luni, februarie 19, 2007

Pasi


Uneori am impresia ca pasesc pe un drum dinainte marcat, cu urme prestabilite in care trebuie doar sa calc, fara macar a privi in jos, cu privirea atintita la previzibila cale. Si ma plictisesc teribil. Acelasi peisaj monotom ma conduce si parca aceiasi copaci trasi la indigo imi fac cu mana si-mi zambesc din cand in cand. Fals si fortat. Totul se succede intr-un ritm monoton si singurul meu tel pare a fi sa inaintez. Incotro? Pai unde duce drumul. Las' ca stiu cei ce-au trecut inaintea mea; de ce mi-as mai bate capul? Pasesc apasat pentru a lasa urme adanci. Pentru cei ce vor veni.

Urasc rutina, urasc monotonia. Urasc lipsa vointei si a dorintei de schimbare. Urasc starea de letargie in care ne complacem uneori pentru ca e caldut si bine. Ma opresc din drum si iau o decizie: pasesc intr-o parte si-ncep sa creez zeci si sute de carari; inguste, nebatatorite de alti pasi. Iar bucuria descoperirii e unica. Pana si copacii arata altfel dintr-o parte. Si cerul si norii. Si mirosul e altul: miroase a proaspat, a vointa si a exaltare.

Candva spunea cineva ca daca nu stii sa umbli invata sa dansezi. M-am saturat sa umblu. Vreau sa dansez! Muzica, maestro!

2 comentarii:

Gabi Dinescu spunea...

Uneori calcatul asta pe teren nebatatorit ne costa al naibii de mult, dar macar ne simtim liberi.
Se pot da multe exemple la ce ai scris:
- am fost asta-vara in Austria si Ungaria. Urasc excursiile sablon, in care exista un traseu si un program stabilit. Asa ca am mers pe cont propriu. M-a costat dublu cred, dar macar m-am simtit excelent.
- un alt exemplu e presa formatoare de opinie. Ii urasc. De asta citesc cu placere Cotidianul si GSP, pt ca ei nu formeaza opinii
- blogurile sunt alt exemplu
- eu in 15 ani am schimbat 6 locuri de munca + alte 2 joburi extra-servici cand eram mai tinerel :)

Oana Anca spunea...

Gabi, eu urasc munca statica si rutina. Cred ca de aia nu sufar contabilitatea :). Printre altele.
Dar in lucrurile cu adevarat importante sunt extrem de stabila. Uite, dupa aproape 6 ani schimb primul job. Si-mi place sa cred ca si in relatiile cu oamenii care merita stiu sa fiu si sunt stabila. Da, am subliniat: cu cei care merita!

Cat despre nonformatorii de opinii...vad ca tie ti-au format una:P