubesc.
Ti-am cerut iubire si Tu mi-ai dat exact ceea ce aveam nevoie; nici mai mult, nici mai putin. De-acum ma voi ruga sa-mi dai putere de-a accepta si bucurie insotita necontenit de optimism!
luni, ianuarie 07, 2008
Sunt o alintata! :)
Ca tot e ziua Ionilor azi, m-am gandit sa postez cateva randuri despre etimologia acestui nume, scrise de George Pruteanu. Asadar...:
"Se pare că Ion este numele cel mai răspîndit de pe glob (desigur, în variante specifice diferitelor limbi). Numele Ion ne vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Acesta este compus din două părţi: Io: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul hanan: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este "Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat", adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil.
Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întîi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspîndit în toată Europa: la nemţi Johann (sau Hans), la englezi John, la italieni Giovanni (sau Gianni), la unguri Janos, la ruşi Ivan, la cehi şi polonezi Ian, la olandezi tot Ian, la francezi Jean, la spanioli Juan, la irlandezi Sean, la armeni Horbanés apoi Ovanes, la arabi Hana, la greci Iannis etc.
La români, o primă atestare documentară a numelui ar fi cea din 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, care vorbeşte de un conducător pe nume Ioan, cneaz al unei formaţiuni de prin nordul Olteniei. Variantele româneşti ale numelui sunt nenumărate; alături de cele două principale (Ion, cea populară, şi Ioan, cea cultă) exista Ioanete, Ioncea, Ioncel, Ivancea, Ivaşcu, Iova, Itu, Ianache, Enache, Iancu, Ene, Encea, Oancea, Oncică, Oniciu, Ioanid, Ioanichie, Ioniţoiu, Ioaniţoaia, başca puzderie de diminutive şi hipocoristice (diminutive, cuvinte cu sens de alintare, de dezmierdare): Nacu, Nelu, Nela, Nică, Nica, Cica, Nilă, Niţă, Niţu, Onaş, Onăşel, Nucu, Oana. La acestea se adaugă nume de familie care-l conţin pe Ion, produse de influenţa greacă: Caragiani, Caragiale, Caraion, Carianopol, Papaiani, Mavroiani ş.a., precum şi variantele datorate înrîuririi apusene: Jana, Janina, Gianina, Giani, Geanu, Gioni etc.
După opinia lui Ion Aurel Candrea, numele Ion ar predomina, pe meleagurile noastre, în proporţie de 70 la sută, dar Graur găseşte exagerată estimarea; în statistici locale, Cristian Ionescu citează proporţii de circa 30 la sută."
Asadar...La multi ani tuturor Ionilor, Ioanelor, Oanelor si celoralti cu nume derivate! Sa ne traim fericiti si sanatosi!
"Se pare că Ion este numele cel mai răspîndit de pe glob (desigur, în variante specifice diferitelor limbi). Numele Ion ne vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Acesta este compus din două părţi: Io: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul hanan: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este "Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat", adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil.
Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întîi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspîndit în toată Europa: la nemţi Johann (sau Hans), la englezi John, la italieni Giovanni (sau Gianni), la unguri Janos, la ruşi Ivan, la cehi şi polonezi Ian, la olandezi tot Ian, la francezi Jean, la spanioli Juan, la irlandezi Sean, la armeni Horbanés apoi Ovanes, la arabi Hana, la greci Iannis etc.
La români, o primă atestare documentară a numelui ar fi cea din 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, care vorbeşte de un conducător pe nume Ioan, cneaz al unei formaţiuni de prin nordul Olteniei. Variantele româneşti ale numelui sunt nenumărate; alături de cele două principale (Ion, cea populară, şi Ioan, cea cultă) exista Ioanete, Ioncea, Ioncel, Ivancea, Ivaşcu, Iova, Itu, Ianache, Enache, Iancu, Ene, Encea, Oancea, Oncică, Oniciu, Ioanid, Ioanichie, Ioniţoiu, Ioaniţoaia, başca puzderie de diminutive şi hipocoristice (diminutive, cuvinte cu sens de alintare, de dezmierdare): Nacu, Nelu, Nela, Nică, Nica, Cica, Nilă, Niţă, Niţu, Onaş, Onăşel, Nucu, Oana. La acestea se adaugă nume de familie care-l conţin pe Ion, produse de influenţa greacă: Caragiani, Caragiale, Caraion, Carianopol, Papaiani, Mavroiani ş.a., precum şi variantele datorate înrîuririi apusene: Jana, Janina, Gianina, Giani, Geanu, Gioni etc.
