marți, octombrie 28, 2008

O zi urata

O zi urata te trezeste cu noaptea in cap, facandu-te sa simti din nou de-acum bine instalata durere; da, aia ce te face sa te sui pe pereti. Invingi durerea cu de-acum bine inghitita pastila cu numarul 17. Tu care urasti pastilele!
Apoi, cand taraitul tot mai enervant al telefonului iti da de stire ca incepe o noua zi- de munca- si e doar marti, nicidecum sambata cum crezusesi tu in starea aia de semiadormire de dinainte de tarait, iti dai seama ca e frig. Focul a tinut soba calda, dar frigul a iesit invingator in duelul cu gradele Celsius. Refuzi sa infrunti aerul rece si te-ntorci pe cealalta parte, hotarata sa prelungesti cea mai dulce dintre stari- semiadormirea. Dar afurisitele de ganduri si asa numita constiinta nu-ti dau pace: te uiti la telefonul tolanit pe perna pe care ai aruncat-o de cu seara intr-o parte, din 5 in 5 minute. Pana cand, exasperata, tragi aer puternic in piept, sari in halatul pufos si dispari pe usa de la baie.
Afara e rece, cerul iti pare trist, iar tu dardai putin. Insa esti incapatanata: daca de acum ma infofolesc, ce ma fac la iarna? Grabesti pasul, convinsa ca asa o sa te mai incalzesti. Ajungi la covrigi. Evident, coada! Ca doar azi e o zi urata, nu? Si evident ca exact tipa din fata ta vrea sa-i faca loc unei cunostinte (care din bun simt refuza si se aseaza in spatele tau) si comanda, si comanda si...cred ca hraneste o scoala intreaga de la clasa intai pana la clasele de seral (auzisem eu cum ii povestea cunostintei ca se grabeste spre scoala, deci clar, e profa!).
Cobori la metrou, cu pas grabit, uitandu-te la ceas: 8:45. Mai are rost sa spun ca exact cand treci cartela prin aparat se aude: "Atentie, se inchid usile"? Cobori in sila si esti gata sa astepti...Apare metroul! Plin? Nuuu! Foaaaaaaarte plin! Dar deja esti obisnuita sa fii inghiontita, luata pe sus de gloata disperata si exasperata de atata asteptare si aglomeratie.
Ajungi la munca. Hmm, decent: e 9:20 cand deschizi calculatorul. "Se pare ca esti hotarata sa ajungi tot mai repede" spune o voce sugubata, care stie ca uneori 9:20 te mai prinde si pe peron la Victoriei. Apesi pe "enter" si programul numit "zi de munca" incepe sa se deruleze. Chiar ai treaba si te afunzi cu mintea si ochii in cifre, mail-uri, telefoane. Iti cauti muzica, macar sa ai cat de cat o companie intr-o zi in care te simti nazuroasa si antisociala. Nu-ti place nimic: de Chris Rea te-ai plictisit, Michael Buble ti se pare patetic, Abba sunt prea old style, Imogen Heap e prea ciudata, Muse prea galagiosi, Snow Patrol ti-au sunat in urechi in ultimele cateva saptamani...Incerci Jaci Velasquez. Ea te linisteste si poti lucra un timp cu casca in ureche (da, una, ca doar una e funstionala- si asta e de imprumut). La un moment dat, amortita, te ridici si te duci pana la baie. Stai 2 min si te privesti in oglinda, tu, care urasti narcisistii si admiratul in oglinda. Vezi o fata obosita, cu cearcane si riduri, care te face sa-ti intorci privirea si sa te intorci la ale tale "please find attached", "year end closure", "best regards"...Intre timp, pastila 18 incearca sa-si faca efectul si sa te ajute la tastat in continuare.
Mananci desi nu ti-e foame. Chiar mananci tot meniul, fara sa-i mai lasi resturi zilei de maine. Te intorci rapid la ale tale investigatii, escalari, negocieri virtuale, etc. "Release", "orders", "statement", "matching" si intreaga lor suita te tin conectata pana tarziu. Cand te uiti in jur vezi c-ati mai ramas vreo 3 calare pe metereze. Decizi intr-un final, dupa ce inghiti si patila 19, ca un shut down e bine venit pana maine si cobori agale cele 3 etaje (agale cu liftul, evident, care niciodata nu se grabeste). Infrunti intunericul si frigul si o tai spre farama de libertate si zambet ce ti-a mai ramas din ziua respectiva. Zambetul ti-e taiat rapid de un tarait si o discutie care-ti ineaca gandurile. Te doare pentru zambetul ucis, te doare pentru mainile puse la urechi, te doare pentru ca nu-ti plac certurile, mai ales cele pe care nu le-ai mai avut de ani de zile.
Ti-e foame si ajungi intr-un fast food. Prea uleios. Ti-e usor greata cand pleci, cu de-acum bine cunoscutul regret si hotarare de a nu mai recidiva prea curand. Strabati in tacere un oras cufundat in intuneric, un intuneric care in mod normal iti place, dar care acum pare rece si apasator. Iti gasesti odaia scufundata in intuneric si soba inca usor calduta, semn ca focul s-a facut la ora la care trebuia sa ajungi in mod normal. Iti urmezi ritualul din fiecare seara: telefon, laptop...Citesti vesti de la oameni apasati. Incerci sa incurajezi si regreti ca esti departe. Incerci sa dai sfaturi, dar stii ca deciziile se iau de unul singur, independent de "teoria" pe care atat de bine o stim cu totii cand e vorba de altii. Citesti ganduri de revolta, intrebari fara raspuns, filosofezi despre credinta, conflicte, oameni...Si continui sa te simti apasata. De ganduri, de ape care ti-au innecat gandurile, de tarmuri indepartate, de...o zi urata. Care se incheie acum. Maine am intalnire cu alta. Nu, nu alta zi urata. O zi de miercuri. Mie-mi plac zilele de miercuri. Noapte buna!

