The story goes on

Azi mai mult ca oricand, nu-mi gasesc cuvintele. Poate pentru ca mi-s imprastiate gandurile, pentru ca simt straniu si contradictoriu, pentru ca mi-e greu sa regasesc un echilibru, mi-e greu sa-mi recapat linistea, pentru ca sunt agitata si tot ceea ce parea a fi un puzzle greu, dar nu imposibil de finalizat s-a dat peste cap si piesele sunt vraiste, imprastiate prin cele mai indepartate colturi; de fapt, nici nu stiu daca nu cumva am pierdut cateva piese si daca voi putea vreodata sa am o imagine completa. Ratiunea imi spune ca nici nu e necesara imaginea completa, ca nu-mi va folosi niciodata la nimic. Simtirea...ei, simtirea incerc s-o innabus, s-o gatuiesc, sa-i inchid gura, s-o indes undeva in cel mai intunecat cotlon si s-o las sa moara incet; sau cel putin s-o uit. Cred ca e mult mai realist asa: sunt lucruri care nu mor niciodata.
Noroc cu vointa. Proprie sau indusa. Mai degraba impletita. E un motor care ma propulseaza, care nu ma lasa sa stau intinsa pe jos, care ma ajuta sa inaintez; ca melcul pentru inceput, dar sper ca in curand sa pot sa merg la pas, fara a obosi si fara a intoarce prea mult capul in spate. Cred ca si speranta ajuta putin aici; speranta ca viitorul, in drumul lui, va intalni candva trecutul si o va face cu sufletul mai usor, cu zambet pe fata si cu un final mult mai fericit.

Si uite cum, intr-un final, mi-am regasit cuvintele. Pentru ca povestea trebuie sa mearga mai departe, chiar daca actorii se mai schimba, chiar daca naratorul se mai maturizeaza invatand lectia realitatii pe propria-i piele.

Despre minciuna

Minciuna taie pana-n maduva oaselor; sfarteca tot ce-ntalneste in cale: sentimente, incredere, certitudine, speranta. Face din om neom si-i ucide eul, ii ucide ratiunea si-l transfigureaza intr-o hidosenie imposibil de suportat.
Minciuna doare. Minciuna indeparteaza. Minciuna naste ura. Minciuna naste regrete. Schimba. Transforma zambetu-n lacrimi si linistea in tremur, in isterie, in debusolare, in prabusire.
Minciuna nu inseamna doar sa vorbesti. Minciuna inseamna si tacerea.
Dezamagire, frustrare, scarba si ura, revolta. Urmate de o adanca scufundare in mocirla indiferentei.

À toi , À moi, À nous

...À toi
À ton passé, à tes secrets

...À moi
À la folie dont tu es la raison
À mes colères sans savoir pourquoi

...À nous


Mais "nous" n'existe pas.

La multi ani!

La multi ani, Zana Mica!

Encaged

Dupa soare intotdeauna ploua. Culmea e ca o asteptam si simteam inevitabilul. Era prea frumos, prea mult senin, prea mult albastru si prea multa raza.
Azi m-a surprins. Ploaia. Una rece si uda. S-a inchis cerul deasupra mea, s-a intunecat si au inceput sa cada picaturi grele ca de otel, una cate una tot mai repede si tot mai mari. Ii strigam soarelui sa se-ntoarca, m-am agatat de petecul de albastru si-n van am incercat sa-l retin. Mi s-au uscat cuvintele in gatlej, gandurile-mi s-au innecat in iuresul apelor si cred ca putin am murit.

Te-am vazut alergand in intuneric, lovindu-te de pereti, captiv in stramtoarea coliviei pe care tu insuti ai construit-o cu atata rabdare, cu atata talent. Te-am strigat de mai multe ori. Ai intors capul la un moment dat, dar ai continuat sa alergi. Credeai ca nu-ti aude nimeni gemetele, credeai ca intunericul iti camufleaza zbaterea. Ti-ai impodobit lacasul cu perdele si cuverturi, usor de manevrat, dar de cele mai multe ori trase cu multa grija intre tine si noi, intre tine si ei, intre tine si. Tipi dupa libertate si tanjesti dupa liniste. Ai stins becul si-n tine, lacas intunecos si adanc.

Imi doresc soare si primavara, flori si cantece. Iti doresc lumina, spatiu, liniste si dragoste.
Iti pot darui caldura si-un strop de speranta. Doar sa ma lasi...

Tell me why? I don't understand!

Me, part of me, myself and I

Atentie! Acesta va fi un post luuuuuuuuuung! Sa nu ziceti ca nu v-am avertizat. Deja stiu cateva persoane care au si facut cale intoarsa. Ca n-au chef de luuung si de citit si de plictisit. Chiar daca-s curioase. Si mai stiu persoane care vor citi pe diagonala. Stau sa ma gandesc bine daca va fi cineva care va citi cap-coada. Chiar il rog sa ma anunte. :)

Buuun, am acumulat doua bucati lepse, care insa se completeaza una pe alta si se aseamana. In ce fel? Pai, Elena ma pune sa dau copy/paste unei avalanse de afirmatii si-mi cere sa le evidentiez pe cele care mi se potrivesc. Sa trecem la treaba!

