miercuri, iunie 27, 2007

Kundera


"Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor.
Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata.
In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative.
Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea?"

(despre Milan Kundera- "Insuportabila usuratate a fiintei")

2 comentarii:

lumi spunea...

am citit "insuportabila usuratate..." acum citiva ani, la sugestia unui tip care inseamna mult pentru mine. atunci am luat-o ca pe o aluzie nu prea subtila. poate asta chiar era. cert e ca este una dintre putinele carti ale lui kundera care mi-a ramas in cap. si celelalte mi-au placut la momentul lor, dar amprenta lor e stearsa.

Oana Anca spunea...

Tocmai am primit-o aseara, Lumi si abia astept s-o citesc. Un pic am rasfoit-o, dar o port cu mine. Cum prind un minut liber...indiferent unde m-as afla...cum ma afund in ea.