Vineri de cu seara

Inceputul de week-end m-a gasit infasurata in patura pufoasa, cu cartea lui Marc Levy in mana, citind la lumina difuza, dar calda pe care mi-o da lampa de langa pat si ascultandu-l pe Barry White. Fara alte ganduri, mirosuri sau gusturi. Doar eu, Barry si povestea care m-a tinut in stare de veghe pana cand azi a dat mana cu ieri.
Iubesc tihna serilor de vineri!

Dorul de normalitate

Pare-se ca uneori trebuie sa fii bolnav pentru a ajunge sa apreciezi lucrurile mai mari sau mai mici de care ai parte in viata si care pana la un punct ti se par chiar normale. Lipsa lor insa, te face sa realizezi cat sunt de importante si cata nuanta dau vietii.
De pilda, mancarea. Cand esti sanatos, faci mofturi. Ia sa nu poti manca oua, lapte, carne vreo 2-3 zile si sa vezi cat tanjesti dupa ele, satul de ceaiuri, cartofi fierti, paine prajita si-alte "mancaruri usoare".
Apoi plimbarile. E oribil sa stai tintuit la pat zile intregi, sa te poti ridica doar sprijinit ca sa bei doua inghitituri de ceai neindulcit, care in 10 minute iti provoaca stari de greata. E groaznic sa te duci clatinandu-te si tinandu-te de toti peretii pana la baie. Sa nu poti sa iesi, sa te bucuri de soare, sa te ciupeasca vantul de obraji, sa te biciuiasca picurii de ploaie la-nceput de toamna.
Ajungi sa-ti lipseasca pana si serviciul. Cu trezitul de dimineata cu tot, cu drumul pana la masina si cu motaiala din timpul celor15- 20 de minute pana intri in curtea firmei; cu facturile si cu hartiile care se aduna in tomuri daca lipsesti o singura zi, cu colegi, cu masa de pranz, cu agitatia de dinaintea plecarii spre casa...
Te plictisesti de plictiseala, de stat degeaba, de TV, de citit atat cat poti cand te simti mai bine si-ti poti tine ochii deschisi. Ti se apleaca de atata somn si parca ti se face dor de agitatia cotidiana, de oboseala zilnica si de viata normala.

Exista insa ceva bun care ti se intampla cand esti bolnav: parintii si prietenii! Primii, iti cumpara tot ce ai nevoie, merg cu tine la medic, te tin de mana sau in brate, se ingrijoreaza, te sprijina, iti dau cu regularitate medicamentele, iti gatesc mancaruri dietetice, te tin la curent cu rezultatele echipelor romanesti de fotbal...:). Ceilalti, te suna, te cauta, te viziteaza, se ingrijoreaza, iti dau sfaturi, suna iar, se bucura cand aud vesti bune, te incurajeaza... Sunt o norocoasa si sunt inconjurata de iubire si de oameni deosebiti!

Back to life, back to reality!

Attitude

Mood

I've been in such a Joshua Radin's mood these days, listening over and over again that "Everything'll Be Alright", even if "there's a whole in my pocket about your size". "I can't get in my bed, but I'm really tired...". "My hands shake, my knees quake; It's every day the same way." I feel blue, I dream red, I live green, black, pink, white, yellow. A mixture of colours, feelings, toughts...My heart is blistering, my mind's struggling...and I guess "Life goes to those that are true".
But...Everything'll Be Alright!

De ce?

De ce cand astept soarele cu zambetul pe buze si cu bratele larg deschise imi trimiti ploaie uda, rece, goala? De ce picaturi mari si reci ma lovesc nemilos, imi sfarteca pielea si intra adanc, acolo unde le simt si mai ude, si mai reci, si mai goale...? De ce mi se imbiba aripile si se fac greoaie, iar zboru-mi mi-l transformi intr-o incercare caraghioasa de a ma-nalta, de a le trage dupa mine ude, reci, goale...? De ce picioarele mi le transformi in bolovani inerti, incapabili de-a se misca din loc, incapatanati a se afunda mai tare in tina uda, rece, goala...? De ce imi transfigurezi zambetul si-l transformi intr-o fata schimonosita de lacrimi, sperante care mor si durere?