01) Bought everyone in the pub a drink
02) Swam with wild dolphins
03) Climbed a mountain- n-am stat mereu cu fundu-n birou sau in masina, credeti-ma!
04) Taken a Ferrari for a test drive
05) Been inside the Great Pyramid
06) Held a tarantula.
07) Taken a candlelit bath with someone
08) Said ‘I love you’ and meant it - "Cred ca te iubesc" se pune?:D
09) Hugged a tree - am fost si eu copil
10) Done a striptease - nu chiar; dar am o poza in plin centru, imbratisand o bara, in miez de noapte, care a dat nastere multor fantezii :)))
11) Bungee jumped
12) Visited Paris- asta e o dorinta deocamdata; cine are urechi de auzit si ochi de citit...:P
13) Watched a lightning storm at sea
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise
15) Seen the Northern Lights
16) Gone to a huge sports game - In US am fost la un meci mare de baseball; inca mai astept sa vad meciul Stelei :)
17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa
18) Grown and eaten your own vegetables - cand eram mai mica aveam gradina si imi bagam si eu nasul pe acolo; padon, degetele
19) Touched an iceberg
20) Slept under the stars
21) Changed a baby’s diaper - yesss! not only one's, dar Oana e in top.
22) Taken a trip in a hot air balloon
23) Watched a meteor shower
24) Gotten drunk on champagne
25) Given more than you can afford to charity
26) Looked up at the night sky through a telescope- nu era noapte, dar am vazut 7 state americane prin telescop; in a very special place.
27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment -One? How about many? In veeery different moments! Incepand cu diverse ore din perioada scolii, continuand cu inmormantari (stiu, e urat, dar...mi s-a intamplat), sau cu chicoteli in fata sefilor sau in biserica...
28) Had a food fight
29) Bet on a winning horse
30) Taken a sick day when you’re not ill
31) Asked out a stranger
32) Had a snowball fight - hai mai, ca toti am fost copii! Si unii mai suntem!
33) Photocopied your bottom on the office photocopier
34) Screamed as loudly as you possibly can- oioi! doar sunt femeie, nu?:)
35) Held a lamb - sunt fata de veterinar, asadar ezista o esplicatie!
36) Enacted a favorite fantasy - acum depinde de ce natura; dar de regula visez multe si mi se mai si intampla sa devina realitate
37) Taken a midnight skinny dip
38) Taken an ice cold bath
39) Had a meaningful conversation with a beggar- se pun si asiguratorii?:D
40) Seen a total eclipse - aha, eram la mare, la Corbu, undeva dincolo de Navodari
41) Ridden a roller coaster - daca se pun alea mai mici de la noi, din Mamaia, da; da-mi tremurau genunchii si-mi clantaneau dintii la coborare; la propriu! Iar stomacul imi era in gat. I'll never try this again!
42) Hit a home run -
43) Fit three weeks miraculously into three days - what about 30 years?!
44) Danced like a fool and not cared who was looking - fac chestii din astea cand ma loveste nebunia si brusc nu-mi pasa de parerea celor din jur.
45) Adopted an accent for an entire day - la asta sunt specialista deja; indiferent unde ma duc, preiau accentul.
46) Visited the birthplace of your ancestors - il vizitez si acum pe bunicul, ce-i drept cam rar; am fost si-n Maramures la cei pe care nu-i mai am
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment - si acum ma simt bine in pielea mea si ma consider norocoasa din foarte multe puncte de vedere
48) Had two hard drives for your computer
49) Visited all 50 states of USA
50) Loved your job for all accounts - au fost si vremuri de-alea! Dar noroc cu oameni care mi-au schimbat parerea.
51) Taken care of someone who was shit faced
52) Had enough money to be truly satisfied- am noroc ca nu-s pretentioasa si materialista
53) Had amazing friends - still have
54) Danced with a stranger in a foreign country
55) Watched wild whales
56) Stolen a sign
57) Backpacked in Europe - yes! in studentie am vazut cateva tari/orase asa; si ce fain a fost!
58) Taken a road-trip - often
59) Rock climbing
60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice
61) Midnight walk on the beach - am fost si adolescenta si romantica; si cred ca mai sunt si acum; care din ele? cine mai stie...
62) Sky diving
63) Visited Ireland
64) Been heartbroken longer then you were actually in love - cred ca...desi a ramas partea frumoasa
65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them
66) Visited Japan
67) Benchpressed your own weight
68) Milked a cow - ceva-ceva am reusit eu.
69) Alphabetized your records
70) Pretended to be a superhero - what about zana_buna? prietenii stiu de ce ;))
71) Sung karaoke
72) Lounged around in bed all day - cu o carte buna in mana si cu muzica in urechi...it could be not only a day!
73) Posed nude in front of strangers - colegele de clasa se pun? la dus in Tg Mures, intr-un camin:D
74) Scuba diving
75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye -
76) Kissed in the rain
77) Played in the mud - yep
78) Played in the rain - conta ploaia cand jocul era in toi?
79) Gone to a drive-in theater
80) Done something you should regret, but don’t regret it - several times; ce saracie, sunt om normal!
81) Visited the Great Wall of China
82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog. - mda; noi sa fim sanatosi!
83) Dropped Windows in favor of something better
84) Started a business- not my own; dar am oferit consultanta si training fara numar, fara numar; culmea e ca unele mai rezista, nu le-am ingropat de tot:)
85) Fallen in love and not had your heart broken
86) Toured ancient sites - da
87) Taken a martial arts class - karate in clasa a 7-a
88) Sword fought for the honor of a woman
89) Played D&D for more than 6 hours straight
90) Gotten engaged
91) Been in a movie
92) Crashed a party
93) Loved someone you shouldn’t have
94) Kissed someone so passionately it made them dizzy - As far as I could realize...:)
95) Gotten married
96) Had sex at the office
97) Gone without food for 5 days
98) Made cookies from scratch
99) Won first prize in a costume contest
100) Ridden a gondola in Venice
101) Gotten a tattoo
102) Found that the texture of some materials can turn you on
103) Gotten divorced
104) Been on television news programs as an “expert” - tv locala, radio local si Radio Romania Actualitati:)
105) Got flowers for no reason - many times
106) Masturbated in a public place -
107) Got so drunk you don’t remember anything
108) Taken illegal drugs
109) Performed on stage
110) Been to Las Vegas
111) Recorded music
112) Eaten shark
113) Had a one-night stand
114) Gone to Thailand
115) Seen Siouxsie live
116) Bought a house
117) Been in a combat zone
118) Buried one/both of your parents
119) Shaved or waxed your pubic hair off -well...:)
120) Been on a cruise ship
121) Spoken more than one language fluently - cica...
122) Gotten into a fight while attempting to defend someone
123) Bounced a check
124) Performed in Rocky Horror
125) Read - and understood - your credit report - ar fi si culmea sa nu, taman eu!:)
126) Raised children
127) Recently bought and played with a favorite childhood toy
128) Followed your favorite band/singer on tour
129) Created and named your own constellation of stars
130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country
131) Found out something significant that your ancestors did
132) Called or written your Congress person
133) Picked up and moved to another city to just start over
134) …more than once?
135) Walked the Golden Gate Bridge
136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking - asta fac de fiecare data cand calatoresc cu masina! Dana, iti amintesti de caseta Asia in drumurile spre Bratislava?:)
137) Had an abortion or your female partner did
138) Had plastic surgery
139) Survived an accident that you shouldn’t have survived.
140) Wrote articles for a large publication -pt presa locala, pt newletter-uri din US si de cateva ori pt un cotidian national.
141) Lost over 100 pounds
142) Held someone while they were having a flashback
143) Piloted an airplane
144) Petted a stingray
145) Broken someone’s heart
146) Helped an animal give birth - nu am ajutat neaparat, dar am fost acolo de muuulte ori! Si cand ma scotea tata de acolo tot gaseam o gaura in pod sa urmaresc cu interes procesul.
147) Been fired or laid off from a job-am fost somera o luna jumate :)
148) Won money on a T.V. game show
149) Broken a bone
150) Killed a human being
151) Gone on an African photo safari
152) Ridden a motorcycle - daaaa, cu sufletul inghetat si mainile strangandu-l cu putere pe cel ce conducea, in timp ce-l imploram sa incetineasca.
153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph
154) Had a body part of yours below the neck pierced
155) Fired a rifle, shotgun, or pistol
156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild - culese de cunoscatori, asa ca n-am patit nimic niciodata
157) Ridden a horse - in 2006, in Slovenia; si chiar am luat si cateva lectii de calarie; nice memories!
158) Had major surgery
159) Had sex on a moving train
160) Had a snake as a pet
161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon
162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing
163) Slept for more than 30 hours- nu stiu daca au fost chiar 30, dar au fost o zi si-o noapte dupa ce am revenit din US
164) Visited lots of foreign countries: Ungaria, Slovacia, Austria, Germania, Danemarca, Slovenia, Croatia, Bulgaria, Grecia, SUA- nu destule, dar am planuri mari!
165) Visited all 7 continents
166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days
167) Eaten kangaroo meat
168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground
169) Been a sperm or egg donor
170) Eaten sushi
171) Had your picture in the newspaper - daaa, Dana fiind cel mai bun fotograf :)
172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime
173) Changed someone’s mind about something you care deeply about - cred ca stau bine cu persuasiunea; desi cu unii mai am muuult de tras!
174) Gotten someone fired for their actions
175) Gone back to school
176) Parasailed
177) Changed your name
178) Petted a cockroac
179) Eaten fried green tomatoes.
180) Read The Iliad - pe-acolo, prin liceu
181) Selected one “important” author who you missed in school, and read - pe Marquez l-am fentat in liceu si l-am descoperit cu placere acum cativa ani
182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them
183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you
184) Taught yourself an art from scratch
185) Killed and prepared an animal for eating - pui, gaina...several times; nu mi-e mila :D
186) Apologized to someone years after inflicting the hurt
187) Skipped all your school reunions - vara trecuta trebuia sa avem intalnirea de 10 ani de la absolvirea liceului si n-a miscat nimeni nimic :(
188) Communicated with someone without sharing a common spoken language - many times; si nu doar cu straini, ci si cu romani:)
189) Been elected to public office
190) Written your own computer language
191) Thought to yourself that you’re living your dream - Sunt fata...am avut si eu perioadele mele si cred ca inca le mai am
192) Had to put someone you love into hospice care
193) Built your own PC from parts
194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you
195) Had a booth at a street fair
196) Dyed your hair - mai intai suvite blonde, acum...cica bate in aramiu
197) Been a DJ
198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal
199) Written your own role playing game
200) Been arrested.

Pfuuu, gata cu asta. 5 min pauza si revin cu a doua leapsa. Hai, inviorati-va ca e frumos ce urmeaza. Promit eu!

Asadar, leapsa a doua mi-a dat-o Shmeny. Ea zice sa scriu 8 lucruri despre mine. Deci tot eu in prim plan:D. Hai ca daca nici acum nu va saturati de mine, o sa-mi pun intrebari serioase:).

1. Urasc trezitul de dimineata; seara pot sta pana tarziu fara nici o problema, dar dimineata e jale. Inca nu am pierdut speranta unui job al carui program incepe de pe la 10-11 incolo; cel putin.

2. Nu suport prostia; si m-am saturat s-o tolerez. De aceea am in jurul meu doar oameni pentru care materia cenusie e o certitudine, nu o ipoteza.

3. Cand sunt suparata sunt foarte usor de impacat: o imbratisare tacuta imi alunga cele mai negre ganduri si-mi readuce zambetul pe fata.

4. Iubesc copiii. Nu, sunt innebunita dupa ei. Si vreau si eu doi. Tic-tac!

5. Regret ca mi-am pierdut cei mai frumosi ani din viata invatand mult prea mult, totul si neincetat. Nimeni nu-mi cere foile matricole impanzite de aceeasi banala nota...

6. N-am stare daca nu calatoresc din cand in cand; mai aproape sau mai departe. Imi fac bagajul in 10 minute si spun "da" propunerilor de brambureala in 99% din cazuri. Iubesc necunoscutul, ador sa descopar locuri, oameni, lucruri noi; urasc rutina si ma entuziasmeaza provocarile de orice fel.

