luni, octombrie 30, 2006
Despre prieteni
"Prieten"...un cuvant aflat des pe buzele tuturor. Insa, in ce masura e doar un simplu cuvant sau dincolo de el stau ceasuri si nopti intregi in care ati stat de vorba, ati ras, ati plans, v-ati incurajat, v-ati certat pentru a face impacarea mai dulce?
Privesc in jurul meu si vad oameni avizi de "prieteni". Se zice c-am fi animale sociale, care nu pot trai solitar si avem nevoie de interactiune, avem nevoie de oameni: oameni care sa ne aprobe, oameni care sa ne asculte, sa ne certe, sa ne sfatuiasca, oameni care ne plac si oameni care ne sunt utili. Nu vi s-a-ntamplat niciodata sa aveti un "prieten" doar pentru ca "e bine" sa-l ai? Pentru ca in situatia data ti-e de folos? Stiu, prietenia ar trebui sa fie neconditionata. A, deci in cazul acesta omul nu ti-e prieten. Ti-e...amic? cunostinta? parghie?
Sunt o fire prietenoasa si sociabila. Iubesc oamenii. Cred in prietenie si cred cu tarie in oameni. Si voi continua sa cred in ei.
"...a lifetime's not too long to live as friends" (Michael W. Smith- "Friends")
joi, octombrie 19, 2006
Grecia
Asa cum spuneam, am petrecut cateva zile vizitand Grecia. Un concediu neasteptat, dar care m-a mai incarcat cu energie si voie buna pe o perioada.
Prefer calatoriile ad-hoc, cu masina, pentru ca iti confera o libertate mai mare decat atunci cand esti legat de un autocar, un grup, un hotel. Pornesti cand ai tu chef, stai intr-un loc cat iti convine, iti alegi hotelul in functie de pretentii si banii din portofel, vizitezi pe nerasuflate si in plus te bucuri de compania celor cu care imparti masina. Si de muzica. De cele mai multe ori buna. Iar de intors, te intorci acasa cand scuturi portofelul si vezi ca nu mai cade nimic din el, iar la benzinarie ti se spune ca nu mai ai bani pe card.
Am plecat luni dupa-masa si am ajuns acasa dupa mai bine de o saptamana, miercuri dimineata devreme. Am vizitat cam tot ce era de vizitat: de la peninsula cuprinsa in vara de incendii (Kassandra), la Salonic, Meteora, Atena (evident cu Acropole si Pireu cu tot), Corint. Am vazut Olimpul in ceata pe drumul de intoarcere si un orasel mai putin cunoscut, Serres.
Si acum din categoria "ce mi-a placut in Grecia":
- mancarea greceasca, in special musacaua si sea food
- autostrada si felul civilizat in care conduc grecii (mai putin in orase, unde-i jungla)
- pretul bun la hoteluri in extrasezon (intre 30 si 50 de Eur camera dubla, in conditii decente)
- faptul ca mai toti grecii vorbesc engleza (cel putin cei pe care i-am abordat eu pentru informatii, in magazine, hoteluri, etc)
- unii vorbesc romaneste :) gratie multitudinii de turisti romani care baga bani frumosi in buzunarul turismului grecesc
- apa marii, limpede, cu pesti prietenosi care vin mana la mal si nu par deloc stanjeniti de curiosii care-i urmaresc
- peisajul montan, in special Meteora; consideram uzat subiectul "Meteora" si eram deja satula sa aud ca toti turistii o viziteaza; concluzia mea: merita din plin; e unic sentimentul pe care il ai in varful muntelui, iar imaginea manastirilor cocotate pe stanci e deosebita
- Atena by night: agitatia, luminile, sunetele, viata care parea a nu fi deranjata de lasarea intunericului, ci dimpotriva
- stradutele inguste si pietruite din Atena si imprejurimi
- Acropole pentru ca e maiestuos si te face sa te simti un fir de nisip pe malul oceanului
- Pireul pentru amestecul de culoare si cerul senin
- Corintul pentru plaja cu valuri neastamparate si pentru ca a fost martorul sarbatorii mele
- magazinele de dulciuri, pline de fursecuri, prajituri, baclavale, care-ti faceau cu ochiul si nu te lasau sa iesi din magazin fara sa le cumperi
- tinerii foarte trendy, din Atena in mod special
- nationalismul grecilor in materie de muzica; de la posturi de radio, pana la muzica ascultata de ei in masini, localuri, pe strada, etc.; peste tot auzi muzica greceasca
- peisajul dezolant chiar la intrarea in tara; un gri deprimant, campul si cladirile lasate in paragina...
