marți, ianuarie 09, 2007

Alb si negru


Ani de zile am trait alb, inconjurata de oameni albi. Am facut alb, am vorbit alb, am vazut alb, am auzit alb, am mirosit alb, am simtit alb, am crezut alb. Am zburat alb. Am ras alb. Am crezut ca exista doar alb si totul se reduce la alb. Intr-o zi am auzit un zvon cum ca ar exista si altceva. Nu am ascultat. Am continuat sa fac, sa vorbesc, sa simt, sa...alb.
Intr-o dimineata cand m-am trezit, surpriza: totul era negru: fapte, vorbe, fete, sunete, mirosuri, sentimente. Aripi negre, frante. Lacrimi negre. Dar nu am vrut sa le vad, nu am vrut sa le ascult, nu am vrut sa le simt, nu am vrut sa le cred. M-am napustit asupra lor si am inceput sa scormonesc cu naduf. Sudori negre imi brazdau fata si imi ardeau fiinta. Dar nu m-am oprit, am continuat sa sap cu mainile goale, hotarata sa indepartez tot negrul si sa regasesc albul cu care m-am nascut, am crescut, am trait. Auzeam voci negre razand in juru-mi, fete negre ma descurajau, aripi negre se frangeau. Dar continuam sa scormonesc si sa sper; sa vreau si sa cred. La un moment dat mi s-a parut ca zaresc o mana intinsa alba. M-am aruncat inspre ea si am apucat-o plina de speranta. Cand mi-a atins palma m-am uitat spre ea si am simtit inima-mi rupandu-se-n doua: era neagra, poate mai neagra decat tot negrul pe care il intalnisem in calea mea pana atunci.
Sleita de puteri am decis sa abandonez. M-am oprit din scormonit si am decis sa ii intorc spatele. M-am intors si am inceput sa pasesc agale, cu capul aplecat, resemnata la ideea ca negrul a acaparat tot albul din lume. Dupa cativa pasi mi-am ridicat privirea si am zarit o oglinda. Am vrut sa o evit si sa imi continuu drumul, afundata in descurajarea mea. Dar trecand prin dreptul ei, curiozitatea a invins si cu un colt al ochiului am privit-o. M-am oprit brusc, m-am dat 2 pasi inapoi si iata...cel mai stralucitor alb imi brazda fata, trupul si mainile. M-am apropiat tematoare si am vazut ca dincolo de ea se intinde o lume nesfarsita, ALBA!
Am intins mana si am apucat-o, hotarata sa nu-i mai dau niciodata drumul. Si am inceput din nou sa traiesc alb, inconjurata de oameni albi. Am facut din nou alb, am vorbit alb, am vazut alb, am auzit alb, am mirosit alb, am simtit alb, am crezut alb. Am zburat alb. Departe de tot ce a fost candva negru.

11 comentarii:

Gabi Dinescu spunea...

Ai vorbit alb, ai simtit alb, ai crezut alb, ai zburat alb, insa ai uitat ce e mai important.
AI GANDIT ALB. Si pentru asta te felicit.

lumi spunea...

foarte frumos scris. am trait si eu intre extreme, pina cind am deschis ochii si am vazut ca in lume exista culori. si, dupa ce am renuntat la alb si negru, am decis sa traiesc si sa gindesc portocaliu, violet, oliv, bej, fuchsia. chiar si griul e bun uneori. am gasit o alta lume.

Oana Anca spunea...

Multumesc pentru aprecieri, Gabi si Lumi.
Da, lumea e mai frumoasa in culori, dar uneori trairile sunt atat de intense si atat de contradictorii. Poate tine si de personalitate si categoric de momentele pe care le traversezi in viata.
Nu cred in zodii, dar uneori imi place sa ma scuz spunand ca sunt balanta si ma atrag extremele :).

Gabi Dinescu spunea...

De ce o fotografie alb-negru e mult mai apreciata ca una color?
Pt ca lasa loc de interpretare, e ca o metafora, e un exercitiu de imaginatie.
Una color e ca o carte gata citita.
Voi ce ziceti?

Oana Anca spunea...

Prefer fotografiile alb-negru. Pentru ca transmit mai mult. Pentru ca nu-s culorile cele care iti atrag atentia si poti sa "citesti" o stare, un sentiment. Intotdeauna am apreciat mai mult lucrurile simple. Sunt mai graitoare.

Corinne spunea...

"Pictez o lume a culorilor in alb si negru. Atat."

Anca reuseste sa redea cu fidelitate lumea colorata, prin trairile ei albe sau negre. Ca si cum am privi o anumita emisiune la un televizor alb-negru si am baga mana in foc ca prezentatoarea are un par blond-roscat si e imbracata in rosu!

Cristian Roman spunea...

not my type, sorry, nu stiu ce sa comentez (minte putina.....).

Oana Anca spunea...

Lasa Cristi, ca poate pt tine ma apuc sa scriu cronica vreunui meci :). sa inceapa returul si la primul meci al Stelei poate va scutesc de un efort :P

Octav spunea...

si daca albul in care esti e doar o plasmuire a mintii tale si e intretinuta doar de oameni care gandesc la fel ca tine si iti creeaza senzatia de alb ;)

Oana Anca spunea...

Daca albul asta e doar in inchipuirea mea si a oamenilor care ma inconjoara, atunci suntem cei mai nenorociti dintre oameni. Si nu doar aici, in viata asta.

R4e spunea...

"The piano keys are black and white, but they sound like a milion colours in your mind..."