(Buna) seara de noiembrie

8 fara 10, seara. Poarta se deschide si ies in strada cufundata in intuneric. Imi ridic pana sus fermoarul de la jacheta si-mi indes mainile-n buzunare. O apuc in susul strazii, cu pasi repezi, sperand sa prind autobuzul de 8 si sa nu fiu nevoita a mai astepta 15-20-30 de minute pana binevoieste sa apara urmatorul.
Nu e deloc frig, sa tot fie 7-8 grade; cerul e senin si orasul e mult mai linistit ca in urma cu 2 ore cand venisem. Ajung la prima intersectie, traversez si o iau pe una din stradutele mele preferate: merge paralel cu malul Crisului, care se ascunde in spatele caselor vechi, multe din ele monumente arhitectonice; e o straduta foarte ingusta, cu dale de piatra, care imi da senzatia ca m-as afla in Sighisoara sau Sibiu. E un fel de strada Sforii (din Brasov) pentru masini. Imi place mult strada asta cand sunt pieton. (Cand conduc, e alta treaba.) De obicei e foarte linistita si cu mult bun simt; ma lasa cu mine insami, sa meditez, sa fac planuri, sa cant (in gand). In seara asta insa e foarte agitata; trec masini dupa masini, claxoneaza, pietonii se inghesuie pe trotuarul de 50 de cm si se aude obsesiv: pardon, ma scuzati.
Ajung intr-un final in centru, dar aici nu ma mai mira forfota, luminile, oamenii ce se intorc grabiti de la munca sau tinerii care ies in oras, ca deh...e inceput de week-end. In timp ce trec podul, imi arunc ochii spre ceasul din turn: 8 fara 4 minute. E bine.
In fata mea, 2 pustioaice, sa tot fie pe la 17-18 ani, se grabesc tinandu-se de brat. Nu am putut sa nu o remac pe una dintre ele: rotunjoara bine, cu un posterior care il intrece negresit pe cel al vestitei J Lo, dar purtand o pereche de jeansi stramti, gata-gata sa puste pe ea, o geaca scurta pana-n talie si, am intuit eu, ceva si mai scurt pe dedesubt, avand in vedere ca la fiecare pas geaca i se ridica si dezvaluia cu multa generozitate rodul sedentarismului, al unei alimentatii nesanatoase, sau mai stiu eu...cert e ca i se revarsa peste stramtoarea jeansilor si nu am putut sa nu ma gandesc la vestitul dr. Bumbu, care va mai avea in curand o pacienta.
Ajung la chioscul de bilete, imi iau in graba unul si mai mult alergand ma indrept spre statia in care urma sa soseasca autobuzul in mai putin de 2 minute. Odata oprit in statie, lumea da buluc spre cele 3 usi, iar calatorii care au avut nenorocul de a cobori acolo, isi fac cu greu loc. Doi smecherasi de cartier au monopolizat usa din mijloc, grabiti a-si gasi locuri pe scaune. Probabil se simteau obositi dupa o zi de chiul de la scoala, asa cum in gura mare aveau sa se laude ceva mai tarziu. O femeie cu un copil mic abia reuseste sa gaseasca un loc.
In cele cateva minute cat dureaza calatoria privesc in jurul meu: lume pestrita, de la copii cu mamele lor, la tineri zgomotosi etalandu-si "inteligenta sclipitoare", femei intorcandu-se de la munca, barbati duhnind a tutun, studenti obositi dupa cursuri...In fata mea, "Eli, de la manichiura" vorbeste cat o tine gura la telefon, planificandu-si ziua urmatoare.
In sfarsit, autobuzul opreste in statia unde trebuie sa cobor. Evident, trebuie sa le dau prioritate celor 2 grabiti care s-au ingramadit la usa si la coborare. Traversez strada si o iau agale catre blocul in care locuiesc. Strada e luminata si miroase a ...noiembrie. O pisica grabita imi taie calea, dar nu ma sperie nici aparitia ei neasteptata, nici superstitia. Cativa trecatori se grabesc spre casele lor, iar din cand in cand mai opreste cate o masina in parcare; in rest e pustiu si liniste. Oamenii s-au cuibarit in casele lor dupa o saptamana de munca, iar cei dornici de galagie si agitatie au plecat de mult spre localurile din centru.
Ajunsa in fata blocului, deschid usa de la scara, verific cutia postala, apoi urc in graba cele trei etaje; bag cheia in usa apartamentului...: Buna seara (de noiembrie)!