marți, decembrie 12, 2006

Azi

Azi i-as fi luat bomboane mentolate si jeleuri cu gust de capsuni. Azi i-as fi pupat mana si i-as fi multumit. Azi i-as fi pupat obrajii si i-as fi spus ce mult o pretuiesc. Azi i-as fi urat...

Azi vars o lacrima si sufletu-mi plange. Azi mi-e dor. Azi ar fi implinit 86 de ani.
Azi ma priveste de sus si ma vegheaza zi de zi, asa cum m-a ingrijit mai bine de 25 de ani. Pana in acel 11 martie 2003.
De atunci are locul ei, sus printre ingeri si in inima mea, a Corinei, a tatei si a mamei.

6 comentarii:

Anonim spunea...

au trecut 16 ani de cand bunicul meu ma priveste de sus si tot imi dau lacrimile cand ma gandesc la el.

Oana Anca spunea...

Probabil ca atunci cand pleaca iau o particica din noi cu ei...

L spunea...

de asta mi-as dori sa fiu un batrin ursuz si negru la suflet; sa nu iau nimic din altii cand plec si sa-i las sa se bucure in continuare de viata;
dar, cine stie, poate chiar asa sunt...

Oana Anca spunea...

Ceea ce am primit de-a lungul celor 25 de ani de la bunica mea nu se poate exprima in cuvinte. Ma bucur ca a fost ceea ce a fost pt mine si ma bucur ca am avut-o un sfert de veac alaturi.

Corinne spunea...

Nu imi vine sa cred cat mi-e de dor de ea!

O femeie MARE, asa cum noi nu vom ajunge probabil niciodata! Iubire, durere, sacrificiu, ajutor, perseverenta, si multa, multa PUTERE!

Sarut-mana, mamuca!

Cristian Roman spunea...

emotionant....