7. Sunt ironica si calda, impulsiva si rabdatoare, incapatanata si intelegatoare, rea de gura si blanda, dura si sensibila, sunt un amalgam care bine framantat creeaza ceea ce se numeste personalitatea mea, eul meu.

8. Imi doresc sa locuiesc intr-un oras mare, imi doresc familia si casa mea si le voi avea!

Atat. Am mai pus cu pensula o pata de culoare pe tablou-mi, care mai are mult pana a fi complet, real si suficient. Aici pe acest blog. Nu dau lepsele mai departe. Daca vrea cineva, sa se serveasca linistit/a. E cu dezlegare.

Vitamine pentru suflet

Cand m-am intors acum cateva saptamani din calatoria prin Austria si Germania mi-a fost sila. De la granita unde am fost opriti de o coada imensa si a trebuit sa asteptam si sa asteptam si sa ne inarmam cu rabdarea sfintilor, la soseaua care ne zdruncina pana si creierii in cap, la mirosuri, la priviri intunecate si lipsite de optimismul zilei de maine, la blocul cu zece etaje si liftul protestand metalic si ursuz...
Mi-a fost ciuda. Si mi-e ciuda de cate ori revin dintr-o astfel de calatorie. De ce noi? De ce ei? De ce? Pana cand? Au fost momente in care mi-am promis ca voi face tot ce-mi sta in putinta sa plec, sa-mi pese mai mult de mine, de familia mea, decat de un nume, de o aparteneta, de o educatie.
.......................................................................................
Revenind de la birou m-am asezat ostenita in fata laptopului, oarecum pastrand din senzatiile de atunci, din februarie, senzatii adancite de atitudini nocive, de chipuri nemultumite, de ingrijorari si neputinte, de incercari istovitoare, de astenii de primavara.
Am primit poze si le-am aranjat in fisiere. Apoi am inceput sa le rasfoiesc si pe cele mai vechi. Am dat de un manunchi de fotografii care mi-au luminat chipul si mi-au readus in memorie vorbele unui prieten: "Daca mergeai in Etiopia, macar pentru cateva, zile binecuvantai tara in care traiesti."

Octav a fost in iarna in Etiopia si mi-a povestit putin despre experienta africana. M-a ajutat sa vad un coltisor din acea lume, atat de diferita de ceea ce suntem si ne dorim noi, imprumutandu-mi imagini de pe retina lui. Brusc, sila mi s-a transformat in multumire pentru ceea ce sunt si ceea ce am, osteneala mi s-a transformat in vointa si letargia in forta.
Priviti si voi. Cuvintele mi-au amortit pe buze.

Feelings

Zilele astea ma simt ca sufleurul unui actor care-si joaca rolul preferat pentru ultima oara, inainte de-a iesi la pensie...

Voi stiti raspunsul?

De ce alegem incertitudinea si refuzam cu incapatanare apropierea? De ce speram pana cand doare si nu vrem sa facem nici un compromis in sensul acesta? De ce ne multumim cu farame de vis si alungam realitatea, doar pentru ca nu se incadreaza in sablon? De ce cream lumi si dam cu piciorul tangibilului?
De ce sentimente si nu ratiune?

Macar o ora sa ne pese

Nu am ce sa comentez. Doar pot sa ma alatur.
Mai multe detalii aici:
Earth Hour
si aici:

Si de pe blog se fura

"Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost." (Octavian Paler- "Desertul pentru totdeauna")

Si eu scriu. Imi astern gandurile care ma napadesc, pentru a ma elibera. Da, o fac intr-un spatiu public, in care pot fi gasita, pot fi citita si deocamdata nu am pus nici un lacat, nici o conditie celor care pasesc aici. Ma bazam pe bunul simt al cititorilor mei si pe conduita lor morala elementara. Sunt citita de oameni dragi sau de necunoscuti. Unora le place si revin, altii pleaca. Insa de curand am descoperit ceva ce m-a enervat, desi intr-un fel era de asteptat: unii ma copiaza. Ma deranjeaza sa-mi gasesc textele pe alte site-uri, fara a mi se cere aprobarea, fara a se mentiona sursa lor. Se numeste plagiat, dragii mei. FURT, pentru cei ce pricep mai greu.

In concluzie: sunteti bineveniti prin gradina gandurilor mele, cititi, comentati, plecati sau reveniti. Alegerea e doar a voastra. Dar nu uitati sa intrati aici imbibati de bun simt, avand la-ndemana doar combinatii de taste care nu lezeaza si mai mult decat atat: nu luati cu voi ceva ce nu vi se cuvine; ganduri care nu va apartin. V-au placut? Vreti sa le folositi? Nici o problema! Si eu folosesc citate care exprima mai bine decat mine o stare. Ceea ce aveti de facut e foarte simplu: cereti-mi APROBAREA si apoi nu uitati sa precizati si sursa citatului vostru.

Sunt furioasa si astept o reactie!

Later edit: aici e textul, cu header cu tot;
http://hi5.com/friend/profile/displayJournalDetail.do;
jsessionid=arnrq2I6_Hl7?ownerId=142616161&journalId=25248463
(doar asa am reusit sa pun adresa site-ului, rupand-o in doua, voi copiati si dati paste in continuare)

New week, new soul

Yael Naim- "New soul"

Despre dragoste cu imprumut

Pentru ca azi i-am recitit poeziile si pentru ca am indraznit sa-i imprumut gandurile. Pentru ca o spune mai bine decat as fi putut s-o spun eu. Si pentru ca imi place...

Paler despre dragoste:

Definitia dragostei: "Vino, sa pot regasi drumul spre mine."
Am invatat:
"Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul...depinde de ceilalti".

"Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase".

"Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate".

"Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul."

"Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc.
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc"

"Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit".

Le simt mai mult decat pe niste vorbe frumoase, mai mult decat pe-o insiruire inspirata apartinand unui Nume mare, numai buna a face continutul spam-urilor de pe messenger sau mail. Au fost si sunt vremuri in care le-am simtit, le-am gustat si le-am trait cu intensitate. Sunt romantica? Tot ce se poate. Nu mi-e rusine sa simt, sa sper, sa traiesc, sa exprim, sa fiu femeie. Mai jenata m-as simti sa nu fi trait niciodata astfel de sentimente, sau sa le-ndes undeva in strafunduri de teama sa nu ma acapareze, sa nu-mi imbrace intreaga fiinta.
Am iubit si voi mai iubi, am visat si voi mai visa, am sperat si voi mai spera, am luptat si nu voi obosi niciodata. Am cazut si m-am ridicat. Am ras si am plans. Dar n-am regretat niciodata.
Da-mi Doamne o inima destul de incapatoare, tot mai incapatoare. Pentru ca imi place sa iubesc. Pentru ca ma incapatanez sa iubesc.

N-ati vazut cumva...?

Am ascultat-o pe drum, in masina, am cantat-o frenetic la intoarcere, obositi, dar veseli, am ras si ne-a binedispus. Mi-a placut lirismul piesei si marea dezvaluire din final: numele ei:).

Auditie placuta si sentimente calde, precum vocea ce-i da glas.

Rasfat de o saptamana

Mi-a fost dor sa evadez. Uneori ma simt ca intr-o colivie, fara aer, daca nu-mi intind aripile sa zbor cat mai departe. Si-acum cateva zile am facut-o. Mi-a placut sa vad locuri noi-noute, fete necunoscute, sa vad alt cer, alte cladiri, mi-a placut sa mananc o alta mancare, mi-a placut sa alerg pe autostrada testandu-mi propriile limite. Mi-a placut sa ma rasfat in hotelul de 4 stele, sa-mi cumpar haine si sa nu ma mai satur, mi-a placut sa ma plimb si sa respir ploaia cu iz de strainatate, mi-a placut sa nu-mi fie dor si sa-mi fie bine, sa ma deconectez, sa dormitez pe bancheta din spate a masinii, sa ascult melodiile copilariei mele si ale tineretei parintilor mei.
Mi-era dor de departare, mi-era dor sa comunic intr- o alta limba, mi-era dor sa ma simt straina, sa descopar si sa ma bucur de micile lucruri care fac viata mai frumoasa.
Ma bucur ca vine primavara si pot sa ma reintorc la dragostea mea dintai: calatoriile.

