Ganduri, multe ganduri...Regret atat de mult ca nu mai sunt copil, ca a trecut totul atat de repede.
Michel Sardou et Garou - La riviere de notre enfance
Asculta mai multe audio Muzica
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trebuiau sa poarte un nume...
- Oana Anca
- Cine este Oana? Cine este Anca? Anca e mai "veche" decat Oana, desi s-au nascut deodata, intr-o dimineata insorita a zilei de 8 oct 77. Si Oana e inaintea Ancai; cel putin pe hartie. Anca a fost un copil nazdravan, ca toti copiii singuri la parinti in primii 6 ani si ceva de viata. A avut tot ce si-a dorit si multe altele pe deasupra. A mers la gradinita, a invatat ungureste (la un moment dat, spre disperarea mamei, gandea ungureste si apoi traducea in limba materna). Apoi a fost scolarita; una silitoare, premianta cu coronita, destul de conformista si ascultatoare, desi uneori mai razvratita (cu vorba mai mult decat cu fapta). A fost o liceana ambitioasa si o studenta silitoare. A obtinut tot ce si-a dorit fara prea mare efort. Oana a aparut prin gimnaziu. Asa o striga dirigintele, spre disperarea Ancai. Uneori nici nu raspundea. Din mandrie. Da, Oana e mandra, e aroganta, priveste lumea de sus. Oana e ironica si da peste nas. Oana aduce contraargumete si exaspereaza; e fitoasa. Oana e mai complexa, e mai elaborata. Oana Anca sunt EU! :)
3 comentarii:
Din 24 de ore 30 de minute imi permit sa fiu copil...de vreo 30 de ani...
Eu sunt copil probabil mai mult timp pe zi. Si am fost copil vreo 30 de ani, pana cand am decis sa iau viata in piept si s-o traiesc pe propriile-mi picioare. Uneori regret si mi-e dor de alintul mamei, de dragostea tatalui, de lipsa grijilor in ceea ce-l priveste pe maine. Regret ca sunt atat de constienta si ca viata nu mai e un joc, cu rasete si multe baloane multicolore...
cine nu are regrete...
Trimiteți un comentariu