Azi mi s-a facut brusc dor de blog. Si am intrat sa recitesc, sa-mi amintesc, sa zambesc.Si am vazut ca lumea ma mai citeste, ma mai cauta. Zambesc. Si traiesc. Da, am ales sa traiesc. Las visarea celor care au timp sa...sau visez atat cat si ce aleg sa traiesc.
Am trecut scurt, atat cat sa va las un semn: Oana Anca traieste! Si e fericita!
