Drumul

Cu pasi mici, dar siguri inaintezi pe un drum care pare a fi neted, drept si care pare a-ti arata o priveliste nemaipomenita, din ce in ce mai atragatoare. Nimic neasteptat, surprinzator sau nedorit. Calmul, siguranta si dorinta de a inainta cat mai rapid cu putinta, de a savura peisajul ce ti se descopera cu fiecare pas, sunt tovarasii de drum ce te-nsotesc total neconditionat. Nu intorci capul si nu te uiti in urma. De ce ai face-o daca ai stiut sa traiesti la intensitate maxima fiecare moment, fiecare pas? Tot ce te intereseaza e acolo, in fata si e asa de frumos, tot mai frumos si mai atragator.
Dar intr-o fractiune de secunda o ceata iti acopera privirea si mintea si nu stii ce s-a intamplat. Te uiti mirat in jur si constati ca esti jos, in colbul cararii. Iti dai seama ca ai cazut. In mod neasteptat ti-a aparut in cale un bolovan, pe care nu l-ai vazut. Cum sa il vezi daca pana acum totul era neted si curat si nimic nu prevestea obstacole? Nici nu stiai ce-i ala obstacol; nu stiai de existenta lui. Calci pe bolovan, te lovesti si cazi. Doare. Lacrimile incep sa iti umple ochii si te revolti. De ce acum? De ce mie? De cand sunt pietre pe drum? Sentimentele cele mai diverse iti inunda fiinta: durere, teama, neliniste, revolta, nedumerire...Nu-ti vine sa te ridici, stai acolo si plangi. Si te revolti.
Pana intr-un sfarsit, cand auzi o voce care te indeamna sa te scuturi de praf, sa iti stergi lacrimile, sa te ridici si sa pornesti din nou la drum. De data asta mai atent, mai constient de faptul ca pe drum mai apar si bolovani. Si o faci. Puternic, increzator si totusi precaut. Te bucuri cand vezi ca a aparut un alt calator, care te ia de mana si te ajuta sa te ridici si sa continui. Iti dai seama ca in doi drumul e mai usor, e mai placut si inaintezi cu o repeziciune uimitoare. Asta pana in ziua in care iti apare in drum intersectia. Dintr-o data nu mai e un singur drum pe care inaintezi fara griji. Sunt 2, 3, 10...El o apuca pe un drum, tu pe altul...Din nou te copleseste tristetea, dar continui sa mergi si nu te opresti.
Pe masura ce inaintezi incepi sa intalnesti alti si alti calatori. Unii mai grabiti, altii mai relaxati. Unii mai optimisti, altii mai pesimisti. Unii mai vorbareti, altii mai tacuti. Unii te iau de mana si te ajuta sa treci peste hopuri, altii te saluta in graba, sau trec nepasatori pe langa tine. Tu ii privesti, ii saluti, le vorbesti, sau ii conduci cu privirea. Uneori, prins de drum mai treci cu nepasare pe langa cate un calator, sau ii arunci doar un zambet in fuga. Incepi sa iti dai seama ca fiecare calator isi are tinta lui spre care inainteaza in fuga sau plimbandu-se; unii sunt solitari, altii prefera doar calatoria in grup. Unii sunt atrasi de un peisaj, altii de altul. Unii se opresc mai mult intr-un loc, altii in altul.
Si tu iti continui drumul, cu pasi mici, dar siguri, convins insa ca drumul nu e mereu la fel de neted, ca mai apar bolovani, intersectii, dar si alti calatori care te ajuta sa vezi peisajul cu alti ochi. Si tu ii privesti pe toti si inveti de la toti. Iti dai seama de niste lucruri: drumul il incepi singur si il termini la fel. Si nu exista traiectorii identice. Iar drumul...are si bolovani si intersectii.