Pentru ca EU vreau

Succesiune de doruri, de sperante, chipuri creionate cu degetul imaginatiei, personalitati inventate de prea mult drag si dor. Eul uitat undeva intr-un colt semiobscur, facandu-si simtita prezenta doar atunci cand striga cu toata fiinta "vreau" si "pot" sau "imi doresc cu orice pret". Amalgam de lacrimi si zambete, slabiciuni si multa forta, "bine te-am gasit" si "adio", un iures ametitor si totusi previzibil, neschimbat. Te-ai plictisit de acelasi peisaj; zi de zi acelasi orizont, acelasi dor insotit de acelasi "mai sper", "mai pot", "mai vreau". Aceeasi neclintire, aceeasi rutina, acelasi "mergem inainte si vom mai vedea ce se va intampla". Pana cand decizi ca e timpul sa faci un pas, la dreapta sau la stanga, mai in fata sau mai in spate; sa schimbi decorul. Pentru ca depinde doar de tine. Si a ceda inseamna tot "vreau".
Si vreau sa vreau. Si pot sa vad altfel. Si-mi doresc schimbarea. Pentru mine si numai pentru eul meu, care a iesit la lumina.

Home

Pentru cei care mai cred, pentru cei care mai spera, pentru cei care se incapataneaza, pentru cei care lupta si nu obosesc, pentru cei pentru care sute sau mii de kilometri nu inseamna un obstacol, ci dimpotriva. Pentru cei care vor si o arata. Pentru Floris si Marius, pentru Cristina si Adrian, pentru...tine, cel sau cea care esti suficient de nebun(a) sa contrazici o lume intreaga sau macar o majoritate covarsitoare. Pentru cei care lasa ratiunea si au curajul sa simta si sa actioneze in consecinta.


Another summer day
Has come and gone away
In Paris and Rome
But I wanna go home
Mmmmmmmm

Maybe surrounded by
A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh I miss you, you know

And I've been keeping all the letters that I wrote to you
Each one a line or two
"I'm fine baby, how are you?"
Well I would send them but I know that it's just not enough
My words were cold and flat
And you deserve more than that

Another aeroplane
Another sunny place
I'm lucky I know
But I wanna go home
Mmm, I've got to go home

Let me go home
I'm just too far from where you are
I wanna come home

And I feel just like I'm living someone else's life
It's like I just stepped outside
When everything was going right
And I know just why you could not come along with me
That this was not your dream
But you always believed in me

Another winter day has come
And gone away
In either Paris or Rome
And I wanna go home
Let me go home

And I'm surrounded by
A million people I
I still feel alone
Oh, let me go home
Oh, I miss you, you know

Let me go home
I've had my run
Baby, I'm done
I gotta go home
Let me go home
It'll all be right
I'll be home tonight
I'm coming back home

(Michael Buble- Home)

Dilema

De ce se bucura ele de 8 martie?
"Pentru ca e ziua lor si doar a lor", ar spune cineva grabit. "Pentru ca primesc flori", ar spune altcineva. Pentru ca nu trebuie sa gateasca. Pentru ca pot iesi cu celelalte fete la un meci de polo, de pilda. Sau la o piadina. Sau pentru ca le scoate un EL la o cina romantica, fie ea si-n bucataria garsonierei de 2/2. Sa fie pentru ca in ziua aceea prajiturile nu ingrasa? Sau pentru ca pentru prima data in viata lor aud "La multi ani, mama!"?
O fi pentru ca e soare afara. Si daca ploua? ("cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...") Acum stiu: se bucura pentru ca si-au ales baba pe 8 martie. Hmmm...se bucura pentru ca telefonul nu mai costa si minutele nu mai sunt numarate? Sau pentru ca...
Dar chiar asa: De ce se bucura ele de 8 martie?
"Aoleu! Nu ma lua cu 8 martie!"

Life is Wonderful...Life is Meaningful

"It takes some silence to make sound
It takes a loss before you found it
It takes a road to go nowhere
It takes a toll to make you care
It takes a hole to make a mountain"

Fragment din Life Is Wonderful, melodie cantata de Jason Mraz. Am primit-o in cel mai potrivit moment, de la o persoana care tine la mine si care are grija de sufletul meu. Ti-o dedic si tie, Anielle!

Farewell

Ambitie, incapatanare, "les temps que tu as perdu...", universul mintii, speranta, sau poate ceva real...nu stiu si probabil n-am sa stiu niciodata. Cred c-a sosit timpul sa inchid cartea si sa-si reia locul pe raft, sus, cat mai sus, pana cand praful o va napadi si uitarea o va coplesi.
Farewell to the past! (merci, H.)

Later edit: piesa e interpretata la pian de Ludovico Einaudi si face parte din soundtrackul filmului Dr. Zhivago.

Confirmare primita!

S-a incheiat prima parte a concursului Roblogfest si am vesti bune; neasteptat de bune: am trecut in turul 2 la toate cele 3 sectiuni deschise votului public. Adica ma numar printre primii 20 (din 400-500 de bloggeri candidati in prima runda) la categoriile:

*cel mai bun blog
*cel mai bun blog personal
*cel mai bine scris blog

N-am sa fac isterii, n-am sa tin discursuri, doar va multumesc celor ce ati irosit/investit timp raspunzand unui capriciu de-al meu. Am primit mai mult decat speram si cea mai mare bucurie a mea e ca, desi nu scriu in primul rand pentru voi, voi ma cititi si nu doar atat, gandurile care-mi vin de-a valma sunt auzite/citite si apreciate.

Roblogfest continua cu turul 2, in urma caruia se va desemna castigatorul fiecarei categorii. Daca vreti, votati-ma in continuare, daca nu...eu confirmarea mi-am primit-o si sunt fericita!

Ce va indemn insa, e s-o votati pe Corina. Ea chiar are Cel mai bun blog de muzica ! Si e si ea in top 20 la categoria ei. Felicitari, sis'!

Pentru ca!

Pentru ca ai asteptat, pentru ca ti-a pasat, pentru ca azi mi-a placut sa ma joc cu rabdarea si cu speranta ta, pentru ca ma bucur ca e de bine si ciondranelile se transforma in prietenii reale, pentru ca o iubesti, pentru ca te iubeste, pentru ca faci parte din "noi", pentru ca te apreciez si mi-esti drag...
La multi ani, Filip!

Urare

De soare, de primavara, de voie buna si speranta, de asteptare, de o buna saptamana tuturor!

As vrea

As vrea sa pot sa fiu copil pe de-a-ntregul: sa ma joc cu ganduri, cu oameni, cu sentimente, sa rad intruna, iar daca plang zambetul sa-mi usuce in clipa urmatoare lacrima. As vrea sa nu vad decat rozul si norisorii, sa plutesc, sa nu ma-ncrunt, sa nu incaruntesc, sa nu fiu serioasa, sa nu gandesc, sa nu ma supar pentru mai mult de un minut.
Ceva mi-a mai ramas totusi din copilaria-mi: permanenta intrebare "De ce?"

Furtuna

Simti cum creste tensiunea si creste, creste, iti zvacnesc tamplele, gandurile incep s-o ia razna si sa se ciocneasca unele de altele, sangele iti alearga nebuneste prin vene, simti cum un val de caldura te cuprinde intr-o stransoare din ce in ce mai insuportabila, taindu-ti respiratia, iti simti palmele umede si extremitatile inghetate, iti musti buzele, te incrunti, iti vine sa urli, sa spargi, sa sfasii...Inima sta sa-ti sara din piept si esti de-a dreptul innebunit. Nu, de fapt esti furios. O furie care te infasoara fara mila si oricat lupti nu poti evada. Si esti neputincios. Cu cat te impotrivesti mai tare, cu atat latul se strange mai tare si te imobilizeaza.

Incerci sa domolesti furtuna. Apesi pe play si in boxele laptopului incep sa sune acordurile unei piese:


Si-o mai pui o data. Si-nca o data. Si-o asculti de 10- nu, de 20 de ori, de...cine mai stie de cate ori! Simti cum muschii ti se despietresc, simti valtoarea sangelui potolindu-se, simti cum devii mai usor, mai senin, mai calm, mai intelegator. Si in acel moment decizi ca nervii nu-si au rostul, ca poti fi mai intelegator, mai tolerant, mai...mult mai...!

As I am...

Confirmare anonima

M-am tot gandit daca sa-mi fac reclama au ba, avand in vedere scopul declarat (nu o data) al acestui blog, acela de a-mi asterne, intr-un spatiu public ce-i drept, gandurile si framantarile, simtamintele, parerile...Da, nu o data am afirmat ca acest blog nu e pentru voi, cei ce ma cititi; in primul rand e pentru mine. Suna egoist, dar asta e realitatea. Si totusi e o scena pe care dansez, de cele mai multe ori purtand masca metaforei. Sub care nu multi vedeti adevaratul chip, doar il intuiti, vi-l imaginati...Strig, dar o fac tacut, vars lacrimi care nu-ntotdeauna se vad si rad fara a-mi misca buzele.
Insa stiu ca ma cititi. Voi, cei de langa mine, din familie, prieteni dragi, prieteni virtuali, pe care si eu va citesc desi nu ne-am vorbit sau vazut niciodata, sau simpli anonimi. Unii imi lasati semne ale trecerii voastre pe aici, altii nu; veniti, unii ramaneti cateva secunde si plecati, altii va intoarceti pentru o zi, doua, o saptamana, altii o faceti zilnic sau chiar mai des. Nu poate decat sa ma bucure aceasta fidelitate si sentimentul ca primiti ceva de la mine, chiar si indirect, ca va hranesc sufletul, ca va raspund la intrebari, ca va place ceea ce e aici.