După opinia lui Ion Aurel Candrea, numele Ion ar predomina, pe meleagurile noastre, în proporţie de 70 la sută, dar Graur găseşte exagerată estimarea; în statistici locale, Cristian Ionescu citează proporţii de circa 30 la sută."
Asadar...La multi ani tuturor Ionilor, Ioanelor, Oanelor si celoralti cu nume derivate! Sa ne traim fericiti si sanatosi!
joi, ianuarie 03, 2008
Testul culorilor
Azi m-am jucat putin, facandu-mi un test al culorilor.
Nu stiu in ce masura e adevarat sau nu, ii las pe cei ce ma cunosc sa se exprime :).
Your highest qualities today :
Nu stiu in ce masura e adevarat sau nu, ii las pe cei ce ma cunosc sa se exprime :).
You are 51 % extrovert and 49 % introvert.
Independently of any order of importance :
You are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled for yourself, and by your need to act and to move forward.
You are also imaginative and creative, you have always new ideas, and you know how to apply them.
Finely you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them towards the set goals.
Your attitude towards the environment :
facts/feelings/ideas At first, at 34%, you are centered on the facts and on the reality of things at 32 %, Your actions depend on the real facts. Then, at a rate of 34%, you are attached to moral values and feelings, and you have an emotional relation with the environment. Finally, at 30%, you are centered on your thoughts and your actions are determined by your knowledge and your experience. |
Your highest qualities today :
At 22 %, you are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled to yourself, and by your need to act and move ahead.
At 20 %, you are dynamic and active, you are determined in your actions, you know how to communicate your ideals and your energy, and thus, you know how to boost people.
At 19 %, you are a creative person, with always new ideas, and you know how to apply them.
At 18 %, you are creative, you know how to see beauty, you are intuitive and your inspiration comes from the inside.
At 18 %, you are intellectual and intelligent, you keep wondering and inquiring before setting up your next step or defining your values.
Finely, you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them to the fixed goals, you are thoughtful and deep, you think before getting into action and you know how to communicate your knowledge.
miercuri, ianuarie 02, 2008
Vreau...la inceput de an!
Sunt inceputuri bune si inceputuri mai putin bune; inceputuri cu rasete si optimism si inceputuri cu inima stransa, cu lacrimi si apoi cu un suflu de usurare. Sunt inceputuri senine si inceputuri cu semnale de alarma. Dar atunci cand inceputurile rele sfarsesc bine nu poti decat sa-i multumesti lui Dumnezeu si sa iei decizii.
Viata e atat de scurta si de fragila, iar timpul trece atat de repede incat nu vreau sa mai pierd timp pretios; nu vreau sa mai fac risipa, sa irosesc si sa arunc pe geam secunde, ore, saptamani, ani, sentimente, ganduri, fapte, oameni. Vreau sa cred mai mult si mai adevarat, vreau sa daruiesc si sa iubesc mai intens, vreau sa iau decizii si sa le urmez, vreau sa fiu hotarata si ferma, vreau sa investesc in oameni care merita. Vreau sa ingrop ego-ul si sa sadesc altruismul in locul lui.
Vreau sa traiesc frumos, real si cu folos!
Viata e atat de scurta si de fragila, iar timpul trece atat de repede incat nu vreau sa mai pierd timp pretios; nu vreau sa mai fac risipa, sa irosesc si sa arunc pe geam secunde, ore, saptamani, ani, sentimente, ganduri, fapte, oameni. Vreau sa cred mai mult si mai adevarat, vreau sa daruiesc si sa iubesc mai intens, vreau sa iau decizii si sa le urmez, vreau sa fiu hotarata si ferma, vreau sa investesc in oameni care merita. Vreau sa ingrop ego-ul si sa sadesc altruismul in locul lui.
Vreau sa traiesc frumos, real si cu folos!
luni, decembrie 31, 2007
Ganduri la sfarsit de an
Inca un an grabit sa se-ncheie se pregateste a-si lua ramas bun, in timp ce un altul nou-nout isi aranjeaza hotarat tinuta, nerabdator sa-i ia locul celui ce va sa plece. Nu stiu ce se-ntampla cu timpul asta, dar e clar ca a devenit un atlet profesionist, campion la proba de viteza. Iar noi nu reusim sa ne dezmeticim bine dupa start ca si trece linia de sosire.