12 comentarii:

Anonim spunea...

cum ziceam si mai acum mult timp, tristeatea iti da un talent la scris inimaginabil; eu inca astept replica stiloului fericit; din toata invalmaseala ta de ganduri amarite remarc insa finalul plin de speranta; si, minune sau nu, miercurea asta chiar e cu soare.

Liz spunea...

E o miercuri cu soare si migrena urata pentru mine... cred ca ai nevoie doar de evadare... o zi, doua, trei... de liniste si relaxare...
Fii atenta, Oana, vin... te iau de-o aripa si fugim la munte... si aberam si dormim mult si ascultam treptat de la calm...Cohen... pana la Snow Patrol si Muse si bem cafele si vedem filme si alergam catei mici pe dealuri si realizam adevaratele sensuri ale vietii (care acum imi scapa!) si-apoi ne-ntoarcem brusc la orase/zgomote/leptopuri/telefoane cu certuri dar cu fete zambitoare si atotputernice... fara cearcane...
Phu... cat de frumos ar fi sa iti poti urma un gand sau o idee din instinct...
Iti trimit odihna, putere si zambet atat cat pot...

Marian Vişu spunea...

Pe mine ma ingrijoreaza numarul pastilelor totusi... :(

Oana Anca spunea...

L- ma flatezi, ca de obicei. Sunt ganduri, uneori de-a valma, si atat. Cat despre speranta, sunt o optimista totusi...doar ma cunosti, nu?:)Si totusi, azi soarele l-am vazut prin geam si-atat...de la o oarecare distanta.

Liz- cred ca o sa evadez din nebunie macar o zi, dar luna viitoare. Multzam de visarea indusa si am prins din zbor ravasul cu odihna, putere si zambet. Chiar daca o fac de la munca...inca.

