I feel...

"I feel like a song without the words "...

MICROs

Furnizori, CUI-uri, conturi de cheltuieli (alea ce incep cu 6**), debit, credit, decont, bibliorafturi in culorile companiei (bleumarin), un evidentiator, facturi, multe facturi, tacanit de taste, miros de cafea proaspat facuta, tarait de telefoane, Cohen, Norah Jones, Keane, K's Choice (da, muzica de fete), mai un blog, mai un mail, mai cate-o replica pe mess, inc-o scadenta la furnizori, inc-o injuratura de-a casierei, inc-un "Anca, stiai ca...?", un sofer dupa decont, "buna dimineata; sarut-mana" sefului (de la el la noi, nu invers), o privire pe geam...da, se insenineaza din nou, un gand la mecanic si la Corsa, altul la week-end (Szeged sau...Oradea?!), o noua privire pe geam, de data asta pe Soseaua Borsului (nu, nu dupa "ciocanitorile" pe care eu nu le vad niciodata, ci dupa masinile care alearga spre vama- "hmmm, ce bine-i de ei, cred ca se duc in concediu, da'...las' ca vine si-al meu si tot pe aici o sa ies")...
Joi, 11 si cateva clipiri...iunie pe sfarsite...birou la etaj...cladire bleu spre iesirea din tara...contabile, soferi, agenti...acte, net...si eu cu ale mele.
Zi buna!

A...si gandul la Kundera!

Kundera

"Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor.
Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata.
In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative.
Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea?"

(despre Milan Kundera- "Insuportabila usuratate a fiintei")

Dorul

Dorul doare. Isi inclesteaza degetele adanc in carnea-mi cruda si sfasie fara mila, lasand cicatrici pe care nici macar timpul nu le va vindeca.
Dorul viseaza. Isi imagineaza neimaginabilul si nerealizabilul. Ii place noaptea si ar vrea sa nu trebuiasca sa se mai trezeasca.
Dorul plange. Fara lacrimi. In tacere.
Dorul traieste. In rutina zilnica, fad si aparent nepasator.
Dorul zambeste uneori. O data pe luna cand e norocos. Daca nu, la 2-3 luni. Atunci isi incarca bateriile si-o ia de la capat.
Dorul spera. La ce oare?

In my real life

O jumatate de pizza cu mult sos de tomate, o sticla de Cola, Cohen in fundal, eu si H, povestile si framantarile noastre, un drum cu masina in noapte, cu geamurile lasate jos, miros de vara si intuneric si tu, ca o stafie ce mi-a invadat sufletul facandu-se una cu el...ingredientele unei seri de iunie.
..."and it's crowded and cold in MY Secret Life".

Azi...

Azi, Zana canta...
Da-i gata pe ieseni si ia-le toate notele de 10! :)

On the roof of the world

Leapsa cu carti

Aprilia mi-a lansat provocarea de-a scrie despre mine si cartile mele. Drept urmare ma conformez si...motor!

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?

In general nu-mi place sa imprumut. Nimic. Nici de la, nici cuiva. Exceptii mai fac in cazul persoanelor apropiate, despre care stiu sigur ca-mi restituie cartea intr-un interval de timp decent, fara colturi indoite, pete de grasime, underline-uri sau coperti rupte.

2. Ce carte nu ai recomanda şi de ce?

Depinde de persoana. In general nu recomand cartile care mi s-au parut mie proaste, evident.

3. Ce carte nu ai cumpăra şi de ce?

N-as cumpara o carte "la moda". Pentru ca urasc snobismul si spiritul de turma.

4. Ce carte nu ai citi niciodata si de ce?
Niciodata nu spun niciodata. Sau macar incerc.

5. Ce carte nu ai scrie niciodată şi de ce?
As scrie vreodata o carte? Asta-i adevarata intrebare. Am idei putine si fixe care n-ar umple paginile unei carti. Oricum, n-as scrie vreodata o carte de contabilitate. Prietenii stiu de ce. :)

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?
Biblia pentru copii.