- seful restaurantului din Pefkohori, unde am stat mai multe zile si unde beneficiam de demipensiune; un tip acru, mai sa crezi ca-i roman de-al nostru la cat de obraznic si arogant era; de lipsa de maniere nu mai pomenesc, dar stau si ma intreb unde-i customer care???
- legea junglei, care functioneaza in circulatia din marile orase; se opresc, pun avariile si tu n-ai dect sa stai sa astepti pana se hotarasc sa se urneasca din loc
- aricii de mare, ca i-am simtit pe pielea mea (si azi mai am 3 ace in calcai de la ei)
- preturile exagerat de mari din zona Acropole; stiu, e vorba de turism si de exploatarea la maximum a acestor resurse, dar totusi...
miercuri, octombrie 18, 2006
Revolta
...asta simt cand aud ca bucurestenii te cheama la interviuri pentru job doar daca ai adresa de Capitala. Comoditate sau...se aplica si la noi principiul "rasei pure" versus "rasa impura"???
joi, octombrie 12, 2006
I've also been tagged
Iacata-ma-ntoarsa acasa, dupa o vacanta nemaipomenita pe taram grecesc. Cu siguranta voi posta si aici cate ceva despre zilele petrecute acolo, dar pana una-alta vad ca Dana mi-a lansat provocarea de a scrie despre orasul in care-mi duc traiul. Asa incat ma conformez, intru-n hora si raspund la intrebari:
1. 3 locuri care imi plac in Oradea
Beverly Hills-ul, plin de vile ale parvenitilor
6. Cel mai urat cartier
Rogerius, pentru ca aici e inghesuita jumatate din populatia orasului in apartamente minuscule si totusi extrem de scumpe si pentru ca in fiecare dimineata vad cum e invaluit in nori grosi de fum ce ies prin hornurile fabricilor situate in special pe Calea Borsului.
Odata indeplinita misiunea, ii lansez si eu provocarea lui Andrei, pentru ca din cate imi dau eu seama n-a trecut caravana asta inca pe la el si pentru ca nu prea stiu bloggeri din Oradea.
1. 3 locuri care imi plac in Oradea
- parculetul din curtea Muzeului Tarii Crisurilor (fostul muzeu de acum incolo), cand sunt magnoliii in floare
- stradutele inguste, cu iz medieval din spatele magazinului Crisul, in serile de vara
- zona cu banci si fantana arteziana din Parcul 1 Decembrie, tot in serile de vara cand o rafala usoara de vant iti aduce stropi fini pe obraji
- strada Republicii (alias Principala, Pietonala sau Corso) pentru ca de vara trecuta e un imens santier, in care faci slalom printre muncitori, utilaje, gramezi de pamant, dale de piatra, iar daca da si-o ploicica te-ai umplut de noroi pana-n suflet
- zona garii si a autogarii, cu lume pestrita, care mereu ma face sa ma intreb daca numai genul asta de oameni calatoreste cu trenul/autobuzul sau toti romanii sunt tigani!!?
- toate zonele cu blocuri, cenusii, deprimante, adevarate cutii de chibrituri, la care se adauga si esecul in domeniul arhitectural denumit "blocurile ANL", maiastra intruchipare a kitsch-ului si a prostului gust
- de ce se uita ciudat oamenii la cei care sunt mai altfel, ca de ex: negrii (sau strainii in general, pe care ii dibuiesti cu usurinta dupa look), nonconformistii imbracati mai ciudat, cu coafuri mai traznite, persoane cu dizabilitati, etc.
- de ce si in secolul 21 se gateste cu butelii de aragaz, stiut fiind faptul ca Bihorul are zacaminte de gaz metan, dar racordarea locuintelor abia a inceput si se avanseaza ingrozitor de greu
- de ce in magazine trebuie sa iti platesti plasa daca ai nevoie de ea, chiar daca are inscris numele magazinului pe ea si e evident o metoda de publicitate, in timp ce pietarii iti ofera fara sa stea pe ganduri pungi, gratuit
- la lacul cu nuferi din Felix
- la Marco Polo, pe Republicii, unde au o masuta la parter, pe colt, dosita de ochii curiosilor
- oriunde se mananca o pizza buna
Beverly Hills-ul, plin de vile ale parvenitilor
6. Cel mai urat cartier
Rogerius, pentru ca aici e inghesuita jumatate din populatia orasului in apartamente minuscule si totusi extrem de scumpe si pentru ca in fiecare dimineata vad cum e invaluit in nori grosi de fum ce ies prin hornurile fabricilor situate in special pe Calea Borsului.
Odata indeplinita misiunea, ii lansez si eu provocarea lui Andrei, pentru ca din cate imi dau eu seama n-a trecut caravana asta inca pe la el si pentru ca nu prea stiu bloggeri din Oradea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)