In ultimii 3 ani, m-am obisnuit ca in ultima zi a anului sa privesc in urma. Incerc sa rulez in fata ochilor filmul celor 365 de zile si nu pot sa nu-mi amintesc culmile, dar si vaile prin care acestea m-au purtat. 2007 a fost un an bun; un an cat de cat linistit, in care am primit si-am daruit, am pierdut si am inlaturat, am ras si am si plans, am sperat, am visat, dar am si actionat, am pus intrebari si am primit raspunsuri, am pus intrebari si am ramas cu incertitudinea, am iubit si am fost iubita, am simtit si am fost dezamagita...
A fost un an darnic in cadouri sperate si mai putin sperate: un nou prefix la numaratoarea anilor, o slujba nou-nouta, calatorii mai aproape si mai departe, oameni pretiosi, mai multa intelepciune si autocunoastere. Am invatat sa o iau de la inceput si sa o fac bine, cu incredere si demnitate, am invatat sa pun si punct, chiar daca uneori speram din tot sufletul sa se transforme in virgula.
Ma aflu la finele unui an in care sunt castigata din punct de vedere profesional, sunt sigura pe mine si optimista, gata sa fac fata oricaror provocari pentru a ajunge acolo unde imi doresc.
Sunt la sfarsitul unui an, in care ma simt extrem de bogata; in oameni. Mereu am spus ca am o familie extraordinara fara de care n-as fi ajuns azi ceea ce sunt. Ma bucur ca am parinti care si azi se tin de mana, ma bucur ca am o sora fericita in noul ei camin, extrem de talentata si rasplatita pentru ceea ce Dumnezeu a pus in ea. Ma bucur ca am un cumnat cu care am lasat divergentele la o parte si care pe zi ce trece devine un frate pentru mine. Ma bucur pentru bunicii pe care ii mai am, ca sunt sanatosi, lucizi si pentru ca ma iubesc asa cum doar bunicii isi stiu iubi nepotii.
Ma bucur nespus si pentru prieteni. Anul acesta am castigat oameni frumosi; pe unii ii cunosteam de mai demult si ne-am apropiat mai mult. Cu altii ne stiam de ceva vreme si anul acesta ne-a adus si fata-n fata. Unii sunt noi-nouti, pe altii i-am reintalnit anul acesta dupa o oarecare pauza. Unii sunt aproape, altii sunt departe.
Unii s-au indepartat de mine, pe altii i-am alungat eu, uneori dupa 2-3 vorbe, alteori dupa 4 ani de prietenie, uneori simple cunostinte, alteori ceva mai mai mult de-atat. Dar asta e viata, in continua schimbare si miscare, unii vin si raman, altii vin si pleaca, uneori pentru a reveni intr-o buna zi sau poate niciodata.
N-am sa mentionez nici nume, nici initiale, eu ii stiu si se stiu si ei, cu o singura exceptie: multumesc H. pentru prietenia ta neconditionata, pentru plimbarile impreuna, pentru dupa-amiezele intre fete, pentru sfaturi si ore in sir in care m-ai ascultat si m-ai inteles! Iti multumesc pentru incredere si iti multumesc ca anul acesta am castigat o foarte buna prietena!
Ce-mi doresc pentru noul an? Multe, ca-s pretentioasa :). In primul rand sanatate. Apoi dragoste adevarata si altruista. Apoi reciprocitate; reusite la locul de munca, prietenii de durata, autentice. Si de ce nu, o casa a mea, cu toate dotarile necesare.
Adio 2007, bine vei fi venit 2008!
In ultimii 3 ani, m-am obisnuit ca in ultima zi a anului sa privesc in urma. Incerc sa rulez in fata ochilor filmul celor 365 de zile si nu pot sa nu-mi amintesc culmile, dar si vaile prin care acestea m-au purtat. 2007 a fost un an bun; un an cat de cat linistit, in care am primit si-am daruit, am pierdut si am inlaturat, am ras si am si plans, am sperat, am visat, dar am si actionat, am pus intrebari si am primit raspunsuri, am pus intrebari si am ramas cu incertitudinea, am iubit si am fost iubita, am simtit si am fost dezamagita...