Pentru ca doare. Doare ploaia uda, rece, goala... Doare speranta, care moare usor, odata cu zambetul, cu bratele intinse si cu aripile frante. Si-odata cu ele si vointa si eu-ul si...TOT. As vrea sa fi fost urat chipul si sufletul ce le gazduieste si...astfel as putea intelege mai usor. Astfel, n-ar mai fi fost acest"de ce?"... Astfel ar fi fost doar resemnare.

Wicked game

Ma joc de-a v-ati ascunselea. Ma joc un joc ale carui reguli nu le respect. Din nestiinta, ignoranta...sau cu buna stiinta. Cine mai stie!? Tot ce fac este sa-mi acopar privirea cu palmele, in speranta de a nu fi vazuta. Dar pe cine mint oare? Tanjesc sa se rupa tacerea.

Vis de august

"Rever, c'est refuser de choisir entre ce qui est et ce qui n'est pas."
Jean Ethier-Blais

De neinteles

Stii ce nu inteleg eu? De ce atunci cand dau mai puternic din brate si-s mai hotarata sa infrunt valurile ma scufund si ma izbesc de toate stancile, in timp ce atunci cand ma las linistita pe spate, intind bratele si picioarele, apa ma poarta lin, asa cum porti un prunc nou nascut in brate...?
Ma revolta si mi se pare ciudat. Si mi-e greu sa accept. Dar probabil face parte din procesul de slefuire a mea, a personalitatii si a vointei mele. Mi-e greu sa nu vreau, mi-e greu sa vreau sa nu. Si cel mai greu mi-e sa tac, sa ma abtin, sa ma cenzurez. De dragul unui joc, de dragul unor reguli stupide, de dragul peretilor din cutie, de dragul unor temeri.
As vrea sa pot sa ma las pe spate indiferenta, sa las apa sa ma acopere si sa plutesc. Dar din cand in cand ma mai tenteaza sa ridic capul, sa vad privelistea ce ma-nconjoara, probabil plictisita de albastrul monoton de deasupra-mi si de zgomotul mut al adancurilor...si atunci, atunci simt cum ma scufund. Mai adanc, ca un bolovan.
Pluteste, Anca si inchide ochii!

Am revenit

M-am intors cu miros de valuri in nari si cu bratele infruntand infinitul si necunoscutul. Noroc cu pietrele ce mi-au lasat urme adanci in talpi si care ma fac sa simt, sa vreau, sa lupt.
La revedere, vacanta. La revedere vis. Bine te-am gasit rutina. Nu mi-ai lipsit.

INCHIS

...PE MOTIVE DE BRAMBUREALA.
DESCHIDEM PRAVALIA CANDVA DUPA 1 AUGUST, DACA REVINE SI MUZA DIN CONCEDIU.

Pana atunci, vacanta placuta, aer respirabil, caldura suportabila si zambete pe fata!

De dupa-amiaza de iulie

Mi-e somn, mi-e foame, mi-e dor, mi-e vis si dorinta, mi-e plaja si soare, vacanta, plimbare...si-o bucatica de ciocolata usor amaruie pe care o rontai cu capu-n maini...

Buna seara

"O zi cu un prieten- o zi castigata" mi-a spus adineauri cineva. Asta inseamna ca sunt nemaipomenit de bogata. In zile, nu-n alte valute. Si sunt vesela si multumita. Azi a fost ziua mea. Am primit cadou o carte frumos legata cu un snur si cu un trandafiras atasat cu multa migala. Ce carte? Oare?! Da, acea carte pe care abia asteptam s-o dau gata. H. mi-a facut pofta de ea si tot ea mi-a daruit-o cu drag azi.: "Insuportabila...." Aia, aia!
De fapt azi nu e ziua mea, dar asa m-a facut sa ma simt.
Am povestit. Mult si de-ale noastre. Ne-am plimbat, am privit oamenii, am baut la o terasa, de data asta pe acorduri traditionale germane si am sfarsit in parc. Cu fundul pe lespezi de piatra, cu inghetata in mana, cu ochii la copiii care dansau cu dezinvoltura si inocenta pierdute de noi in valtoarea anilor si cu urechea...cu urechea la:

"Daca ai ghici
Tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par
Cununa de sori,
Stopita cu flori.

Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-i trecator.