Revenind la scopul acestei postari, blogul meu concureaza in cadrul Roblogfest la 3 dintre sectiunile votate de cititori si la una jurizata.
Daca ma (mai) cititi si va place ceea ce gasiti aici, daca aveti chef si timp sa va creati un cont pe site-ul Roblogfest si sa votati "Din invalmaseala gandurilor mele..." o puteti face la urmatoarele categorii:

* Cel mai bun blog personal
* Cel mai bine scris blog
* Cel mai bun blog

E felul in care puteti sa-mi transmiteti feed-back-ul vostru, e aprecierea voastra anonima.
E poate nevoia mea de confirmare, de evaluare. Sigur ajuta la cresterea increderii proprii in general si a increderii in scrisu-mi in particular.
Multumesc!

Si inca ceva: daca tot v-ati facut cont, votati si Despre muzica si muzicieni, la categoria "Cel mai bun blog de muzica". Credeti-ma, musteste de talent. Din acela autentic, cum numai Dumnezeu poate darui unei fiinte umane.

Ambuteiaj

O mie de ganduri se-ngramadesc in mintea-mi, dar nu gasesc coerenta, firul logic, nu pot sa le transform in silabe, cuvinte, fraze...Astept sa se aseze, sa formeze un puzzle complet, o imagine care sa graiasca de la sine, fara alte zgomote sau bruiaje. Gandesc si-o fac de-a valma. Vorbesc, dar buzele le simt inclestate, iar urechile cu totul astupate.
Am sa revin.

Voci bune, voci de romani

Anielle imi cere parerea cu privire la "cele mai bune voci din industria muzicala romaneasca". In primul rand ma enerveaza expresia "industrie muzicala". Desi... daca stau bine sa ma gandesc, in ziua de azi si-aici se scot produse pe banda, li se lipeste o eticheta (cu cat mai fistichie, cu atat mai bine) si se pun in vanzare peste tot: de la chioscul de bilete unde tanti Mitza isi omoara timpul mort fredonand vreo melodie din tinerete, la telefonul mobil al pustiului de cartier, ce-l conduce racnind pe drumul spre scoala, sau la salile caselor de cultura invechite, prafuite, ce gazduiesc turneele prin tara a artistilor de-atunci, in ultimele lor incercari de-a supravietui. Intr-o industrie in care prostitutia artistica e tot mai evidenta, intr-o industrie in care valoarea isi pierde semnificatia din DEX, intr-o industrie in care vocea nu e voce, dar fusta-i fusta, mai ales daca-i luata de la papuselele Barbie.
Revenind la voci (si nu la masinarii ce fac Pavarotti din cel mai afon dintre afoni)...am sa-i enumar pe romanii care, dupa parerea mea, stiu sa cante. Asadar, intr-o ordine aleatoare:

Angela Gheorghiu


Mircea Baniciu


Nicu Alifantis


Ioan Gyuri Pascu


Tudor Gheorghe


Cred ca ajung. Nu neg ca in alegerea lor am tinut cont si de genul de muzica pe care-l abordeaza si de versurile carora le dau glas.
Si pentru ca pentru mine cea mai buna voce este si va fi cea a surorii mele, Corina ai legatura. Pardon, leapsa! :)

Un barbat...o femeie...

Un barbat indragostit scrie scrisori. Te suna in miez de noapte fara a sti ce sa-ti spuna. Te trezesti cu el la usa cand nici nu te astepti. Iti face surprize. Se balbaie. Se fastaceste. Sare dupa tine in trenul pus deja in miscare, chiar daca tocmai isi luase ramas bun. Iti canta, chiar daca e afon. Iti recita, chiar daca nu e romantic. E irational si se comporta altfel decat o face in fata prietenilor, a rudelor, a cunoscutilor. Nu e fals, e foarte...el insusi, asa cum nu multa lume il cunoaste.
O femeie indragostita se tine de capul barbatului. Nu se satura sa-i vorbeasca, sa-l priveasca, sa-l simta langa ea. O femeie indragostita zice "nu" si face "da". Are asteptari si reproseaza. Daruieste si asteapta comunicare, confirmari repetate, gesturi tandre. Isi depaseste propriile limite si uita de orgoliu, ego sau orice altceva; centrul universului ei e EL. O femeie indragostita viseaza si face planuri, care marturisite l-ar speria pe el, simtindu-si independenta periclitata si viata minutios impaturita in sertarase din care neaparat fac parte o casa, o gradina, copii, vacante, romantism...
O femeie indragostita viseaza. Un barbat indragostit vrea si face.

"Mi-am luat... colac"

Da! "Mi-am luat colac/De-acum marea pare un fleac..."
Nu stiu cati stiti cantecul lui Gyuri Pascu, dar mie mereu mi-a placut. Cu atat mai mult cu cat acum, in sfarsit, impulsiva care ia cel mai greu deciziile si-a luat "colacul" cu care poate naviga in voie. Cum arata? Uite-asa:

Mi-a luat vreun an de zile sa-l caut, sa-l aleg, sa iau decizia, sa...sa-l vad pus la incarcat pe biroul meu. Dar eu zic c-a meritat asteptarea pentru acest HP 6720s Core 2 Duo T5470 1.6Ghz. Pentru ce am eu nevoie e super, asa ca opriti-va cei care aveti comentarii negative de facut. Pentru ca eu ma bucur!
Mi-am demonstrat din nou ca-s foarte femeie si ca shopping-ul are efecte miraculoase asupra mea. Vineri, dupa ce m-au sunat sa confirm comanda facuta joi seara pe net, puteai prinde iepuri cu mine. Si-asa am fost toata ziua. Si tot week-end-ul. It's good to spend money! It's good to buy things! Stiu ca-s snoaba ca englezesc pe aici, dar nu-mi pasa pentru ca-s veselaaaa! Era si cazul, nu? Asa ca... astept aplauzele si promit sa fac reverente pline de gingasie in schimb! :)
"Tractorul" care m-a slujit cu credinciosie 8 ani de zile (aproape 9) o sa-i faca loc HP-ului la a carui cautare a contribuit atat cat s-a priceput el mai bine. Asa ca...adio restart-uri, comp blocat, hard prea plin in care nu incap poze, muzica (de filme ce sa mai vorbesc!). Adio dureri de spate si bine-ai venit tolaneala in pat!

Aaa...saptamana trecuta a fost saptamana achizitiilor. Pentru ca mi-am mai luat o jucarioara. De la Sony de data asta. Care arata cam asa:
El ma conduce dimineata la munca si-mi umple urechile de muzica seara. El ma va conduce in calatoriile pe care planuiesc sa le fac si de-acum incolo.
In concluzie, intr-o saptamana m-am facut cu doi "barbati" in casa: un HP si-un Sony. Urmeaza un "el" ceva mai mare, Opel Corsa sper eu (vine, vine, aveti rabdare, nu vociferati!) si apoi un...stiti voi ce. Intr-o zi cu soare si multa voie buna!
Asa ca profitati! Anca e vesela si binedispusa! :) S-avem cu totii parte doar de saptamani ca cea care a trecut!

Mi-e dor de...

Mi-e dor de teatru si opera, de un concert de muzica buna, reala, live, clasica...
Mi-e dor de inghetata de ciocolata mancata cu lingura, direct din cutie.
Mi-e dor sa mai calatoresc, ca de la inceputul lui decembrie am cam stat pe-acasa.
Mi-e dor de prietenii mei din Bucuresti si de Herastrau.
Mi-e dor de Oana si Stefan.
Mi-e dor de vara.
Mi-e dor de Tommy girl.
Mi-e dor sa stam cu Corina pana noaptea tarziu, facandu-ne planuri si visand, amintindu-ne intamplari haioase din copilaria noastra si razand pana cand ea adoarme (intotdeauna) prima.

Cam atat pentru saptamana asta la capitolul doruri.

This is the way it should be...

