sâmbătă, iunie 28, 2008

Azi pariez pe rosu



Am facut o schimbare: am dat la o parte nonculorile, inlocuindu-le cu culoare; multa culoare, intensa culoare. Ceea ce inainte era amestec de negru si alb, azi a devenit rosu. Simplu. Fara alte ornamente. Si totusi atat de complex. Atat de atractiv si imbietor. Atat de...cozy!?
Da, ma si agita, dar in acelasi timp ma si linisteste. Imi da doza necesara de bine, caldura si racoare. Ma invaluie si ma face sa visez.
Alb-negrul a avut de suferit azi. Si-si asteapta randul. Pana in ziua in care va detrona intensul rosu.
E o poveste ciclica. Si fara de sfarsit. Cel mai probabil fara sens pentru majoritatea celor ce o vor fi citit. :)

7 comentarii:

Liz spunea...

Rosu are efectul de a stimula oamenii sa ia decizii in mod rapid si creste sperantele.Rosu poate fi o culoare foarte intensa care naste si sentimente extreme.
Ca ai o perdea rosie sau poate o canapea rosie... ca ai o poseta rosie sau ti-ai vopsit parul in rosu garantat culoarea asta iti va fi aliata!
Un lac de unghii se pune?

Gabi Koreanu spunea...

Rosu, pentru mine are alta conotatie. E decizia de a face o schimbare surprinzatoare. Ceva de a te scoate din rutina zilnica. Ori poate tocmai rutina din ultima vreme te-a determinat sa schimbi macazul.
E totusi o culoare calda, specifica oamenilor din nord ;)

Oana Anca spunea...

Liz, Gabi- interesante interpretarile voastre. Fiecare aveti dreptate in felul vostru. Chiar sunt curioasa ce idei mai au si alti vizitatori/cititori de-ai mei. Curaaaj! :)

anielle spunea...

Rosu pentru mine inseamna dragoste:) . Asteptam interpretarea ta.Binenteles in stilu-ti propriu atat de placut :).

Dan Oprea spunea...

Oarecum, într-un fel sau altul, toţi trecem la un moment dat (sau la mai multe momente date) prin etape din astea de "total shifting", de negare a ceea ce era sau făceam până în momentul acela şi de pivotare diametral opusă, chiar dacă inevitabil, odată ş-odată tot în acelaşi loc ajungem...
E un fel de iluzorie ieşire din obişnuit, din cotidian şi din roboticismul vieţii zilnice. Stăm la un moment dat şi vorbim cu noi în oglindă şi luăm decizia: "Gata, de azi nu mai vreau alb-negru şi nuanţe infinite de gri! Vreau roşu, viaţă, agitaţie care mă face să mă liniştesc, vreau să mă neg pe mine, cel/cea de ieri..." Şi după ce ne săturăm şi de faza asta intens colorată şi trăită, revenim inexorabil la alb-negru, sătui de atâta agitaţie colorată şi de oboseala aferentă... Un fel de teorie a compensaţiei de care amintea oarecum şi gabi koreanu; e clar de ce aceia care locuiesc în nordul extrem îşi colorează casele, vestimentaţia şi în general viaţa foarte nuanţat şi vivace... la atâta alb din jur, nici nu mă miră; în opoziţie cu albul şi albastrul emblematic grecesc, de exemplu...
Bine, eu vorbesc aici din punctul meu propriu şi personal (fotografic) de vedere, care - poate - s-ar putea aplica şi altora; perioadele de intensă exprimare coloristică (aşa, ca o reacţie la lumea şi viaţa asta pe care unii o consideră gri şi urâtă) alternează ca într-un Yin şi Yang cu perioade mai desaturate, nu neapărat alb-negre, ci mai degrabă "duo, tri sau quad tone", în care deconcentrarea de pe culorile intense de dinainte, te face să pui focus mai mult pe esenţial, pe simplitate, linişte şi pace interioară.
Până la urmă, asta suntem... un veşnic Yin şi Yang... fie el colorat sau nu :)
Şi dacă tot am vorbit de culori, Oana, te invit să mai dai o raită prin Felix (şi nu numai), prin intermediul fotografiilor pe care ţi le-am promis...
Toate (cele mai) bune! :)

ceasuri spunea...

Cand eram prin liceu diriginta ne facea capul mare sa nu ne mai imbracam in ciocli pentru ca o sa avem toata batranetea pentru asta.

Red spunea...

Pariul pe rosu e mereu castigator ;). Ti-ai dat seama de asta?