Ma uit la oameni si nu ma satur. Sunt o sursa inepuizabila. De meditatie, de analiza, de ganduri si hotarari, de comparatii, de bun si rau, de frumos si urat...Ma uit la oameni si-i disec. Imi place sa le descopar mecanismul si studiez fiecare rotita in parte: forma, culoare, consistenta, legaturi, cauze si efecte, trecut, prezent si viitor.
Oamenii sunt de multe feluri si extrem de complecsi, dar totusi atat de simpli daca-i iei piesa cu piesa si ai rabdare sa-i privesti indeaproape. Omul e o operatie matematica. O suma. O imbinare intre ereditar, mediu si educatie.
Da, exista blonzi si bruneti, exista roscati si negri, mongoloizi si caucazieni. Nu ei aleg daca ochii ii au verzi, negri, sau unul e albastru, celalalt e gri. Nu ei aleg sa aiba 160cm sau 2,10m. Nici macar alunita de pe picior nu si-o aleg ei. Sau temperamentul vulcanic. Suntem o multitudine de creioane colorate intr-o imensa cutie, ce adaposteste cele mai neobisnuite nuante, forme si marimi.
Din pacate nu ne alegem nici mediul in care ne nastem si care isi pune puternic amprenta asupra noastra. De ce "din pacate"? Pentru ca sunt prea multe situatiile in care omul ar fi ales alt mediu, alti parinti, alta familie, ca despre ea e vorba la urma urmei. Fericiti sunt cei ce cresc intr-un mediu pozitiv, bazat pe intelegere, respect, incredere. Fericiti sunt cei ce au mame care stiu sa-i arate odraslei ca e cea mai de pret din lume, fara a o transforma intr-o papusa alintata, care se poarta ca un bebelus pana la adanci batraneti. Fericiti sunt cei ai caror tati stiu sa le spuna "te iubesc" chiar si atunci cand odraslele au parasit de mult casa parinteasca. Fericiti sunt cei ce vad un exemplu de urmat in parintii, fratii, bunicii si rudele lor.
Mediul inseamna si strada pe care bati mingea, scoala in care-ti tocesti coatele sau genunchii, locul de munca unde iti petreci cea mai mare parte a vietii de adult.
Educatia ti-o face familia in cea mai mare masura in primii ani. Pentru ca e prezenta cea mai prezenta din primele clipe de viata. 90% din procesul educativ se desfasoara pana la varsta de 5 ani. E perioada in care buretele absoarbe totul cu nesat. Apoi vin gradinita, scoala, institutiile de cultura, strada cu ai ei copii, parteneri de joaca, parteneri de viata, colegi de munca, sefi, etc. Autoeducatia ti-o faci din clipa in care esti constient de propriu-ti eu, din clipa in care faci alegeri si ti le asumi, din clipa in care vrei sau poti.
Nu e usor sa amesteci toate ingredientele de mai sus asa incat aluatul sa iasa omogen, fara cocoloase, nici prea moale, nici prea tare, nici prea alb, nici prea negru, nici prea dulce, nici prea acru, ci numai bun. Bun...acel bun care sa-i permita sa fie sigur pe el, lipsit de complexe si frustrari, lipsit de prea multe "what if-uri", cu privirea indreptata spre maine, traindu-l pe azi cat mai frumos, cat mai util, cat mai cu sens. Defectele de fabricatie se vad usor. Mai ales din afara. E simplu sa razi sau sa arati cu degetul. E greu sa arati cu delicatete, sa sprijini procesul de corectare si imbunatatire, astfel incat durerea sa fie cat mai mica si satisfactia cat mai mare. E inspaimantator sa-ti asumi raspunderea. E teribil sa fii creator. Pentru ca un simplu tremur al mainii poate fi ireversibil.
Ma uit la oameni si vad forme si culori, tuse mai groase sau mai subtiri, drepte sau tremurande. Ma uit la oameni si ma fascineaza. Ma uit la ei si ma inspaimanta. Ma uit la ei si vreau si as vrea sa pot. Ma uit la ei si nu ma mai satur...