Daca iei un strop de ploaie
In palma ai sa vezi
Ca nu-i atat de greu sa speri.
Fur-o raza de lumina,
Incearca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea spre cer.

Daca ai ghici
Tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par
Cununa de sori,
Stopita cu flori.

Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-i trecator.

Ia un strop de fericire
Dintr-un colt de cer,
Ochii oglindeste-i in el.
Ia un fluture din soare,
Puneti-l in par,
Langa o cununa de mar.

Daca ai ghici
Tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par
Cununa de sori,
Stopita cu flori.

Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-ï trecator."

(Daca are cineva mp3-ul i-as ramane recunoscatoare...)

Buna seara de duminica!

I feel...

"I feel like a song without the words "...

MICROs

Furnizori, CUI-uri, conturi de cheltuieli (alea ce incep cu 6**), debit, credit, decont, bibliorafturi in culorile companiei (bleumarin), un evidentiator, facturi, multe facturi, tacanit de taste, miros de cafea proaspat facuta, tarait de telefoane, Cohen, Norah Jones, Keane, K's Choice (da, muzica de fete), mai un blog, mai un mail, mai cate-o replica pe mess, inc-o scadenta la furnizori, inc-o injuratura de-a casierei, inc-un "Anca, stiai ca...?", un sofer dupa decont, "buna dimineata; sarut-mana" sefului (de la el la noi, nu invers), o privire pe geam...da, se insenineaza din nou, un gand la mecanic si la Corsa, altul la week-end (Szeged sau...Oradea?!), o noua privire pe geam, de data asta pe Soseaua Borsului (nu, nu dupa "ciocanitorile" pe care eu nu le vad niciodata, ci dupa masinile care alearga spre vama- "hmmm, ce bine-i de ei, cred ca se duc in concediu, da'...las' ca vine si-al meu si tot pe aici o sa ies")...
Joi, 11 si cateva clipiri...iunie pe sfarsite...birou la etaj...cladire bleu spre iesirea din tara...contabile, soferi, agenti...acte, net...si eu cu ale mele.
Zi buna!

A...si gandul la Kundera!

Kundera

"Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor.
Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata.
In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative.
Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea?"

(despre Milan Kundera- "Insuportabila usuratate a fiintei")

Dorul

Dorul doare. Isi inclesteaza degetele adanc in carnea-mi cruda si sfasie fara mila, lasand cicatrici pe care nici macar timpul nu le va vindeca.
Dorul viseaza. Isi imagineaza neimaginabilul si nerealizabilul. Ii place noaptea si ar vrea sa nu trebuiasca sa se mai trezeasca.
Dorul plange. Fara lacrimi. In tacere.
Dorul traieste. In rutina zilnica, fad si aparent nepasator.
Dorul zambeste uneori. O data pe luna cand e norocos. Daca nu, la 2-3 luni. Atunci isi incarca bateriile si-o ia de la capat.
Dorul spera. La ce oare?

In my real life

O jumatate de pizza cu mult sos de tomate, o sticla de Cola, Cohen in fundal, eu si H, povestile si framantarile noastre, un drum cu masina in noapte, cu geamurile lasate jos, miros de vara si intuneric si tu, ca o stafie ce mi-a invadat sufletul facandu-se una cu el...ingredientele unei seri de iunie.
..."and it's crowded and cold in MY Secret Life".

Azi...

Azi, Zana canta...
Da-i gata pe ieseni si ia-le toate notele de 10! :)

On the roof of the world

Leapsa cu carti

Aprilia mi-a lansat provocarea de-a scrie despre mine si cartile mele. Drept urmare ma conformez si...motor!

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?

In general nu-mi place sa imprumut. Nimic. Nici de la, nici cuiva. Exceptii mai fac in cazul persoanelor apropiate, despre care stiu sigur ca-mi restituie cartea intr-un interval de timp decent, fara colturi indoite, pete de grasime, underline-uri sau coperti rupte.

2. Ce carte nu ai recomanda şi de ce?

Depinde de persoana. In general nu recomand cartile care mi s-au parut mie proaste, evident.

3. Ce carte nu ai cumpăra şi de ce?

N-as cumpara o carte "la moda". Pentru ca urasc snobismul si spiritul de turma.

