marți, februarie 20, 2007

Economie umana


Traim intr-o lume in care totul costa. Totul are un pret. Ne costa locuinta, imbracamintea, educatia, pasiunile si mofturile. Ne costa pana si oamenii de langa noi: ne costa prieteniile si dusmaniile. Investim in ele timp, energie, bani, sperante...
Oamenii ne costa si oamenii costa. E un cliseu deja, dar totusi cat se poate de adevarat: fiecare om isi are pretul lui. Unii-s mai ieftini, altii mai scumpi; unii mai materialisti, altii mai idealisti.
Unii-ti cer pe strada: "tanti, dai si mie 1000 de lei?". Altii isi umfla pieptul cu buzunar atasat, gata sa-nghita bancnote sau alte "mici" atentii. Unii iti flutura bocceluta avida de laude si batai prietenesti pe umeri. Altii-ti cer pe fata imnuri si osanale. Pe unii ii cumperi cu un zambet, pe altii cu un compliment. Unora le lauzi odraslele, potaile, casele, bunurile cele mai de pret.
Cred ca si la oameni se practica suprapreturile. Prea putini practica dumping-ul. Dar oare cine e in masura sa-i aprecieze? M-as face evaluator de oameni!
Care e pretul tau? Esti constient de el? Si mai mult de atat, il accepti fata de tine insuti/insati?

9 comentarii:

Anonim spunea...

despre prieteni pot să spun că eu am cîţiva.

pe unii îi ştiu încă de cînd era foarte mici şi sîntem şi acum prieteni fffffff buni.

şi eu sînt curios să-mi ştiu preţul. depinde şi în ce sens. oricum, chiar dacă îmi aflu preţul pe moment eu mă supăr repede şi refuz după ceva timp :)

V.I. King spunea...

Exista o intreaga filozofie referitoare la valoarea omului in bani. Exemplele cele mai dese si populare in acelasi timp sunt cele din sport. E greu de spus care e valoarea unui om in bani, fiecare se vinde pt o anumita suma. In afara de valoarea unui om, mai e si "brand"-ul. Acolo sta de fapt valoarea in bani a "produsului".
Ex: lumea merge la nu stiu ce doctor, ca ala e cel mai bun, chit ca plateste dublu, fata de un alt medic, poate la fel de bun. La meditatii acelasi scenariu. Mai nou profesorii se adapteaza la cerintele pietii: si-au deschis bloguri, comunica cu elevii pe e-mail, etc.
Dar asta e subiect de discutie serioasa, iar spatiul pe blog e cam restrans, cred

Marian Vişu spunea...

Cred ca nu era vorba doar de pret in bani. Toti suntem de vanzare, de ce sa fim ipocriti! Asa cum a spus Anca, unii oameni pot fi cumparati doar cu un zambet sau cu un compliment. Si pretul variaza in functie de "cumparator". Daca va aflati vreodata pretul, nu-l spuneti insa celorlalti. Pentru restul... exista Mastercard! :)

lumi spunea...

a fost o vreme cind abia dadeam doi bani pe mine. nu ma iubeam, in consecinta nu ma pretuiam. si, tot in consecinta, nici nu ma pretaluiam. in timp, am ajuns la un nivel acceptabil de self esteem. dar tot nu stiu sa ma pretuiesc. cu atit mai putin sa ma pretaluiesc. recunosc insa ca-mi suride ideea de a-i evalua pe altii... uneori chiar imi iese.

Unknown spunea...

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" Ca sa poti sa iubesti pe aproapele tau mai intai tre sa te iubesti pe tine insuti.Concluzia: cu cat te iubesti pe tine insuti este direct proportional cu iubirea de semeni. Nu cred ca omul are un pret!

Oana Anca spunea...

Paul- numai si numai evaluarea ta conteaza vis-a-vis de propria-ti persoana. Asadar...care-ti e pretul?:)

Gabi- da, sunt oameni care sunt evaluati in bani, dar eu nu la o astfel de evaluare m-am gandit. Ceea ce spui tu e o mica parte, foarte reala, a "economiei umane".

Marian, dar daca tu-ti esti propriul cumparator? Cum e pretul fata de situatiile in care cumparatorii sunt altii?

Lumi, mie in pare rau ca nu apare in COR meseria asta de evaluator de oameni :). Ce cariera faceam!

Saly, bine-ar fi sa fie direct proportional, dar uneori mai iese si cu rest impartirea :). N-ai vazut oameni care se iubesc pe ei insisi mai mult decat pe altii? Cred ca 3/4 din populatia globului intra in categoria asta. Iar omul are pret. Unii il au mare, altii-s ieftini de tot. Welcome to reality! ;-)

Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Cliseul asta (fiindca intr-adevar e un cliseu) cu "orice om are pretul lui" valoreaza FIX 2 bani.

In primul rand fiindca nu zice nimic precis. Am pretul meu la ce? Sau pentru ce? Ca doar nu ma vand in talcioc.

Eu cred ca asta e o scuza a celor ce s-au vandut la un moment dat si vor sa creada ca toti ar face-o, ceea ce e total fals.

Oana Anca spunea...

Andrei, incearca sa gandesti outside of the box si nu lua totul mot-a-mot. Stiu ca poti! Cauta mai profund intelesul cuvintelor si a post-ului. Si tu si cei care v-ati gandit neaparat doar la aspectul pecuniar, comercial.