Paul McCartney- This never happened before

Monolog

De ce ma citesti? Cu ce drept te intorci aici? Cu ce drept spionezi scena pe care pot sa-mi strig gandurile in liniste, pot sa-mi frang mainile, sa rad in hohote sau sa-mi vars lacrimile, sa privesc in urma sau sa pasesc increzatoare inainte? Crezi ca umbra tacerii ti-e mantie?
De ce? De ce revii atunci cand punctul e punct si inca arde, atunci cand definitivul e mai definitiv ca niciodata? Curiozitatea? Faptul ca-s "fata buna"? Talentul nu se pune, nici macar in zeflemea. Mai ai seva de tras? De ce?
Nu! Nu-mi raspunde. Taci, asa cum atat de bine stii s-o faci si continua sa alegi sisific intre nuantele de gri dintr-o viata nici alba, nici neagra. Poate putin roz. Depinde de perspectiva. A, nu, nicidecum din lumea celor fara norisori, ascunsi sub rufe intinse in plin bulevard, in timp ce gandesc...Caci daca fac ceva, asta e clar: gandesc! Ce gandesc? Ntz! Asta e deja un capitol cenzurat, caruia niciodata nu voi avea curiozitatea sa-i rup sigiliul.

Ieri si azi am ras. Si-am fost iubita. Da, mi-am luat doza de dragoste si speranta; si-a fost atat de aproape de supradoza, incat abia mai aveam cuvinte; cuvinte de multumire adresate Lui, caci nici nu-mi incepusem ruga si El a inceput sa toarne din belsug.
"Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea."

Rugaciune

Ti-am cerut iubire si mi-ai dat speranta.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat un "poate, mai vedem..."
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat lacrimi.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat singuratate in mijlocul multimii.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat vulnerabilitate.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat aprecieri.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat puterea de a pune punct.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat autocunoastere.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat oameni pe care sa-i iubesc.
Ti-am cerut iubire si mi-ai dat o inima cu care sa iubesc.

Ti-am cerut iubire si Tu mi-ai dat exact ceea ce aveam nevoie; nici mai mult, nici mai putin. De-acum ma voi ruga sa-mi dai putere de-a accepta si bucurie insotita necontenit de optimism!

Sunt o alintata! :)

Ca tot e ziua Ionilor azi, m-am gandit sa postez cateva randuri despre etimologia acestui nume, scrise de George Pruteanu. Asadar...:

"Se pare că Ion este numele cel mai răspîndit de pe glob (desigur, în variante specifice diferitelor limbi). Numele Ion ne vine din ebraicul Iehohanan, redus la Iohanán. Acesta este compus din două părţi: Io: prescurtare obişnuită pentru Iehova (Dumnezeu) şi verbul hanan: a avea milă, a face favoare (din care verb se şi trage numele Ana) – deci traducerea lui Iohanán este "Din graţia lui Dumnezeu; Dumnezeu s-a îndurat", adică o formulă de mulţumire adresată Cerului de părinţii care-şi doreau foarte mult un copil.
Din acest străvechi Iohanán au derivat, mai întîi la greci Ioánnes, apoi la latini Iohánnes. De aici, mai ales după secolul IV d.Cr., dar, cu sporită intensitate, după anul 1000, numele s-a răspîndit în toată Europa: la nemţi Johann (sau Hans), la englezi John, la italieni Giovanni (sau Gianni), la unguri Janos, la ruşi Ivan, la cehi şi polonezi Ian, la olandezi tot Ian, la francezi Jean, la spanioli Juan, la irlandezi Sean, la armeni Horbanés apoi Ovanes, la arabi Hana, la greci Iannis etc.
La români, o primă atestare documentară a numelui ar fi cea din 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, care vorbeşte de un conducător pe nume Ioan, cneaz al unei formaţiuni de prin nordul Olteniei. Variantele româneşti ale numelui sunt nenumărate; alături de cele două principale (Ion, cea populară, şi Ioan, cea cultă) exista Ioanete, Ioncea, Ioncel, Ivancea, Ivaşcu, Iova, Itu, Ianache, Enache, Iancu, Ene, Encea, Oancea, Oncică, Oniciu, Ioanid, Ioanichie, Ioniţoiu, Ioaniţoaia, başca puzderie de diminutive şi hipocoristice (diminutive, cuvinte cu sens de alintare, de dezmierdare): Nacu, Nelu, Nela, Nică, Nica, Cica, Nilă, Niţă, Niţu, Onaş, Onăşel, Nucu, Oana. La acestea se adaugă nume de familie care-l conţin pe Ion, produse de influenţa greacă: Caragiani, Caragiale, Caraion, Carianopol, Papaiani, Mavroiani ş.a., precum şi variantele datorate înrîuririi apusene: Jana, Janina, Gianina, Giani, Geanu, Gioni etc.

După opinia lui Ion Aurel Candrea, numele Ion ar predomina, pe meleagurile noastre, în proporţie de 70 la sută, dar Graur găseşte exagerată estimarea; în statistici locale, Cristian Ionescu citează proporţii de circa 30 la sută."

Asadar...La multi ani tuturor Ionilor, Ioanelor, Oanelor si celoralti cu nume derivate! Sa ne traim fericiti si sanatosi!

Testul culorilor

Azi m-am jucat putin, facandu-mi un test al culorilor.
Nu stiu in ce masura e adevarat sau nu, ii las pe cei ce ma cunosc sa se exprime :).

You are 51 % extrovert and 49 % introvert.

Independently of any order of importance :
You are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled for yourself, and by your need to act and to move forward.
You are also imaginative and creative, you have always new ideas, and you know how to apply them.
Finely you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them towards the set goals.

Your attitude towards the environment : facts/feelings/ideas At first, at 34%, you are centered on the facts and on the reality of things at 32 %, Your actions depend on the real facts. Then, at a rate of 34%, you are attached to moral values and feelings, and you have an emotional relation with the environment. Finally, at 30%, you are centered on your thoughts and your actions are determined by your knowledge and your experience.

Your highest qualities today :

At 22 %, you are strong-willed and active, your actions are determined by your own will, by the goals you settled to yourself, and by your need to act and move ahead.

At 20 %, you are dynamic and active, you are determined in your actions, you know how to communicate your ideals and your energy, and thus, you know how to boost people.

At 19 %, you are a creative person, with always new ideas, and you know how to apply them.

At 18 %, you are creative, you know how to see beauty, you are intuitive and your inspiration comes from the inside.

At 18 %, you are intellectual and intelligent, you keep wondering and inquiring before setting up your next step or defining your values.

Finely, you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them to the fixed goals, you are thoughtful and deep, you think before getting into action and you know how to communicate your knowledge.

Vreau...la inceput de an!

Sunt inceputuri bune si inceputuri mai putin bune; inceputuri cu rasete si optimism si inceputuri cu inima stransa, cu lacrimi si apoi cu un suflu de usurare. Sunt inceputuri senine si inceputuri cu semnale de alarma. Dar atunci cand inceputurile rele sfarsesc bine nu poti decat sa-i multumesti lui Dumnezeu si sa iei decizii.
Viata e atat de scurta si de fragila, iar timpul trece atat de repede incat nu vreau sa mai pierd timp pretios; nu vreau sa mai fac risipa, sa irosesc si sa arunc pe geam secunde, ore, saptamani, ani, sentimente, ganduri, fapte, oameni. Vreau sa cred mai mult si mai adevarat, vreau sa daruiesc si sa iubesc mai intens, vreau sa iau decizii si sa le urmez, vreau sa fiu hotarata si ferma, vreau sa investesc in oameni care merita. Vreau sa ingrop ego-ul si sa sadesc altruismul in locul lui.
Vreau sa traiesc frumos, real si cu folos!

