miercuri, decembrie 13, 2006

In memoriam Nichita


Gând 3

Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş
scrie. Pur şi simplu, n-aş crede şi... e o falsă
modestie să spui "domnule, eu scriu pentru că
iubesc poezia... da' nu prea cred dacă am talent,
dacă n-am talent". Eu cred foarte mult în
talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am
jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug, cu o
picătură în plus, sensibilităţii contemporane o
formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.

Nichita Stanescu 31 martie 1933- 13 decembrie 1983

3 comentarii:

Cristian Roman spunea...

N-am stiut ca azi se fac 23 de ani. O mare pierdere, cauzata insa, din pacate, de boala poetilor simbolisti: alcoolul. Trist dar foarte adevarat.

Oana Anca spunea...

Da, adevarat...

ice4you spunea...

Orice poet are nevoie de o muza, din pacate de cele mai multe ori, muza lor se dovedeste a fi una extrem de nesanatoasa ptr ei, si se sting din vreme. Nichita a fost ultimul dintre poeti contemporani care a stiut sa scurga cerneala din condei, in asa fel incat scrierile lui sa para scrierile unui suflet.
Odihneasca-se in pace, nu va muri niciodata prin ceea ce a scris.