joi, decembrie 20, 2007

O dragoste



E o carte pe care am dat-o gata dintr-o rasuflare. M-a prins de la primele randuri, ajungand sa citesc si postfata si biografia lui Buzzati si tot ce am gasit scris despre ea (ea, cartea).
La o prima vedere nu e genul de roman care sa atraga curiozitatea unei femei. Am si fost intrebata de altfel de ce o citesc, ca e carte pentru barbati!? Poate tocmai de aia! Descrie atat de bine gandurile si framantarile lui Antonio Dorigo! Am vrut sa inteleg gandurile unui barbat, framantarile si tot ceea ce se petrece in sufletul si in mintea lui atunci cand iubeste cu adevarat. Mult timp n-am crezut ca barbatii se pot indragosti, ca patimesc, ca fac compromisuri, ca sufera. Dorigo ma contrazice. Da, stiu, Dorigo e fictiv, Dorigo nu exista. El e doar un personaj, un nickname, o plasmuire a mintii, o inspiratie de moment sau poate o farsa a soartei.
Si totusi, Dorigo e atat de real. E intruchiparea iubirii absurde, care trece peste orice conveniente sociale, peste prejudecati, depaseste orice ratiune sau chiar demnitatea si orgoliul uman. Iubeste cu pasiune asa cum n-a stiut-o face o viata intreaga, iubeste patologic, iubeste cu sufletul, iubeste la sacrificiu. E dependent, gelos, sceptic, dar continua sa spere chiar si atunci cand evidentele il contrazic. Se minte singur si se autocondamna la naivitate. Se lasa folosit, constient fiind de asta. Sufera si se autopedepseste. Iarta innacceptabil de mult si isi calca efectiv eul in picioare prin deciziile pe care nu le duce pana la capat. Face concesii si compromisuri cu nemiluita si asta doar pentru o clipa de fericire. Cel care la inceput doreste a se juca, sfarseste prin a deveni el insusi o jucarie. Ceea ce incepe cu un orgoliu masculin, intelectual si social puternic, sfarseste printr-un masochism sufletesc de-a dreptul absurd. Cel care prin mijloace materiale controleaza si domina la inceput, ajunge un prizonier care atrage oprobiul celor din jur.

Dar stau sa ma intreb: nu asta inseamna de fapt a iubi? Nu e normal ca atunci cand iubesti sa nu conteze varsta, statut social, educatie, kilometri, bani sau alte bunuri materiale? Sa nu-ti pese ca faci compromisuri, sa uiti de orgoliu si de sfaturile tuturor, sa-ti urmezi doar imboldurile launtrice? Sa nu-ti pese daca dai cu capul, s-o faci inc-o data si-nc-o data, sa te simti umilit uneori si toate astea pentru ca speri? Pentru ca iti doresti? Pentru ca tu esti mult prea mic fata de sentimentul care te umple si te leaga fedeles?
Nu, nu e o carte pentru cei linistiti, pentru cei care-au primit dragostea intr-un ambalaj frumos si facil. Nu e o carte pentru cei ce traiesc in sabloane si nu au avut sufletul facut cioburi niciodata.
Am citit-o din curiozitate si pentru a cunoaste. Am ajuns sa ma-nteleg si sa ma cunosc pe mine. "O dragoste" de Dino Buzzati!

10 comentarii:

L spunea...

faza cu km nu o inteleg; daca e dragoste de ce sa fie kilometri intre ei? oare puterea dragostei nu poate micsora kilometri?

Oana Anca spunea...

Se pare ca uneori nu. :)

elena spunea...

Ciudat de reala fictiunea asta...

L spunea...

stii vreun caz concret? eu am mii de contra exemple :)

Oana Anca spunea...

Elena- da, f reala si ce e mai ciudat e ca de data asta e un personaj masculin.
L- vreo 2-3 :)

lumilight spunea...

bun gasit din nou, oana
din aceasta carte mie mi-a ramas mai viu in minte un pasaj ce tine de un personaj nici macar secundar. cvintupliar poate. un amic al eroului care se trezeste brusc dupa o mare iubire si constata ca s-a vindecat. nu stie cind, cum si de ce, pur si simplu asa a fost. la ceva vreme dupa ce am citit "o dragoste" am realizat ca si mie mi s-a intimplat la fel. m-am vindecat nu cind am vrut, nu cind am plins, nu cind parca n-aveam alt scop in viata. ci cind a venit vremea. pina atunci, fusesem un fel de dorigo feminin.

anielle spunea...

,,Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasca este ideea de eliberare prin omorîrea dorintei. De ce sa pui frîne vietii, de ce sa o distrugi pentru un cîstig atît de putin fecund cum este acela al unei indiferente totale, al unei eliberari care nu înseamna nimic? Cu ce îndrazneala mai poti vorbi de viata, dupa ce ai nimicit-o complet în tine? Am mai multa stima pentru un om cu dorintele contrariate, nenorocit în dragoste si disperat, decît pentru un întelept rece, de o impasibilitate orgolioasa si respingatoare. "Titu Maiorescu

Cat ma bucur ,Oana ca impartasim aceleasi idei despre dragoste !
Eu inca ma ,,cert " cu amicii mei care sustin ca ofera in dragoste atat cat li se ofera .Nici un dram mai mult !
Iar orgoliul lor este atat de puternic incat le reprima exteriorizarea sentimentelor .

Oana Anca spunea...

Bine ai revenit, Lumi. Sunt de acord cu ce spui tu, dar...daca nu vine niciodata vremea sa te vindeci? Sunt "boli" cu care ajungi sa te obisnuiesti si in timp te-nveti sa traiesti cu ele; probabil timpul mai estompeaza din simptome, dar ea continua sa existe...
E foarte posibil ca mai multe dintre noi ne-am simtit macar o data un Dorigo feminin. Curioasa-s cati barbati s-au simtit Dorigo.

Anielle, traim intr-o societate consumatorista, in care eul trebuie hranit si in care legile economiei s-au transferat si in viata personala: se cauta profit, prin minimizarea costurilor. Trocul e cat se poate de actual, iar pretul solicitat e din ce in ce mai mare.
Daca-n umanism Omul era ridicat la rang de zeu, azi Eul este cel ce domina lumea. Noroc cu frumosii nebuni care se-ncapataneaza sa daruiasca mai mult decat primesc; ei ce mai dau culoare societatii. :)

lumi spunea...

oana, si eu sint curioasa. uneori am senzatia ca n-am cunoscut sau macar auzit de vreunul. la multi ani!

Tuti spunea...

Ţi-a plăcut "O dragoste"? Eu am încercat să o citesc, dar pur şi simplu nu puteam să trec mai departe de primele 20 de pagini. Nu înţeleg de ce, dar chiar nu m-a atras şi chiar nu mi s-a parut extraordinară. Dar vad că ţie ţi-a plăcut, aşa că nu-mi rămâne decât să o citesc şi să înţeleg substanţa ei, deşi mi-e greu. Aşadar, am de dat o bătălie cu mine.
Spor în continuare şi multă baftă.

Tutiq30:)