Marian- e o medie de 3 pe zi, deci am respectat sfatul farmacistului. Oricum, tocmai mi-am reinnoit proviziile de ketorol :D

Claudiu Negreu spunea...

de fiecare data cand ne trezim din somn, trebuie sa ne bucuram ca respiram din nou... e rau cand esti adult si esti singur...ooops scz...eu asa sunt zic my direct...:P e bn la 16 ani:P:P:P si profit:)... nu stiu ce sfat iti pot da k nu ma pot pune in locul tau k nu am fost niciodata... sper doar sa te regasesti:)

Oana Anca spunea...

Claudiu, iti dai seama ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care o incep, pentru ca am sanatate, sunt intreaga la minte si trup, ca am putere sa muncesc si sunt o binecuvantata din foarte multe puncte de vedere. Si in ciuda momentelor de singuratate pe care le mai am, sa stii ca nu sunt deloc singura :).
Chiar am o stare psihica ok zilele astea, dar pur si simplu ieri a fost o zi mai proasta. Si atat. Azi a fost soare :)

aspiring spunea...

Asa-i ca martea e urata? Serios! Nu stiu ce e cu martea... :p .. Uneori am senzatia ca este vorba, in cazul meu, doar de o motivatie pe care o am de scos din maneca pentru zilele nasoale.. "e marti! normal ca e o zi groaznica, pentru ca e.. marti!!!" :D Ciudat e ca, in general, numai martea se intampla cele mai aglomerate, hartuitoare, agasante evenimente. Superstitie? I think not... Twisted brains, maybe.. :D. Oricum daca am trecut de marti, parca mi-a trecut saptamana. Luni trece repede, e dupa weekend si se aduna multe. Martea e ciudata. Miercurea e ok :). Joia e grea. Vinerea acceptabila.
Bun venit in Bucuresti, un oras cu ritm si o vointa proprie, care te prinde in mreje...
(Sper ca acomodarea ta cu el s-a facut usor.. :) Dc nu ma insel, si esti sora Corinei, sotia lui Filip, cred ca despre tine era vb cand a luat Filip legatura cu mine pt niste informatii legate de locatii, gazde, biserici. Sper ca Dalles e ok :) )
Ok, gtg, back to work now!
Semneaza... tot o Oana, mai precis o Uana.

Oana Anca spunea...

Yep, "Uana"...it's me :). Bine m-ai gasit in gradina mea virtuala:).

Cat despre marti, nu stiu daca in general e o zi urata. Atunci a fost. La fel cum nici toate zilele de miercuri sunt insorite. Uneori e mai noros pana si miercurea sau sambata sau duminica...

Dalles e ok so far :).

aspiring spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
aspiring spunea...

Ok, recunosc, e un subterfugiu. Prefer sa dau vina pe faptul ca e o anume zi din saptamana decat sa nominalizez fiecare lucru rau din ziua respectiva, retraind astfel toate lucrurile negative. Plus it's funny, deja toata lumea ma stie ca sunt "a marti-freak".. Intr-o saptamana am reusit sa fentez martea spunandu-mi toata ziua ca e miercuri, si.. a mers! :))) :p Cand miercurea e urata o scuz, pentru ca nu i se intampla prea des. :D
Si uite-asa trec zilele, saptamanile, lunile.. :)
Iti urez o joi absolut (caut adjective: fantastica, geniala, totala, minunata, insorita, superba. .... ma opresc la: ...) LINISTITA! :)
PS: Mersi de pontul "Solo Radio". Imi mai schimba aerul in birou.

Oana Anca spunea...

Toti avem micile noastre subterfugii, superstitii, pretexte, scuze, zi-le cum vrei. Eu de pilda dau vina pe vremea de afara daca sunt intr-un bad mood: "stiti, eu sunt meteosensibila si daca afara ploua si mie-mi toarna" sau "cum sa nu fiu rece in perioada asta daca si afara crapa pietrele?" :D Good excuses :).

Multzam pentru urare. Sa ai si tu o zi de nemarti! :) Si cu solourile de pian ai toate sansele.

Ella spunea...

Buna...interesant...si blogul:) si articolul,dar Bucurestiu ramane la fel de trist cum l-am stiut!