A fost un an darnic in cadouri sperate si mai putin sperate: un nou prefix la numaratoarea anilor, o slujba nou-nouta, calatorii mai aproape si mai departe, oameni pretiosi, mai multa intelepciune si autocunoastere. Am invatat sa o iau de la inceput si sa o fac bine, cu incredere si demnitate, am invatat sa pun si punct, chiar daca uneori speram din tot sufletul sa se transforme in virgula.
Ma aflu la finele unui an in care sunt castigata din punct de vedere profesional, sunt sigura pe mine si optimista, gata sa fac fata oricaror provocari pentru a ajunge acolo unde imi doresc.
Sunt la sfarsitul unui an, in care ma simt extrem de bogata; in oameni. Mereu am spus ca am o familie extraordinara fara de care n-as fi ajuns azi ceea ce sunt. Ma bucur ca am parinti care si azi se tin de mana, ma bucur ca am o sora fericita in noul ei camin, extrem de talentata si rasplatita pentru ceea ce Dumnezeu a pus in ea. Ma bucur ca am un cumnat cu care am lasat divergentele la o parte si care pe zi ce trece devine un frate pentru mine. Ma bucur pentru bunicii pe care ii mai am, ca sunt sanatosi, lucizi si pentru ca ma iubesc asa cum doar bunicii isi stiu iubi nepotii.
Ma bucur nespus si pentru prieteni. Anul acesta am castigat oameni frumosi; pe unii ii cunosteam de mai demult si ne-am apropiat mai mult. Cu altii ne stiam de ceva vreme si anul acesta ne-a adus si fata-n fata. Unii sunt noi-nouti, pe altii i-am reintalnit anul acesta dupa o oarecare pauza. Unii sunt aproape, altii sunt departe.
Unii s-au indepartat de mine, pe altii i-am alungat eu, uneori dupa 2-3 vorbe, alteori dupa 4 ani de prietenie, uneori simple cunostinte, alteori ceva mai mai mult de-atat. Dar asta e viata, in continua schimbare si miscare, unii vin si raman, altii vin si pleaca, uneori pentru a reveni intr-o buna zi sau poate niciodata.
N-am sa mentionez nici nume, nici initiale, eu ii stiu si se stiu si ei, cu o singura exceptie: multumesc H. pentru prietenia ta neconditionata, pentru plimbarile impreuna, pentru dupa-amiezele intre fete, pentru sfaturi si ore in sir in care m-ai ascultat si m-ai inteles! Iti multumesc pentru incredere si iti multumesc ca anul acesta am castigat o foarte buna prietena!
Ce-mi doresc pentru noul an? Multe, ca-s pretentioasa :). In primul rand sanatate. Apoi dragoste adevarata si altruista. Apoi reciprocitate; reusite la locul de munca, prietenii de durata, autentice. Si de ce nu, o casa a mea, cu toate dotarile necesare.
Adio 2007, bine vei fi venit 2008!
luni, decembrie 24, 2007
Vestea cea buna
Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Luca 2:11
Luca 2:11
joi, decembrie 20, 2007
O dragoste
E o carte pe care am dat-o gata dintr-o rasuflare. M-a prins de la primele randuri, ajungand sa citesc si postfata si biografia lui Buzzati si tot ce am gasit scris despre ea (ea, cartea).
La o prima vedere nu e genul de roman care sa atraga curiozitatea unei femei. Am si fost intrebata de altfel de ce o citesc, ca e carte pentru barbati!? Poate tocmai de aia! Descrie atat de bine gandurile si framantarile lui Antonio Dorigo! Am vrut sa inteleg gandurile unui barbat, framantarile si tot ceea ce se petrece in sufletul si in mintea lui atunci cand iubeste cu adevarat. Mult timp n-am crezut ca barbatii se pot indragosti, ca patimesc, ca fac compromisuri, ca sufera. Dorigo ma contrazice. Da, stiu, Dorigo e fictiv, Dorigo nu exista. El e doar un personaj, un nickname, o plasmuire a mintii, o inspiratie de moment sau poate o farsa a soartei.
