duminică, iunie 24, 2007

Dorul


Dorul doare. Isi inclesteaza degetele adanc in carnea-mi cruda si sfasie fara mila, lasand cicatrici pe care nici macar timpul nu le va vindeca.
Dorul viseaza. Isi imagineaza neimaginabilul si nerealizabilul. Ii place noaptea si ar vrea sa nu trebuiasca sa se mai trezeasca.
Dorul plange. Fara lacrimi. In tacere.
Dorul traieste. In rutina zilnica, fad si aparent nepasator.
Dorul zambeste uneori. O data pe luna cand e norocos. Daca nu, la 2-3 luni. Atunci isi incarca bateriile si-o ia de la capat.
Dorul spera. La ce oare?

9 comentarii:

lumi spunea...

la ce spera? nici el nu stie. asta e rostul lui. sa existe si faca toate lucrurile pe care le-ai enumerat. dar stai linistita! dorul se poate vindeca... nascind doruri mai mici, care vor creste la rindul lor, o familie intreaga!

Oana Anca spunea...

Eu cred ca dorul are un singur tratament. Daca nu, nu se vindeca. Doar se sedimenteaza. Si vin altele peste el.

Rodrigo spunea...

Oi, achei teu blog pelo google tá bem interessante gostei desse post. Quando der dá uma passada pelo meu blog, é sobre camisetas personalizadas, mostra passo a passo como criar uma camiseta personalizada bem maneira. Até mais.

paul spunea...

dorul e bun. înseamnă că „ai la că să doreşti” :P

Muntenescu spunea...

„ce să doreşti”...

bountysecret spunea...

Blaga zicea" dorul este un organ pentru cunoasterea infinitului"intr-adevar asa este dorul nu este un sentiment o traire o durere sau simplu melancolie dorul este acela ce ne permite sa cunoastem o vasta gama de simtiri, el pur si simplu este, ne fiind chemat sau asteptat de nimeni exista sub pilea ta a mea a fiecaruia doar nimeni nu i-a scris scirori sa-i zica cum a stropit cu lacrimi urmele pasilor celui care a plecat sau poate ca e alaturi si totusi mult prea departe dorul nu bate la usa el este deja de partea cea lalta a ei.....

alin.hreniuc@yahoo.com spunea...

intotdeauna exista un dor pt unele persoane care au lasat o amprenta foarte mare in viata noastra, noi suntem limitati si nu putem intelege de ce chear ele ar trebui sa ne paraseasca....dar totusi speram... e unul din singurele lucruri pe care le putem face noi ca oameni...dar spre fericirea noastra e cineva mai mare ca noi care poate face ceea ce noi nu am putea nici in 1000 de ani ,si ar face-o cu mare dragoste daca L-am ruga si L-am lasa sa o faca ,deci se merita sa speram... si daca ducem dorul e un lucru bun , pe parcurs dorul ne va invata sa iubim mai mult sa pretuim mai mult cea ce avem langa noi...pentru ca intradevar el doare cel mai tare...iti sfasie inima...

Maemi spunea...

La ce spera dorul?...buna intrebare...

Veridic spunea...

dorul,de fapt in viziunea mea este acel sentiment pe care doar sufletul il simte si-l intelege,dorul poati fi de un lucru pamintean sau in fata inaltimilor cerului,a nemarginirilor apelor,dorul dupa prima zi a lui Adam din Gradina Ededenului,dorul dupa cei dusi in lumea fara dor...