7. Care a fost cartea copilăriei tale?

Mi-e greu sa aleg una. Am crescut cu Aventurile lui Habarnam, cu Micul print, cu Jules Verne, ci Ciresarii...si-ar mai fi multe, multe.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Am rasfoit-o doar. De curioasa.

9. Ce carte ţi-a marcat felul de a fi?
Maitreyi a lui Eliade

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?

Biblia

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

Nu-mi place sa risc inutil. Asa ca sigur nu m-as limita la una. Daca au wireless pe insula iau un laptop:).

12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
Aventurile lui Habarnam si Orice se poate negocia a lui Herb Cohen. Si-n anul 2, Contabilitatea financiara :D.

13. Numeşte o carte plictisitoare.

Patul lui Procust. M-am straduit, dar degeaba. Poate o fi fost si varsta de vina, dar am ramas cu fixatia ca e o carte de necitit.

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Am vreo...stati asa sa le numar...4 la capataiul patului. Cel mai rusine mi-e ca n-am terminat Vise naruite a lui Larry Crabb, desi am promis. Dar o sa, garantat!

15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.

Intru-n librarie, ma afund intre ele, le rasfoiesc, citesc pasaje si aleg. Mereu trebuie sa aleg.

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
La restul cartilor din librarie.

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?

Nu-i cazul.

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?

Cartile le cumpar pentru continutul lor, nu pentru editura care le-a scos.

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?

Cartile de la Cotidianul le iau destul de regulat. Cand nu uit ca e miercuri :).

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?

Maleville, dar nu-mi amintesc autorul. De la Dana.

21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?
Toti care aveau furci, coase si topoare. Sau macar un chibrit la-ndemana.

22. Care este scriitorul român preferat?

Sunt 2: Nichita si Eliade.

23.Care este scriitorul străin preferat?

In momentul asta Garcia Marquez si Jane Austin. In liceu imi placeau tatal si fiul din familia Dumas.

24. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
Maitreyi. Sa vad cu ce ochi o vad altii.

25. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
Rebecca lui Daphne du Maurier cu Laurence Olivier.

26. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.

De regula cartea bate filmul. Asa ca mi-e greu sa aleg.

27. Numeşte un blogger pe care-l citeşti cu plăcere.

Cei din lista care mai si scriu :P.

28. Numeşte un blogger pe care ai vrea să-l cunoşti.

Lumi are o datorie la mine :).

29. Ce cântăreţ/trupă ţi-ar plăcea să concerteze în România?

Michael W Smith

30. Numeşte întrebarea care-ţi place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, în general.
"De ce?"

Hiuh, gata! M-am simtit ca un VIP la interviuri. Si pentru ca musai sa se chinuie si altii, pasez leapsa Oanei si lui Lumi.

Available

In coltul din dreapta sus a ferestrei scrie cu majuscula: "Available". Dar e doar pe partea mea de fereastra. Pe a ta e doar un spatiu gol in dreptul meu. Dar imi dau seama de un lucru: in realitate lucrurile-s taman pe dos: pe partea mea acel "available" e mai greu de zarit; sau poate m-am obisnuit intr-atat cu el ca nu-l mai observ. Pe partea ta insa, e scris cu majuscule in dreptul meu: "AVAILABLE".
Stau si ma-ntreb daca nu e cazul sa aleg alta optiune din meniu. Poate chiar pe ultima...

NIMENI (?)

"o cheama NIMENI?"
"nu.. numele difera. De fapt sunt fara nume."

Oare tu...pe mine...cum ma numesti?

Place Des Grands Hommes

Cu el ne-am urat "la revedere" in vara lui '97. Am dat total intamplator peste el azi si amintirile au dat navala. Cu el vom incerca sa ne revedem candva, in vara asta. Dans une place des grands hommes...

