sâmbătă, iunie 28, 2008

Azi pariez pe rosu



Am facut o schimbare: am dat la o parte nonculorile, inlocuindu-le cu culoare; multa culoare, intensa culoare. Ceea ce inainte era amestec de negru si alb, azi a devenit rosu. Simplu. Fara alte ornamente. Si totusi atat de complex. Atat de atractiv si imbietor. Atat de...cozy!?
Da, ma si agita, dar in acelasi timp ma si linisteste. Imi da doza necesara de bine, caldura si racoare. Ma invaluie si ma face sa visez.
Alb-negrul a avut de suferit azi. Si-si asteapta randul. Pana in ziua in care va detrona intensul rosu.
E o poveste ciclica. Si fara de sfarsit. Cel mai probabil fara sens pentru majoritatea celor ce o vor fi citit. :)

vineri, iunie 27, 2008

Friday mood



[Coldplay - Viva La Vida]
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, iunie 23, 2008

MLTR sau obsesia mea de iunie

Cei ce ma cunosc intr-o mai mica sau intr-o mai mare masura, stiu ca din cand in cand am cate o fixatie muzicala. Aud o melodie, care la inceput nu ma innebuneste, dar o mai ascult inca o data si inca o data si ajunge ca o obsesie. Nu ma mai satur de ea. O ascult in timp ce citesc, in timp ce vobesc la telefon, in timp ce mananc, iar si iar. La a doua-a treia auditie sunt atenta si la versuri. Niciodata nu ascult versurile de prima data. Trebuie sa ma prinda melodia ca sa-mi pese si ce se canta, ce mesaj transmite piesa. Daca e "doua vorbe-trei prostii" nu o mai ascult. Daca insa ma prinde si textul...
Cand am venit in Bucuresti mi-am adus cateva CD-uri cu mine. Mai mult pentru a avea ce asculta in masina, pe lungul drum, de 600 de km. Insa, in masina ne-a fost suficient radioul si cand nu prindeam semnal ne luam la povesti, asa ca nu a fost nevoie de CD. In schimb, dupa ce m-am instalat, fiindca in primele 2 zile nu am avut internet si trebuia sa ascult muzica, am pus un CD in laptop si ...play. E un CD vechi, adus de Corina de pe alte meleaguri. E o trupa mai putin cunoscuta in Romania, care insa mie imi place foarte, foarte mult. Da, unii o vor numi muzica siropoasa. Mie insa imi place. Asa ca de 3 saptamani Michael Learns to Rock imi (in)canta serile si chiar si diminetile uneori.
In seara asta am cautat alte melodii de la ei. Pe cele de pe CD le stiu pe de rost deja. Si am gasit...asta. Si m-a prins. Si-o ascult a...shpea oara. Enjoy!

vineri, iunie 20, 2008

Eu si ale mele ganduri...

Despre al meu blog...aici.
Si o surpriza frumoasa...aici.

joi, iunie 19, 2008

Pupicul

Azi am primit un pupic! Pe mana :). Un copilas, in inghesuiala din metrou a vrut sa-si arate afectiunea fata de mama lui si a incurcat mainile. El s-a rusinat, eu am zambit. Mi-am inceput ziua frumos...cu afectiune si pupici :).
Va doresc si voua o zi cel putin la fel cum a fost inceputul meu de azi!

Update: Just got to the office...si surpriza: de la 10:30 pana la 18 trainig, care se continua cu un coffee talk de la 18:30 pana la 20. Long day, huh? Acum e clar: aveam nevoie de voie buna si zambet de dimineata!

joi, iunie 12, 2008

Azi

Azi mi-e soare, mi-e zambet...mi-e bine.

duminică, iunie 08, 2008

Out of the Blue

Din ciclul "amintiri"...

miercuri, iunie 04, 2008

Schimbarea

De cateva zile viata mea, asa cum anuntam in post-urile anterioare, s-a schimbat...as putea spune...radical. Se pare ca nu-mi plac jumatatile de masura si nici lucrurile marunte. Asa ca de luni, 2 iunie 2008 am schimbat multe, multe: oras, loc de munca, oameni, mijloace de transport, strada, casa, masa, etc.
De 3 zile sunt "bucuresteanca", asa cum le place unora sa ma strige mai nou.
Impresii? Deocamdata e de bine. Si in ceea ce priveste casa&masa, si in ceea ce priveste jobul, si in ceea ce priveste oamenii. Si sunt sigura ca pe masura ce timpul va trece va fi si mai bine. Ma voi obisnui tot mai mult sa locuiesc la casa, cu gradina, ma voi obisnui cu colegi tineri (majoritatea mai tineri decat mine), cu limbajul englezo-romanizat si super abreviat, ma voi obisnui sa ma gandesc singura la cele necesare traiului si sa mi le cumpar, sa gatesc, sa-mi planific singura ziua de maine, sa-mi planific resursele financiare si nu numai, sa stau si singura cu gandurile mele, sa ies si cu prieteni dragi care pana acum mi-au fost departe.
Probabil cel mai greu imi va fi sa ma obisnuiesc departe de oameni dragi, de parinti, de Corina si Filip, de prieteni dragi si frumosi (mai ales de H), de fosti colegi de care m-am atasat si de care m-am despartit cu inima stransa si cu lacrimi in ochi. Mi-e dor de voi de toti, dar promit din nou ca atat cat tine de mine ramanem aproape si ne vedem cat de des va fi posibil. Iar invitatia de a veni sa ma vizitati ramane deschisa! :)