O seara linistita

O seara linistita incepe cu un "shut down", urmat de vibratul discret al micului meu Samsung. O seara linistita incepe cu intrebari, ingrijorari si sfaturi repetate pana la exasperare, care treptat insa, se transforma in ironii, aberatii, zambete si un shut down cel putin la fel de rapid ca primul. Si-apoi un drum linistit cu metroul, deloc aglomerat la o ora ceva mai intarziata. "Si-uite asa te pacalesc incet-incet si pe tine si-ajungi sa faci overtime". Sau "tie ti-a trebuit multinationala...am vrut sa ti-o spun de mai demult, dar am preferat sa ma abtin..."
O seara linistita inseamna o noua vibratie care ma insoteste pana pe bancuta din mijlocul florilor, flori amestecate cu miros de vara tarzie pe taramul Timpului. Ascult, zambesc, povestesc si-mi amintesc de oameni, locuri, timpuri si zulufi aurii care m-au indragit din prima clipa si de care m-am atasat extrem de rapid. Si pentru ca e seara vibratiilor si a taramurilor indepartate, micul meu Samsung da din nou semne de neliniste. Si inca o data...Ei nu m-au uitat, lor le e dor, ei ma cauta. Si mi-e bine si mi-e zambet in inima si pe fata.
O seara linistita are gust de dovlecel pane si struguri cu bobul mare si zemos.
O seara linistita inseamna vizionarea indirecta a meciului Stelei. Cu ajutorul prietenului meu, HP si a vecinilor entuziasti, care au grija sa ma tina la curent cu recuperarile si pasele lui Dayro Moreno. Asa am preferat in seara asta meciul echipei mele favorite- sub forma de ecou. Pentru ca mi-am dorit o seara... linistita.
Ce mai inseamna o seara linistita? Inseamna senzatie de moale, un moale alb-negru, care-mi da o stare de calm si relaxare. Inseamna bloguri rasfoite, inseamna Andre Rieu cu "Amigos para siempre" si inseamna dor; dor de Acea Muzica, muzica buna, dor de concerte, de Opera, dor de Balet, dor de viori si pian, de oboi, flaut sau morocanos contrabas.
O seara linistita nu inseamna cuvinte. O seara linistita poate sa se transforme intr-o seara frumoasa.

"Friend for life
Not just a summer or a spring
Amigos para siempre"

Mi-e bine si mi-e liniste. Pentru ca am o seara linistita...

Discover André Rieu!

Ti s-a-ntamplat...?

Ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa faci bine si sa iasa exact pe dos? Sa sufoci cu prea multa bunavointa si daruire, sa simti asta, sa te zbati sa indrepti lucrurile si totusi sa simti nisipul miscator sub picioare, care cu cat te agiti mai tare cu atat te inghite mai rau?
Ti-ai dat vreodata seama de banalitatea vorbelor, fade, seci, zbarcite? Si de incapatanata mutenie, care-ti incolaceste gatlejul atunci cand toata fiinta ta tipa? Ai dat vreodata batalii cu eul? Te-ai simtit vreodata mic si neinsemnat? Ti-a venit vreodata, chip de lut, sa te arunci in Mana Creatoare, dorindu-ti a fi remodelat, cioplit, finisat?
Ti s-a-ntamplat vreodata...?

Layla

On and on. Pentru ca pur si simplu imi plac. Layla si Clapton. Si pentru ca e sambata seara. Si sunt stele pe cer.