Ganduri la sfarsit de an

Inca un an grabit sa se-ncheie se pregateste a-si lua ramas bun, in timp ce un altul nou-nout isi aranjeaza hotarat tinuta, nerabdator sa-i ia locul celui ce va sa plece. Nu stiu ce se-ntampla cu timpul asta, dar e clar ca a devenit un atlet profesionist, campion la proba de viteza. Iar noi nu reusim sa ne dezmeticim bine dupa start ca si trece linia de sosire.
In ultimii 3 ani, m-am obisnuit ca in ultima zi a anului sa privesc in urma. Incerc sa rulez in fata ochilor filmul celor 365 de zile si nu pot sa nu-mi amintesc culmile, dar si vaile prin care acestea m-au purtat. 2007 a fost un an bun; un an cat de cat linistit, in care am primit si-am daruit, am pierdut si am inlaturat, am ras si am si plans, am sperat, am visat, dar am si actionat, am pus intrebari si am primit raspunsuri, am pus intrebari si am ramas cu incertitudinea, am iubit si am fost iubita, am simtit si am fost dezamagita...
A fost un an darnic in cadouri sperate si mai putin sperate: un nou prefix la numaratoarea anilor, o slujba nou-nouta, calatorii mai aproape si mai departe, oameni pretiosi, mai multa intelepciune si autocunoastere. Am invatat sa o iau de la inceput si sa o fac bine, cu incredere si demnitate, am invatat sa pun si punct, chiar daca uneori speram din tot sufletul sa se transforme in virgula.
Ma aflu la finele unui an in care sunt castigata din punct de vedere profesional, sunt sigura pe mine si optimista, gata sa fac fata oricaror provocari pentru a ajunge acolo unde imi doresc.
Sunt la sfarsitul unui an, in care ma simt extrem de bogata; in oameni. Mereu am spus ca am o familie extraordinara fara de care n-as fi ajuns azi ceea ce sunt. Ma bucur ca am parinti care si azi se tin de mana, ma bucur ca am o sora fericita in noul ei camin, extrem de talentata si rasplatita pentru ceea ce Dumnezeu a pus in ea. Ma bucur ca am un cumnat cu care am lasat divergentele la o parte si care pe zi ce trece devine un frate pentru mine. Ma bucur pentru bunicii pe care ii mai am, ca sunt sanatosi, lucizi si pentru ca ma iubesc asa cum doar bunicii isi stiu iubi nepotii.
Ma bucur nespus si pentru prieteni. Anul acesta am castigat oameni frumosi; pe unii ii cunosteam de mai demult si ne-am apropiat mai mult. Cu altii ne stiam de ceva vreme si anul acesta ne-a adus si fata-n fata. Unii sunt noi-nouti, pe altii i-am reintalnit anul acesta dupa o oarecare pauza. Unii sunt aproape, altii sunt departe.
Unii s-au indepartat de mine, pe altii i-am alungat eu, uneori dupa 2-3 vorbe, alteori dupa 4 ani de prietenie, uneori simple cunostinte, alteori ceva mai mai mult de-atat. Dar asta e viata, in continua schimbare si miscare, unii vin si raman, altii vin si pleaca, uneori pentru a reveni intr-o buna zi sau poate niciodata.
N-am sa mentionez nici nume, nici initiale, eu ii stiu si se stiu si ei, cu o singura exceptie: multumesc H. pentru prietenia ta neconditionata, pentru plimbarile impreuna, pentru dupa-amiezele intre fete, pentru sfaturi si ore in sir in care m-ai ascultat si m-ai inteles! Iti multumesc pentru incredere si iti multumesc ca anul acesta am castigat o foarte buna prietena!

Ce-mi doresc pentru noul an? Multe, ca-s pretentioasa :). In primul rand sanatate. Apoi dragoste adevarata si altruista. Apoi reciprocitate; reusite la locul de munca, prietenii de durata, autentice. Si de ce nu, o casa a mea, cu toate dotarile necesare.
Adio 2007, bine vei fi venit 2008!

Vestea cea buna

Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.
Luca 2:11

O dragoste

E o carte pe care am dat-o gata dintr-o rasuflare. M-a prins de la primele randuri, ajungand sa citesc si postfata si biografia lui Buzzati si tot ce am gasit scris despre ea (ea, cartea).
La o prima vedere nu e genul de roman care sa atraga curiozitatea unei femei. Am si fost intrebata de altfel de ce o citesc, ca e carte pentru barbati!? Poate tocmai de aia! Descrie atat de bine gandurile si framantarile lui Antonio Dorigo! Am vrut sa inteleg gandurile unui barbat, framantarile si tot ceea ce se petrece in sufletul si in mintea lui atunci cand iubeste cu adevarat. Mult timp n-am crezut ca barbatii se pot indragosti, ca patimesc, ca fac compromisuri, ca sufera. Dorigo ma contrazice. Da, stiu, Dorigo e fictiv, Dorigo nu exista. El e doar un personaj, un nickname, o plasmuire a mintii, o inspiratie de moment sau poate o farsa a soartei.
Si totusi, Dorigo e atat de real. E intruchiparea iubirii absurde, care trece peste orice conveniente sociale, peste prejudecati, depaseste orice ratiune sau chiar demnitatea si orgoliul uman. Iubeste cu pasiune asa cum n-a stiut-o face o viata intreaga, iubeste patologic, iubeste cu sufletul, iubeste la sacrificiu. E dependent, gelos, sceptic, dar continua sa spere chiar si atunci cand evidentele il contrazic. Se minte singur si se autocondamna la naivitate. Se lasa folosit, constient fiind de asta. Sufera si se autopedepseste. Iarta innacceptabil de mult si isi calca efectiv eul in picioare prin deciziile pe care nu le duce pana la capat. Face concesii si compromisuri cu nemiluita si asta doar pentru o clipa de fericire. Cel care la inceput doreste a se juca, sfarseste prin a deveni el insusi o jucarie. Ceea ce incepe cu un orgoliu masculin, intelectual si social puternic, sfarseste printr-un masochism sufletesc de-a dreptul absurd. Cel care prin mijloace materiale controleaza si domina la inceput, ajunge un prizonier care atrage oprobiul celor din jur.

Dar stau sa ma intreb: nu asta inseamna de fapt a iubi? Nu e normal ca atunci cand iubesti sa nu conteze varsta, statut social, educatie, kilometri, bani sau alte bunuri materiale? Sa nu-ti pese ca faci compromisuri, sa uiti de orgoliu si de sfaturile tuturor, sa-ti urmezi doar imboldurile launtrice? Sa nu-ti pese daca dai cu capul, s-o faci inc-o data si-nc-o data, sa te simti umilit uneori si toate astea pentru ca speri? Pentru ca iti doresti? Pentru ca tu esti mult prea mic fata de sentimentul care te umple si te leaga fedeles?
Nu, nu e o carte pentru cei linistiti, pentru cei care-au primit dragostea intr-un ambalaj frumos si facil. Nu e o carte pentru cei ce traiesc in sabloane si nu au avut sufletul facut cioburi niciodata.
Am citit-o din curiozitate si pentru a cunoaste. Am ajuns sa ma-nteleg si sa ma cunosc pe mine. "O dragoste" de Dino Buzzati!

Film din "tara norisorilor roz"

E genul de film soft la care te uiti intr-o dupa-masa linistita de week-end, cuibarita pe canapea, infasurata in patura moale si calduroasa, bucurandu-te de tihna ultimei zile libere din saptamana.
E genul de film la care m-as putea uita din nou si din nou, fara a ma plictisi, pentru ca-mi trezeste cele mai frumoase ganduri si simtaminte. Cred ca-l vad a 4-a sau a 5-a oara, dar inca nu m-am saturat de el. Imi place pentru sensibilitatea si bucuria pe care o emana, imi place pentru ca joaca Tom Hanks si Meg Ryan, imi place pentru "Dreams" a lui The Cranberries, imi place pentru ca e despre suflet si iubire, despre curajul de-a pune punct si a infrunta necunoscutul, de a visa si a nu te teme sa-ti doresti; e despre cum sa faci afaceri plin de daruire, fara sa te temi sa fii diferit, despre dragoste pentru carti si copii, despre dedicare, despre esec si reusite, despre margarete si batiste...:). E despre speranta si implinirea ei. Despre "somewhere over tha rainbow", "Mandrie si prejudecata", Starbucks, despre "the first second date"...
E filmul perfect pentru cei ce traiesc si cred in "tara norisorilor roz": You've got m@il!

Nu toate barcile ajung la tarm...

Acum un an coboram dintr-o barca. Una cu care avusesem o calatorie lunga, frumoasa, dar care incepuse sa se clatine in bataia vantului. Simteam ca ma despart de prima dragoste, ca drumul batatorit ia sfarsit si nu-mi dadeam foarte bine seama incotro s-o iau. Parea la prima vedere un capat de drum, ceata era groasa, asa ca am coborat destul de speriata si dezorientata.
Insa buimaceala mea n-a durat foarte mult si farul m-a ajutat sa gasesc repede nu una, ci mai multe barci. Am ales-o pe cea care parea mai sigura, mai plina de provocari, mai prietenoasa. Si nu-mi pare rau pentru decizia mea. Pentru ca ieri s-au facut 9 luni de cand infrunt valurile pe o ambarcatiune solida, care nu si-a epuizat provocarile, ci dimpotriva, zi de zi descopar altele si altele, in timp ce echipajul imi e din ce in ce mai familiar, mai prietenos, facandu-ma sa ma simt eu insami, sa ma pot desfasura si manifesta natural. Azi zambesc si sunt foarte optimista.
Mai sunt soricei si alti paraziti si aici, ca peste tot, dar am incredere in carmaci si in echipa din care fac acum parte ca o sa reusim daca nu sa-i starpim, macar sa-i tinem cuminti in cusca lor. E mare provocarea, dar nu imposibil de dus la indeplinire.
Revenind la fragila barca, pe care am lasat-o in urma, in bataia vantului... La plecare i-am dat un an de viata. Atunci cand carmaciul e de fapt o armata de carmaci, fiecare invartindu-si propria carma dupa bunu-i plac, atunci cand ambitiile si prost inteleasa concurenta sunt vantul care sufla-n panze, cand marinarii de rand sunt putini la numar, nevoiti a face planton dupa planton, nauciti de carmele care impanzesc micuta barca, finalul nu-i greu de ghicit. Azi, in bataia vantului am auzit un zvon potrivit caruia apa a inceput sa patrunda prin sparturi si naufragiul e aproape. Noroc cu o ambarcatiune ce pluteste alaturi de ea, care e gata sa salveze echipajul, atat cat a mai ramas din el si sa valorifice atat cat se poate din mica si firava barcuta.
Era joi seara, 14 decembrie 2006. Acum e joi seara, 13 decembrie 2007. Odihneste-te-n pace micuta barca. A fost o perioada frumoasa, pe care n-am s-o uit niciodata. Harnicilor marinari le doresc barci frumoase si vant prielnic. Carmacilor...n-am ce sa le spun.