4. Ce carte nu ai citi niciodata si de ce?
Niciodata nu spun niciodata. Sau macar incerc.

5. Ce carte nu ai scrie niciodată şi de ce?
As scrie vreodata o carte? Asta-i adevarata intrebare. Am idei putine si fixe care n-ar umple paginile unei carti. Oricum, n-as scrie vreodata o carte de contabilitate. Prietenii stiu de ce. :)

6. Care-ar fi prima carte pe care ai da-o, intru citire, copiilor tăi?
Biblia pentru copii.

7. Care a fost cartea copilăriei tale?

Mi-e greu sa aleg una. Am crescut cu Aventurile lui Habarnam, cu Micul print, cu Jules Verne, ci Ciresarii...si-ar mai fi multe, multe.

8. Cartea pe care ai făcut-o cadou ultima dată, ai citit-o?

Am rasfoit-o doar. De curioasa.

9. Ce carte ţi-a marcat felul de a fi?
Maitreyi a lui Eliade

10. Ce carte pe care ai citit-o ai lua-o cu tine pe o insulă pustie?

Biblia

11. Ce carte pe care n-ai citit-o, ai risca să o iei cu tine pe o insulă pustie?

Nu-mi place sa risc inutil. Asa ca sigur nu m-as limita la una. Daca au wireless pe insula iau un laptop:).

12. Cum se numeste cartea pe care ai citit-o de cele mai multe ori?
Aventurile lui Habarnam si Orice se poate negocia a lui Herb Cohen. Si-n anul 2, Contabilitatea financiara :D.

13. Numeşte o carte plictisitoare.

Patul lui Procust. M-am straduit, dar degeaba. Poate o fi fost si varsta de vina, dar am ramas cu fixatia ca e o carte de necitit.

14. Numeşte-ne o carte pe care ai început-o, dar nu ai terminat-o.
Am vreo...stati asa sa le numar...4 la capataiul patului. Cel mai rusine mi-e ca n-am terminat Vise naruite a lui Larry Crabb, desi am promis. Dar o sa, garantat!

15. Povesteşte-ne cum cumperi o carte.

Intru-n librarie, ma afund intre ele, le rasfoiesc, citesc pasaje si aleg. Mereu trebuie sa aleg.

16. La ce renunţi ca să cumperi o carte?
La restul cartilor din librarie.

17. La ce nu renunţi ca să cumperi o carte?

Nu-i cazul.

18. Cărţile cărei edituri îţi plac cel mai mult?

Cartile le cumpar pentru continutul lor, nu pentru editura care le-a scos.

19. Cât timp a trecut de cand nu ţi-ai mai cumpărat o carte? Cum se numeşte acea ultimă carte cumpărată?

Cartile de la Cotidianul le iau destul de regulat. Cand nu uit ca e miercuri :).

20. Ce carte/cărţi ai împrumutat ultima dată?

Maleville, dar nu-mi amintesc autorul. De la Dana.

21. Câţi ţărani au participat la răscoala din o mie nouă sute şapte?
Toti care aveau furci, coase si topoare. Sau macar un chibrit la-ndemana.

22. Care este scriitorul român preferat?

Sunt 2: Nichita si Eliade.

23.Care este scriitorul străin preferat?

In momentul asta Garcia Marquez si Jane Austin. In liceu imi placeau tatal si fiul din familia Dumas.

24. Ecranizarea cărei cărţi ai dori să o vezi?
Maitreyi. Sa vad cu ce ochi o vad altii.

25. Numeşte o carte a cărei ecranizare ţi-a plăcut mai mult decât romanul în sine.
Rebecca lui Daphne du Maurier cu Laurence Olivier.

26. Numeşte o carte bună cu o ecranizare proastă.

De regula cartea bate filmul. Asa ca mi-e greu sa aleg.

27. Numeşte un blogger pe care-l citeşti cu plăcere.

Cei din lista care mai si scriu :P.

28. Numeşte un blogger pe care ai vrea să-l cunoşti.

Lumi are o datorie la mine :).

29. Ce cântăreţ/trupă ţi-ar plăcea să concerteze în România?

Michael W Smith

30. Numeşte întrebarea care-ţi place cel mai mult — nu dintre acestea, ci, în general.
"De ce?"

Hiuh, gata! M-am simtit ca un VIP la interviuri. Si pentru ca musai sa se chinuie si altii, pasez leapsa Oanei si lui Lumi.