Pentru ca!

Pentru ca ai asteptat, pentru ca ti-a pasat, pentru ca azi mi-a placut sa ma joc cu rabdarea si cu speranta ta, pentru ca ma bucur ca e de bine si ciondranelile se transforma in prietenii reale, pentru ca o iubesti, pentru ca te iubeste, pentru ca faci parte din "noi", pentru ca te apreciez si mi-esti drag...
La multi ani, Filip!

Urare

De soare, de primavara, de voie buna si speranta, de asteptare, de o buna saptamana tuturor!

As vrea

As vrea sa pot sa fiu copil pe de-a-ntregul: sa ma joc cu ganduri, cu oameni, cu sentimente, sa rad intruna, iar daca plang zambetul sa-mi usuce in clipa urmatoare lacrima. As vrea sa nu vad decat rozul si norisorii, sa plutesc, sa nu ma-ncrunt, sa nu incaruntesc, sa nu fiu serioasa, sa nu gandesc, sa nu ma supar pentru mai mult de un minut.
Ceva mi-a mai ramas totusi din copilaria-mi: permanenta intrebare "De ce?"

Furtuna

Simti cum creste tensiunea si creste, creste, iti zvacnesc tamplele, gandurile incep s-o ia razna si sa se ciocneasca unele de altele, sangele iti alearga nebuneste prin vene, simti cum un val de caldura te cuprinde intr-o stransoare din ce in ce mai insuportabila, taindu-ti respiratia, iti simti palmele umede si extremitatile inghetate, iti musti buzele, te incrunti, iti vine sa urli, sa spargi, sa sfasii...Inima sta sa-ti sara din piept si esti de-a dreptul innebunit. Nu, de fapt esti furios. O furie care te infasoara fara mila si oricat lupti nu poti evada. Si esti neputincios. Cu cat te impotrivesti mai tare, cu atat latul se strange mai tare si te imobilizeaza.

Incerci sa domolesti furtuna. Apesi pe play si in boxele laptopului incep sa sune acordurile unei piese:


Si-o mai pui o data. Si-nca o data. Si-o asculti de 10- nu, de 20 de ori, de...cine mai stie de cate ori! Simti cum muschii ti se despietresc, simti valtoarea sangelui potolindu-se, simti cum devii mai usor, mai senin, mai calm, mai intelegator. Si in acel moment decizi ca nervii nu-si au rostul, ca poti fi mai intelegator, mai tolerant, mai...mult mai...!

As I am...

Confirmare anonima

M-am tot gandit daca sa-mi fac reclama au ba, avand in vedere scopul declarat (nu o data) al acestui blog, acela de a-mi asterne, intr-un spatiu public ce-i drept, gandurile si framantarile, simtamintele, parerile...Da, nu o data am afirmat ca acest blog nu e pentru voi, cei ce ma cititi; in primul rand e pentru mine. Suna egoist, dar asta e realitatea. Si totusi e o scena pe care dansez, de cele mai multe ori purtand masca metaforei. Sub care nu multi vedeti adevaratul chip, doar il intuiti, vi-l imaginati...Strig, dar o fac tacut, vars lacrimi care nu-ntotdeauna se vad si rad fara a-mi misca buzele.
Insa stiu ca ma cititi. Voi, cei de langa mine, din familie, prieteni dragi, prieteni virtuali, pe care si eu va citesc desi nu ne-am vorbit sau vazut niciodata, sau simpli anonimi. Unii imi lasati semne ale trecerii voastre pe aici, altii nu; veniti, unii ramaneti cateva secunde si plecati, altii va intoarceti pentru o zi, doua, o saptamana, altii o faceti zilnic sau chiar mai des. Nu poate decat sa ma bucure aceasta fidelitate si sentimentul ca primiti ceva de la mine, chiar si indirect, ca va hranesc sufletul, ca va raspund la intrebari, ca va place ceea ce e aici.

Revenind la scopul acestei postari, blogul meu concureaza in cadrul Roblogfest la 3 dintre sectiunile votate de cititori si la una jurizata.
Daca ma (mai) cititi si va place ceea ce gasiti aici, daca aveti chef si timp sa va creati un cont pe site-ul Roblogfest si sa votati "Din invalmaseala gandurilor mele..." o puteti face la urmatoarele categorii:

* Cel mai bun blog personal
* Cel mai bine scris blog
* Cel mai bun blog

E felul in care puteti sa-mi transmiteti feed-back-ul vostru, e aprecierea voastra anonima.
E poate nevoia mea de confirmare, de evaluare. Sigur ajuta la cresterea increderii proprii in general si a increderii in scrisu-mi in particular.
Multumesc!

Si inca ceva: daca tot v-ati facut cont, votati si Despre muzica si muzicieni, la categoria "Cel mai bun blog de muzica". Credeti-ma, musteste de talent. Din acela autentic, cum numai Dumnezeu poate darui unei fiinte umane.

Ambuteiaj

O mie de ganduri se-ngramadesc in mintea-mi, dar nu gasesc coerenta, firul logic, nu pot sa le transform in silabe, cuvinte, fraze...Astept sa se aseze, sa formeze un puzzle complet, o imagine care sa graiasca de la sine, fara alte zgomote sau bruiaje. Gandesc si-o fac de-a valma. Vorbesc, dar buzele le simt inclestate, iar urechile cu totul astupate.
Am sa revin.

Voci bune, voci de romani

Anielle imi cere parerea cu privire la "cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca". In primul rand ma enerveaza expresia "industrie muzicala". Desi... daca stau bine sa ma gandesc, in ziua de azi si-aici se scot produse pe banda, li se lipeste o eticheta (cu cat mai fistichie, cu atat mai bine) si se pun in vanzare peste tot: de la chioscul de bilete unde tanti Mitza isi omoara timpul mort fredonand vreo melodie din tinerete, la telefonul mobil al pustiului de cartier, ce-l conduce racnind pe drumul spre scoala, sau la salile caselor de cultura invechite, prafuite, ce gazduiesc turneele prin tara a artistilor de-atunci, in ultimele lor incercari de-a supravietui. Intr-o industrie in care prostitutia artistica e tot mai evidenta, intr-o industrie in care valoarea isi pierde semnificatia din DEX, intr-o industrie in care vocea nu e voce, dar fusta-i fusta, mai ales daca-i luata de la papuselele Barbie.
Revenind la voci (si nu la masinarii ce fac Pavarotti din cel mai afon dintre afoni)...am sa-i enumar pe romanii care, dupa parerea mea, stiu sa cante. Asadar, intr-o ordine aleatoare:

Angela Gheorghiu


Mircea Baniciu


Nicu Alifantis


Ioan Gyuri Pascu


Tudor Gheorghe


Cred ca ajung. Nu neg ca in alegerea lor am tinut cont si de genul de muzica pe care-l abordeaza si de versurile carora le dau glas.
Si pentru ca pentru mine cea mai buna voce este si va fi cea a surorii mele, Corina ai legatura. Pardon, leapsa! :)