Cine este Oana? Cine este Anca?
Anca e mai "veche" decat Oana, desi s-au nascut deodata, intr-o dimineata insorita a zilei de 8 oct 77. Si Oana e inaintea Ancai; cel putin pe hartie.
Anca a fost un copil nazdravan, ca toti copiii singuri la parinti in primii 6 ani si ceva de viata. A avut tot ce si-a dorit si multe altele pe deasupra. A mers la gradinita, a invatat ungureste (la un moment dat, spre disperarea mamei, gandea ungureste si apoi traducea in limba materna). Apoi a fost scolarita; una silitoare, premianta cu coronita, destul de conformista si ascultatoare, desi uneori mai razvratita (cu vorba mai mult decat cu fapta).
A fost o liceana ambitioasa si o studenta silitoare.
A obtinut tot ce si-a dorit fara prea mare efort.
Oana a aparut prin gimnaziu. Asa o striga dirigintele, spre disperarea Ancai. Uneori nici nu raspundea. Din mandrie. Da, Oana e mandra, e aroganta, priveste lumea de sus. Oana e ironica si da peste nas. Oana aduce contraargumete si exaspereaza; e fitoasa. Oana e mai complexa, e mai elaborata.
Oana Anca sunt EU! :)
Am decis sa cobor din barca, sa pasesc pe ape, cu pasi fermi si siguri. Am decis sa ajung la celalalt mal si sa fie singurul lucru de care sa imi pese.
7 comentarii:
Anonim
spunea...
O decizie buna...
Dar nu uita ca pe langa oamenii pe langa treci acum, cand urci, tot pe langa ei vei si cobori!
anonimule...oamenii au fost si vor ramane mereu importanti pentru mine. In plus, acum nu urc si nu cobor; merg inainte! Tot ce am facut a fost sa parasesc barca si sa am curajul de a pune piciorul pe apa. E decizia mea cu mine si pentru mine. Fara alte implicatii umane.
sa ma odihnesc un timp si apoi sa caut un altul, spre care drumul sa fie o provocare si mai mare si care sa fie si mai interesant decat actualul mal...:)
7 comentarii:
O decizie buna...
Dar nu uita ca pe langa oamenii pe langa treci acum, cand urci, tot pe langa ei vei si cobori!
Un Oarecare
si scopul in sine care e? sa ajungi pe mal sau drumul in sine?
anonimule...oamenii au fost si vor ramane mereu importanti pentru mine. In plus, acum nu urc si nu cobor; merg inainte! Tot ce am facut a fost sa parasesc barca si sa am curajul de a pune piciorul pe apa. E decizia mea cu mine si pentru mine. Fara alte implicatii umane.
Scopul e malul; mijlocul e drumul. But I'll enjoy it (the road) as much as possible! Mai ales ca peisajul se prefigureaza a fi unul de exceptie:).
Un Oarecare, de ce esti asa suparat? A urcat pe langa tine si n-ai apucat s-o prinzi de picior? :)
si cand ajungi la mal ce ai de gand sa faci?
sa ma odihnesc un timp si apoi sa caut un altul, spre care drumul sa fie o provocare si mai mare si care sa fie si mai interesant decat actualul mal...:)
Trimiteți un comentariu