Turturica

Le-am vazut in urma cu cateva luni aducand paie, puf, pene...Zi de zi. La un moment dat, m-am suit pe cada sa vad ce se intampla pe gemuletul meu de la baie (e destul de sus). Si cand colo ce sa vezi? 2 turturele si-au facut cuib acolo, iar turturica facuse 2 oua pe care le clocea grijulie. Cum m-a vazut si-a ridicat ingrijorata o aripa si m-a certat. Am coborat in liniste, sa nu o speriu, dar am revenit cu niste firimituri de paine si apa intr-un mic vas.
Dupa catva timp, ma uit iar pe geam si vad ca am 3 turturele acum: mama si 2 pui golasi, cam uratei, ce-i drept. Era timpul mesei; turturica le adusese de-ale gurii si le dadea cu rabdare fiecaruia. Aia mici se cam inghionteau si inghiteau pofticiosi si pe nerasuflate.
A mai trecut ceva timp si amintindu-mi de turturica si de puii ei m-am mai catarat o data pe cada. De data asta erau doar puii; aveau pene si erau marisori. A aparut si mama lor si, probabil dupa un instructaj complet, si-a luat zborul impreuna cu unul din pui. Le dadea primele lectii de zbor. Celalalt a ramas cuminte si a asteptat sa-i vina randul.
Dupa cateva zile nu i-am mai vazut. Crescusera si isi luasera zborul spre cuiburile lor. M-am gandit cat de repede se maturizasera ei. Ce diferit trece timpul lor. Cat de putin le-a luat pana sa sparga gaoacea, sa puna pene pe ei, sa invete sa zboare si sa isi croiasca propria viata. Noi oamenii suntem mai inceti. Dureaza 9 luni pana venim pe lume; apoi ne ia un an sa invatam sa mergem, 2 sa vorbim, 18-25-30 sa ne luam zborul spre cuiburile noastre. Traim in paralel si totusi traim atat de diferit. Fiecare in ritmul lui.
Dupa ce m-am intors acasa din Slovenia am observat din nou agitatie pe gemuletul de la baie. Normal ca m-am catarat din nou. Turturica revenise! Sta iarasi cuminte si isi apara cele 2 oua, care in scurt timp vor prinde viata, vor manca, vor pune pene pe ele, vor invata sa zboare si vor pleca.
Si totul se reia...