joi, noiembrie 30, 2006

Zana mica


Ca sa crezi in zane ai nevoie de un suflet mare, deschis. Ca sa fii o zana, ai nevoie de har. Ca sa fii o zana cu glas de inger inseamna ca tot cerul s-a revarsat asupra ta cu tot ce are el mai bun.

S-a nascut in urma cu 22 de ani si "il" asteptam curioasa. Am fost revoltata auzind ca e o ea, ca e o sora. Am intalnit-o la cateva zile: mica, cu parul negru valvoi si cu ochi mari, albastri ca o seara de vara. Am acceptat sa o iau acasa, cu mine. I-am dat patutul meu si o priveam pe furis. Nu intelegeam de ce i se acorda atata atentie, de ce e casa plina de oameni si de flori; lalele, lalele rosii.
Ca o sora mai mare ce eram nu puteam sa nu fiu cea care sa-i decida numele: Corina Teodora, dupa numele celor mai bune prietene ale mele din vremea respectiva. Asta mi-a dat un sentiment de multumire: puteam lua decizii in ceea ce priveste micul ghemotoc de om, care mai toata ziua dormea.

Anii au trecut si micul ghemotoc s-a metamorfozat intr-o fetita cu parul de foc si ochii caprui, care m-a urmat la scoala si uneori statea cu mine la ultimele ore ca sa venim impreuna acasa. Desena si canta. Si in clasa, si pe autobuz la intoarcerea spre casa. Si ma urma peste tot. Si-n toate.
A devenit adolescenta, una cu multa personalitate si ambitie. A fost perioada in care am inceput sa ne apropiem, iar diferenta de 6 ani si jumatate parca se micsora pe zi ce trecea. Petreceam tot mai mult timp impreuna, povestind cate in luna si stele, deschizandu-ne sufletul una in fata celeilalte, sfatuindu-ne, incercand impreuna sa gasim raspunsuri la intrebarile vietii. Ascultam aceeasi muzica, purtam aceleasi haine. Aveam aceeasi inaltime si aceeasi greutate.

La varsta marilor decizii a ales sa raspunda chemarii talentului ei: "Ea cântă... Pe buzele ei mi se naşte sufletul."

In luna iulie s-a metamorfozat din nou: de data asta in cea mai frumoasa zana mica, gata sa-si intinda aripile si sa-si ia zborul. Am participat la povestea ei si-a lui, cel care i-a scos aripile la lumina si care a invatat-o sa zboare.

O mica zana, mirosind a cer...o luminita-n intuneric, o scanteie care aprinde si arde cu intensitatea harului ce i-a fost dat.

9 comentarii:

Anonim spunea...

si aceasta zana mica are si ea un blog? sau zana mica doar a fermecat cu frumusete blogul printesei care o descrie atat de minunat?

Oana Anca spunea...

:) Are blogul ei!

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Oana Anca spunea...

Says who? :)

CRISTI ROMAN spunea...

Ai o sora foarte draguta. Iata o familie cu doua surori foarte dragute.

Oana Anca spunea...

Merci, Cristi. Am o familie frumoasa :).

Anonim spunea...

gata; am vazut abia acum ca e la sectiunea de recomandari; foarte frumos blog are si ea; raman insa fan al blogului tau :D

Oana Anca spunea...

Nu de alta, dar ea-i maritata, nu? :)

Anonim spunea...

he he; m-ai prins :)