"On s'était dit rendez-vous dans 10 ans
Même jour, même heure, même pommes
On verra quand on aura 30 ans
Sur les marches de la place des grands hommes

Le jour est venu et moi aussi
Mais j' veux pas être le premier.
Si on avait plus rien à se dire et si et si...

Je fais des détours dans le quartier.
C'est fou qu'un crépuscule de printemps.
Rappelle le même crépuscule qu'il y a 10 ans,
Trottoirs usés par les regards baissés.
Qu'est-ce que j'ai fais de ces années ?

J'ai pas flotté tranquille sur l'eau,
Je n'ai pas nagé le vent dans le dos.
Dernière ligne droite, la rue Souflot,
Combien seront là 4, 3, 2, 1... 0 ?

J'avais eu si souvent envie d'elle.
La belle Séverine me regardera-t-elle ?
Eric voulait explorer le subconscient.
Remonte-t-il à la surface de temps en temps ?
J'ai un peu peur de traverser l' miroir.
Si j'y allais pas... J' me serais trompé d'un soir.
Devant une vitrine d'antiquités,
J'imagine les retrouvailles de l'amitié.
"T'as pas changé, qu'est-ce que tu deviens ?
Tu t'es mariée, t'as trois gamins.
T'as réussi, tu fais médecin ?
Et toi Pascale, tu t' marres toujours pour rien ?"

J'ai connu des marées hautes et des marées basses,
Comme vous, comme vous, comme vous.
J'ai rencontré des tempêtes et des bourrasques,
Comme vous, comme vous, comme vous.
Chaque amour morte à une nouvelle a fait place,
Et vous, et vous...et vous ?
Et toi Marco qui ambitionnait simplement d'être heureux dans la vie,
As-tu réussi ton pari ?
Et toi François, et toi Laurence, et toi Marion,
Et toi Gégé...et toi Bruno, et toi Evelyne ?

Et bien c'est formidable les copains!
On s'est tout dit, on s' sert la main !
On ne peut pas mettre 10 ans sur table
Comme on étale ses lettres au Scrabble.
Dans la vitrine je vois le reflet

D'une lycéenne derrière moi.
Si elle part à gauche, je la suivrai.
Si c'est à droite... Attendez-moi !
Attendez-moi ! Attendez-moi ! Attendez-moi !

On s'était dit rendez-vous dans 10 ans,
Même jour, même heure, même pommes.
On verra quand on aura 30 ans
Si on est d'venus des grands hommes...
Des grands hommes... des grands hommes...

Tiens si on s' donnait rendez-vous dans 10 ans..."
(Patrick Bruel- Place Des Grands Hommes)

Incotro?

Tineri. Inteligenti. Cu preocupari intelectuale. Educati. Oameni care simt si traiesc profund. Oameni care sufera. Ma-ngrozesc sa vad in jurul meu in fiecare zi astfel de cazuri. La tot pasul aud: "sunt in depresie", "nu stiu incotro ma indrept", "am obosit", etc. Tot mai rar vad zambet pe fetele lor, tot mai des aud regrete, neimpliniri, suferinte, decizii extreme. Motivele variaza de la neimpliniri profesionale, sentimentale, familiale, la regrete privind anumite decizii luate sau neluate...Insa indiferent de motiv sunt incatusati intr-o lume a gandurilor si a framatarilor.
Stau si ma intreb oare nu e mai bine sa fii un ignorant? Un mediocru pe scena vietii, care sta si vinde rosii proaspete in piata, frecandu-si bucuros mainile la sfarsitul unei zile in care toata marfa s-a vandut? La ce folos atata scoala, doctorate, functii cand sufletu-i gol si macinat?
Incotro se-ndreapta lumea asta???

Wish

"I want the last face you see in this world to be the face of love, so you look at me [...]. I'll be the face of love for you." (Dead Man Walking)