Eric Clapton Layla

Doar ea, Marea Doamna

Marea Neagra, marea noastra, marea romaneasca...indiferent cum ii spui e EA, cea care ne face sa evadam pentru o zi, doua din urbea imbacsita de ei, oamenii oameni sau neoameni, de ele- trotuare cenusii, de el- miros greu de civilizatie de cele mai multe ori necivilizata, de un week-end in care in loc sa te scurgi, in loc sa te napadeasca gandurile, planurile, preferi sa fii de actiune si sa raspunzi cu un DA hotarat unei invitatii facute tarziu, spre seara; seara de dinaintea plecarii matinale.
Marea noastra, cea pentru care te trezesti cu noaptea-n cap (ora 6 AM e "cu noaptea in cap" pentru bufnitele care adorm la ore mici si se desprind cu greu din asternuturi dimineata), mirosi aerul inca crud al unei capitale scufundate in vise, rasfoiesti bloguri si rontai Vitalis crocant in asteptarea telefonului urmat de o frana usoara pe taramul Timpului.
Marea Neagra, cea spre care alergi cu nerabdare sprintena de vehicul usor nervos pe autostrada, nerabdarea specifica unei reintalniri dupa ani si ani, in care multe s-au perindat si schimbat in viata ta. Inclusiv apropierea de EA, Doamna.
Marea, cea care te intampina cu zambete de diamant, mangaiata de raze solare tandre, dupa nici trei ore de calatorie.
Marea ta si a mea, cea care te cuprinde cu valurile-i jucause, care te primeste in ea adanc si departe, fara sa te sperie cu adancimi, care iti mangaie talpa piciorului cu nisip fin si caldut, facandu-te sa visezi, sa speri, sa zambesti, sa fii jucaus.
Marea, aceeasi care te pacaleste prin intelegeri conspirative cu racoroasa briza, iar pielea-ti prinde o culoare usor dureroasa, dar care-ti da totusi o senzatie de bine, de frumos, de liber.
Marea cu statiunile ei de fite, sau cu terasele strajuite de libertine corturi, sau cu lumea boema, rebela, nonconformista, aflata intr-o continua cautare in miez de noapte, cu licori bahice si alte substante creatoare si datatoare de false si inrobitoare libertati.
Marea care nu iarta greseli si trezeste fiori reci in sunet de ambulanta amestecat cu ras, dans, miscari frenetice din cap, teama, speranta, intrebari care nu au gasit in mintea tuturor raspuns in acea seara: oare...oare a scapat?
Marea cu gust de salau si mult usturoi, cu lumini si umbre, cu eclipsa de luna si baloane meteorologice, cu somn tarziu in noapte tulburat de sunete, zgomote, ecouri din ce in ce mai indepartate...
Marea, cea care iti accepta o recidiva matinala, in buna intelegere cu EL, soarele, care acum te mangaie bland, neputincios in fata factorul mare de protectie: 50! N-are nici o sansa! Decat sa-ti invinga pleoapele in leganat usor de BMW negru in drum spre o noua saptamana, o noua speranta, un nou inceput.
La revedere, Doamna, sper sa ne revedem curand!

Intalnire

Am plecat la mare. Marea Neagra. Dupa 3 sau 4 ani in care nu am vazut-o, am intalnire cu intunecata Doamna. Asa ca m-am trezit cu noaptea in cap (da, am facut eu sacrificiul asta intr-o zi de sambata, renuntand la cel mai dulce somn de dimineata) si pornesc spre o zi de imbratisari cu valurile, soarele, nisipul...
S-avem o zi frumoasa!

Happy with him- him, Bruce!

O melodie care mi-a fost recomandata in seara asta pentru ca vorbeam despre muzica, muzica buna, muzica adevarata si artisti autentici. Un artist, un cantaret pe care mi-era dor sa-l mai aud. Si o melodie asa cum doar Bruce Springsteen stie sa cante: "Happy".
Auditie placuta, cititor si ascultator al gandurilor mele!

Discover Bruce Springsteen!

Ganduri alb-negre

E azi spre maine. De fapt e maine de-a binelea. Iar eu nu am somn. Am ganduri. Ganduri proprii si ganduri de imprumut. Ganduri gandite si ganduri citite. Si sunt doar eu cu ele. Si e liniste. Multa liniste. Genul acela de liniste care te asurzeste. Pe care nici U2, nici Keane, nici Sarah Mc Lachlan n-au reusit s-o tulbure. Si e intuneric. Intunericul acela care iti permite sa intuiesti realitatea inconjuratoare, dar nevoia de certitudine te face sa astepti cu incapatanare lumina. Si e rece. Si ploua. Iar eu nu am somn. Am ganduri. Si asternuturi alb-negre...

2x week-end

Back to life. Back to reality. O saptamana infernala, de care ma bucur ca a trecut alaturi de o jumatate de week-end in Bucuresti.

Doua filme: "Along Came Polly" si "City if Angels". Ben Stiller si Jennifer Aniston pe de o parte, Nicholas Cage si Meg Ryan pe de alta parte.
Doua melodii de pe coloana sonora: "Don't You (Forget About Me)" a celor de la Simple Minds si "If God Will Send His Angels" cantata de U2.
Doua citate care mi-au ramas in minte:
"Irving Feffer: It's not about what happened in the past, or what you think might happen in the future. It's about the ride, for Christ's sake. There is no point in going through all this crap, if your are not going to enjoy the ride. And you know what... when you least expect something great might come along. Something better then you even planned for."
si
"Cassiel: They all want wings.
Seth: I never know what to say.
Cassiel: Tell them the truth. Angels aren't human."



U2 - If God will send his angels