Despre prosti si prostie

Prost. Un cuvant urat, nu-i asa? De mici invatam ca nu e frumos sa-l folosim. Si totusi, il gasim in Dex:

"PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s.m.și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac."

Si-ntre noi fie vorba, plina e lumea de ei. Musteste. Ce, nu v-ati lovit de niciunul in ultimul timp?

Prostie. Un cuvant mai putin urat, dar la fel de prezent in cotidian precum cel anterior.

"PROSTÍE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare."

Imi place sa rad de prosti si de prostie. Si o fac in diverse feluri: in hohote, cu un zambet in coltul gurii, cu o intepatura si o ironie fina sau mai directa, facand la randul meu pe proasta, etc. Si-mi place sa fiu rea cu prostii. Stiu, nu e motiv de lauda, dar cine e perfect? Mana sus! Banuiam eu :).
Uneori mi-e mila de prosti. Si atunci nu rad, nu fac rautati pe seama lor. Mi-e mila de ei si de starea in care au ajuns. Atat.
Exista si prosti pe care ii ignor. Pe cei ce nu mai au nici o sansa. Cei care- cred eu- fac degeaba umbra pamantului. Si nu fac risipa de energie pentru cauze pierdute.
Dar e amuzant sa te amuzi pe seama prostiei.
Nu stiu ce-mi veni cu postarea asta. Or fi de vina ineptiile auzite in ultima vreme. O fi pentru ca azi am ras, am fost rea si mi-a fost mila de purtatorii de prostie. Sau poate mi-a fost dor sa mai scriu :)