joi, martie 26, 2009

Multumesc, Doamna!

A fost odata ca niciodata...A fost in urma cu multi ani. In 1992. Atunci, intr-o zi de 15 septembrie, aveam sa o cunosc pe EA, Femeia vinovata in buna masura de ceea ce sunt eu azi.
Cum mi-o amintesc? Ca pe o mare Doamna. Intruchiparea Dascalului ideal. Olar ce-a stiut sa preschimbe lutul in cele mai pretioase lucrari de arta. Omul care in 5 ani de zile a transformat o mana de copii timizi in cei mai increzatori si creativi dascali.
A fost cea care la inceput m-a speriat prin raceala si severitate, care m-a intimidat prin tinuta verticala si vocea ferma, ca apoi, usor, sa-mi castige pe deplin increderea, pretuirea si admiratia prin daruirea si caldura cu care a stiut sa mi se descopere.
A fost cea care la inceput ma enerva pentru ca mereu ma striga pe numele de familie, asa ca am decis s-o "educ", semnandu-mi cu incapatanare toate extemporalele: ANCA. Asa, fara numele de familie pe care parea sa-l fi retinut si cu majuscule! A inteles rapid.
A fost cea care mi-a dat nota maxima la prima teza, in ciuda faptului ca am tratat 3 subiecte intr-o pagina si jumatate, sub forma unei schite. Mi-a descoperit din prima spiritul sintetic si gandirea matematica.
A fost cea care m-a pregatit si m-a trimis la Olimpiada Nationala de la care m-am intors cu rezultate ce mi-au sporit si mie increderea in propria-mi persoana si colegilor si profesorilor admiratia si aprecierea.
A fost cea care m-a provocat pentru prima data sa raspund la intrebarea "Cine sunt eu?".
A fost cea care in zilele tensionate de la bacalaureat ne-a stat alaturi din prima, pana in ultima clipa, incurajandu-ne, sfatuindu-ne, punandu-ne o vorba buna acolo unde era cazul, potolindu-ne cand plini de inversunare porneam sa ne razboim cu comisiile din pricina unor nedreptati in notare.
A fost cea care m-a invatat sa invat. M-a invatat sa vorbesc in public fara teama. M-a invatat sa-i invat pe altii si sa-i evaluez corect si obiectiv.M-a invatat sa iubesc scoala si copiii.
Mi-a fost exemplu ca Dascal, ca Adult, ca Om.

A fost odata ca niciodata. A fost odata si azi nu mai e. A fost odata Doamna VIORICA PISCOI, profesor de pedagogie, psihologie si practica pedagogica. Mentorul care mi-a luminat sufletul. Multumesc!

luni, martie 16, 2009

"If I were famous...

...I would definitely be a musician" ma obliga s-o afirm Marian. Cum? Dandu-mi de ceva timp o leapsa care zice asa:

- Te duci pe Wikipedia. Dai “random” sau si mai simplu faci click aici. Titlul articolului care ti se deschide reprezinta numele trupei din care faci parte. Buuun; la mine e un nume englezo-frantuzesc, ceea ce-mi suna bine: Hotels of Montpellier;
- Trupa din care faci parte isi lanseaza primul album. Numele albumului? Din nou dai cu zarul si intri la "Random quotes", mai exact aici. Ultimele 4-5-6- cate cuvinte au cat de cat un sens- dau numele albumului. Super tare: "...from the known to the unknown..."
- Si ca albumul sa fie gata de lansare pe o piata in care goliciunea vinde in nesimtire, te gandesti totusi sa-l imbraci in straie decente. Drept urmare faci un nou click pe Flickr . A treia poza din albumul care ti se deschide e tinuta care-ti completeaza creatia.
- Faci un tot unitar din elementele identificate si ta-daaaaaaa: iacat-o!

Ce a iesit? Cea mai tare random-uiala de care putea da dovada o curioasa indragostita de copii si care uneori mai are accese de snobism preferand englezismele si frantuzismele pentru a-si face publice fragmente din invalmaseala gandurilor:


Si ca sa-mi duc curiozitatea pana la capat, mor de nerabdare sa aflu ce albume vor lansa Corina, Malina si Liz :). Sa va vad, fetelor!

luni, martie 02, 2009

The Real Me

In the moments I feel frustrated, lonely, ugly, worthless, weak, angry...in the rainy days, when sun seems so far...in these moments I feel safe in His arms, because He is the only one who can see the Real Me.

duminică, martie 01, 2009

Martisor virtual


Pentru ca pentru mine martie inseamna primavara, pentru ca o astept cu nerabdare de mult prea mult timp, pentru ca de cateva zile orasul e plin de cele mai frumoase flori si miresme, pentru ca e soare si am chef de viata, pentru ca freziile sunt printre florile mele preferate si nu ma mai satur admirandu-le (sincer, le-as lua pe toate acasa!)...va ofer celor ce-mi vizitati gradina in aceste zile cel mai frumos buchet!
Soare, zambet si voie buna! Bine-ai venit, martisor!