Si totusi, Dorigo e atat de real. E intruchiparea iubirii absurde, care trece peste orice conveniente sociale, peste prejudecati, depaseste orice ratiune sau chiar demnitatea si orgoliul uman. Iubeste cu pasiune asa cum n-a stiut-o face o viata intreaga, iubeste patologic, iubeste cu sufletul, iubeste la sacrificiu. E dependent, gelos, sceptic, dar continua sa spere chiar si atunci cand evidentele il contrazic. Se minte singur si se autocondamna la naivitate. Se lasa folosit, constient fiind de asta. Sufera si se autopedepseste. Iarta innacceptabil de mult si isi calca efectiv eul in picioare prin deciziile pe care nu le duce pana la capat. Face concesii si compromisuri cu nemiluita si asta doar pentru o clipa de fericire. Cel care la inceput doreste a se juca, sfarseste prin a deveni el insusi o jucarie. Ceea ce incepe cu un orgoliu masculin, intelectual si social puternic, sfarseste printr-un masochism sufletesc de-a dreptul absurd. Cel care prin mijloace materiale controleaza si domina la inceput, ajunge un prizonier care atrage oprobiul celor din jur.
Dar stau sa ma intreb: nu asta inseamna de fapt a iubi? Nu e normal ca atunci cand iubesti sa nu conteze varsta, statut social, educatie, kilometri, bani sau alte bunuri materiale? Sa nu-ti pese ca faci compromisuri, sa uiti de orgoliu si de sfaturile tuturor, sa-ti urmezi doar imboldurile launtrice? Sa nu-ti pese daca dai cu capul, s-o faci inc-o data si-nc-o data, sa te simti umilit uneori si toate astea pentru ca speri? Pentru ca iti doresti? Pentru ca tu esti mult prea mic fata de sentimentul care te umple si te leaga fedeles?
Nu, nu e o carte pentru cei linistiti, pentru cei care-au primit dragostea intr-un ambalaj frumos si facil. Nu e o carte pentru cei ce traiesc in sabloane si nu au avut sufletul facut cioburi niciodata.
Am citit-o din curiozitate si pentru a cunoaste. Am ajuns sa ma-nteleg si sa ma cunosc pe mine. "O dragoste" de Dino Buzzati!
duminică, decembrie 16, 2007
Film din "tara norisorilor roz"
E genul de film soft la care te uiti intr-o dupa-masa linistita de week-end, cuibarita pe canapea, infasurata in patura moale si calduroasa, bucurandu-te de tihna ultimei zile libere din saptamana.
E genul de film la care m-as putea uita din nou si din nou, fara a ma plictisi, pentru ca-mi trezeste cele mai frumoase ganduri si simtaminte. Cred ca-l vad a 4-a sau a 5-a oara, dar inca nu m-am saturat de el. Imi place pentru sensibilitatea si bucuria pe care o emana, imi place pentru ca joaca Tom Hanks si Meg Ryan, imi place pentru "Dreams" a lui The Cranberries, imi place pentru ca e despre suflet si iubire, despre curajul de-a pune punct si a infrunta necunoscutul, de a visa si a nu te teme sa-ti doresti; e despre cum sa faci afaceri plin de daruire, fara sa te temi sa fii diferit, despre dragoste pentru carti si copii, despre dedicare, despre esec si reusite, despre margarete si batiste...:). E despre speranta si implinirea ei. Despre "somewhere over tha rainbow", "Mandrie si prejudecata", Starbucks, despre "the first second date"...
E filmul perfect pentru cei ce traiesc si cred in "tara norisorilor roz": You've got m@il!
E genul de film la care m-as putea uita din nou si din nou, fara a ma plictisi, pentru ca-mi trezeste cele mai frumoase ganduri si simtaminte. Cred ca-l vad a 4-a sau a 5-a oara, dar inca nu m-am saturat de el. Imi place pentru sensibilitatea si bucuria pe care o emana, imi place pentru ca joaca Tom Hanks si Meg Ryan, imi place pentru "Dreams" a lui The Cranberries, imi place pentru ca e despre suflet si iubire, despre curajul de-a pune punct si a infrunta necunoscutul, de a visa si a nu te teme sa-ti doresti; e despre cum sa faci afaceri plin de daruire, fara sa te temi sa fii diferit, despre dragoste pentru carti si copii, despre dedicare, despre esec si reusite, despre margarete si batiste...:). E despre speranta si implinirea ei. Despre "somewhere over tha rainbow", "Mandrie si prejudecata", Starbucks, despre "the first second date"...
E filmul perfect pentru cei ce traiesc si cred in "tara norisorilor roz": You've got m@il!
joi, decembrie 13, 2007
Nu toate barcile ajung la tarm...
Acum un an coboram dintr-o barca. Una cu care avusesem o calatorie lunga, frumoasa, dar care incepuse sa se clatine in bataia vantului. Simteam ca ma despart de prima dragoste, ca drumul batatorit ia sfarsit si nu-mi dadeam foarte bine seama incotro s-o iau. Parea la prima vedere un capat de drum, ceata era groasa, asa ca am coborat destul de speriata si dezorientata.
Insa buimaceala mea n-a durat foarte mult si farul m-a ajutat sa gasesc repede nu una, ci mai multe barci. Am ales-o pe cea care parea mai sigura, mai plina de provocari, mai prietenoasa. Si nu-mi pare rau pentru decizia mea. Pentru ca ieri s-au facut 9 luni de cand infrunt valurile pe o ambarcatiune solida, care nu si-a epuizat provocarile, ci dimpotriva, zi de zi descopar altele si altele, in timp ce echipajul imi e din ce in ce mai familiar, mai prietenos, facandu-ma sa ma simt eu insami, sa ma pot desfasura si manifesta natural. Azi zambesc si sunt foarte optimista.
Mai sunt soricei si alti paraziti si aici, ca peste tot, dar am incredere in carmaci si in echipa din care fac acum parte ca o sa reusim daca nu sa-i starpim, macar sa-i tinem cuminti in cusca lor. E mare provocarea, dar nu imposibil de dus la indeplinire.
Revenind la fragila barca, pe care am lasat-o in urma, in bataia vantului... La plecare i-am dat un an de viata. Atunci cand carmaciul e de fapt o armata de carmaci, fiecare invartindu-si propria carma dupa bunu-i plac, atunci cand ambitiile si prost inteleasa concurenta sunt vantul care sufla-n panze, cand marinarii de rand sunt putini la numar, nevoiti a face planton dupa planton, nauciti de carmele care impanzesc micuta barca, finalul nu-i greu de ghicit. Azi, in bataia vantului am auzit un zvon potrivit caruia apa a inceput sa patrunda prin sparturi si naufragiul e aproape. Noroc cu o ambarcatiune ce pluteste alaturi de ea, care e gata sa salveze echipajul, atat cat a mai ramas din el si sa valorifice atat cat se poate din mica si firava barcuta.
Era joi seara, 14 decembrie 2006. Acum e joi seara, 13 decembrie 2007. Odihneste-te-n pace micuta barca. A fost o perioada frumoasa, pe care n-am s-o uit niciodata. Harnicilor marinari le doresc barci frumoase si vant prielnic. Carmacilor...n-am ce sa le spun.
duminică, decembrie 09, 2007
Ce-mi doresc...
Ce-mi doresc pentru saptamana pe care o incep maine?
- dimineti in care sa ma trezesc usor, odihnita si binedispusa;
- caldura (si-afara atat cat e posibil, dar mai ales in suflete);
- zambete si voie buna;
- oameni frumosi, prieteni sinceri;
- mai putina rutina, mai multa provocare;
- decizii intelepte;
- ore decente la care sa parasesc biroul;
- cel putin o zi de shopping (am eu o lista in cap si mi-e teama sa nu o stearga scurgerea timpului);
- o zi de inot;
- sa-nceapa sa ma patrunda spiritul sarbatorilor, pentru ca deocamdata ma simt un spectator aflat dincolo de un perete de sticla; as vrea sa vad mai multi oameni care simt in mai mare masura decat fac de dragul traditiei;
- melodii vesele in winamp;
- inspiratie sa scriu...si forta de-a uita mai mult si mai mult, tot mai mult...
- dimineti in care sa ma trezesc usor, odihnita si binedispusa;
- caldura (si-afara atat cat e posibil, dar mai ales in suflete);
- zambete si voie buna;
- oameni frumosi, prieteni sinceri;
- mai putina rutina, mai multa provocare;
- decizii intelepte;
- ore decente la care sa parasesc biroul;
- cel putin o zi de shopping (am eu o lista in cap si mi-e teama sa nu o stearga scurgerea timpului);
- o zi de inot;
- sa-nceapa sa ma patrunda spiritul sarbatorilor, pentru ca deocamdata ma simt un spectator aflat dincolo de un perete de sticla; as vrea sa vad mai multi oameni care simt in mai mare masura decat fac de dragul traditiei;
- melodii vesele in winamp;
- inspiratie sa scriu...si forta de-a uita mai mult si mai mult, tot mai mult...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