Ce-mi doresc...

Ce-mi doresc pentru saptamana pe care o incep maine?
- dimineti in care sa ma trezesc usor, odihnita si binedispusa;
- caldura (si-afara atat cat e posibil, dar mai ales in suflete);
- zambete si voie buna;
- oameni frumosi, prieteni sinceri;
- mai putina rutina, mai multa provocare;
- decizii intelepte;
- ore decente la care sa parasesc biroul;
- cel putin o zi de shopping (am eu o lista in cap si mi-e teama sa nu o stearga scurgerea timpului);
- o zi de inot;
- sa-nceapa sa ma patrunda spiritul sarbatorilor, pentru ca deocamdata ma simt un spectator aflat dincolo de un perete de sticla; as vrea sa vad mai multi oameni care simt in mai mare masura decat fac de dragul traditiei;
- melodii vesele in winamp;
- inspiratie sa scriu...si forta de-a uita mai mult si mai mult, tot mai mult...

Despre oameni si moravurile lor

Revin la oameni. Pentru ca-i privesc, pentru ca ma ciocnesc de ei, pentru ca vrand-nevrand trec pe langa mine, iar eu am ochi, urechi, maini si spirit critic. Cred ca daca s-ar inventa meseria de "Colectionar de oameni" reconversia profesionala m-ar paste!
I-am urmarit si azi si ieri si-i urmaresc de 30 de ani neobosita. Uneori ma revolta, alteori mi-s dragi, uneori ma fac sa plang, alteori ma fac sa rad, uneori ma fac sa regret, alteori ma fac sa ma bucur sincer. Uneori ma scarbesc, alteori ii iubesc.

Azi intr-un interval de o jumatate de ora m-am lovit de doua tipuri de oameni, aflate in opozitie totala. Despre ce e vorba: se apropie sarbatorile de iarna, asa ca pana si firmele imbraca haina noua: se-mpodobesc brazi, decoratiunile incep incet-incet sa-si gaseasca locul, se fac cadouri partenerilor de afaceri, se pregatesc petreceri si angajatii...se-mpart in tabere. Obosita si satula de munca in fata calculatorului am acceptat bucuroasa oferta colegei mele de-a orna cu zapada artificiala geamurile firmei cu dragalase figurine specifice sezonului. Vesele nevoie mare ne-am apucat de treaba. Imediat ni s-au alaturat inca doua persoane si-apoi o a treia. Radeam si munceam in echipa, bucurandu-ne ca niste copii. N-au contat functia, varsta sau munca pe care am lasat-o de-o parte fiecare. In cateva minute parterul era mandrul posesor al unui vesmant nou, proaspat si creativ. Le-am multumit colaboratorilor si-am urcat la etaj. Aici ni s-au alaturat altii, care au vrut si ei sa se bucure si sa-si lase amprenta de creativitate pe peretii din sticla. Insa aici, la etaj, aerul e mai rarefiat si deh...nu oricine-i face fata. Am intalnit cateva mutre acrite, care ne-au privit cu ironie, bombanind in barba sau ignorandu-ne total; "deh, copii, n-au alta treaba!" pareau a sageta din priviri. Sunt oameni care nu stiu sa rada, oameni care nu stiu sa se bucure, oameni care isi otravesc mintea si sufletul cu invidie, rautate si acreala. Sincer mi-e mila de ei. Trebuie sa fie tare trist sa uiti sa razi cu toata fiinta ta, sa uiti sa fii copil, sa uiti sa iubesti fiintele de langa tine.

Un alt lucru care ma uimeste si sincer, ma revolta, este ignoranta. Pe de-o parte cea care vine din prostie si ingamfare. Am fost de-a dreptul stupefiata sa aflu ca in plin boom al tehnologiei informatice oameni cu meserii banoase si scoli inalte se declara antitalent in utilizarea computerului, a mail-ului, a mijloacelor de informare si comunicare atat de la-ndemana tuturor. Si nu numai atat: dau beep pentru a fi sunati inapoi, ca doar...sunt platiti a presta servicii, nu? Nu a pierde centi sau minute pentru a cere lamuriri sau informatii suplimentare!

O alta categorie de ignoranti sunt cei care folosesc tehnologia, dar cu sens unic. Mai pe-ntelesul tutror, cei care nu se sinchisesc sa raspunda la mail-uri. Doar le citesc. Nu pentru toata lumea e clar ca a primi un mail te obliga sa raspunzi intr-un interval de timp decent. Chiar si cu un "multumesc", "nu pot sa-ti dau raspunsul acum, revin dupa ce adun mai multe informatii", sau o vorba-doua acolo, sa stie expeditorul ca n-a scris in van, ca de cealalta parte a monitorului cineva citeste si ti-o arata si tie. Din respect, din bun simt, din cei shpe ani de scoala. Sa mai spun de cei pe care ii tot suni si "nu sunt disponibili pe moment", dar nici nu se sinchisesc sa te sune-ndarat sa-si arate "dezocuparea" si disponibilitatea?!

Si totusi, ca sa inchei intr-un ton optimist, ma bucur ca-ntr-o lume intoarsa pe dos, sunt posesoarea unei colectii de oameni frumosi: oameni care il trimit pe Mos Nicolae sa-mi umple cizmele ca-n vremea cand- copil fiind- zburdam de bucurie gasindu-le ticsite de cadouri, oameni care de la sute de kilometri imi trimit ganduri frumoase si imbratisari, imi ofera un umar sau o incurajare, oameni care nu ma lasa sa plang cand ma napadesc lacrimile, ci ma lasa incurajata si plina de incredere in fata casei, oameni care imi apreciaza sufletul de copil si rad cand fac adevarate raliuri cu caruciorul in hypermarket-uri, oameni care mananca cu mine, oameni care stau de vorba cu mine cu orele si nu se mai satura, oameni pe care nu-i obosesc, care nu se simt amenintati sau sufocati de mine, pe care nu-i complexez, oameni pe care pur si simplu ii iubesc!

Regret ca sunt om!

Minciuna si indiferenta ma dor cel mai rau. De ce mint oamenii? De ce n-au coloana vertebrala? De ce e atat de greu ca DA sa fie DA si NU sa fie NU? De ce atatea ascunzisuri si de ce atatia de "asa vreau eu", "eu nu dau socoteala nimanui"? A disparut sinceritatea? Au disparut empatia, caldura si preocuparea fata de semeni? Fata de oamenii dragi, fata de strainul de pe strada???
Chiar asa sa fie lumea din ziua de azi? Je m'en fich-ista? Egoista? Rece? Dura? Rea?
M-am scarbit de oameni, mi-e sila si mi-e rau. Si-s trista si dezamagita. Unde-s oamenii care sa merite? Care sa daruiasca? Carora sa le pese?
Am cazut de pe planeta si ma rostogolesc in vid! Regret ca sunt om!

10 carti ce merita citite

Malina ma provoaca la o leapsa cu carti. Parca si ultima onorata tot cu si despre carti a fost. Asta sa-nsemne ca ma vede lumea soarece de biblioteca, ce-adoarme cu cartea pe pantece? :D Hmmm...
Lasand bascalia la o parte, cu scuzele de rigoare pentru intarziere, m-apuc de enumerat 10 carti care merita citite. Adica...ce cred eu ca nu i-ar face pe cei ce-mi citesc recomandarile sa piarda timpul aiurea, nu i-ar plictisi, ar avea una-alta de-nvatat si poate, cine stie, ar ajunge sa le recomande si ei mai departe. Pentru ca nu vreau sa repet niciuna din recomandarile Malinei (La tiganci, Tess, Un veac de singuratate, Ion), pentru ca scriitorii rusi nu mi-au placut in mod deosebit (imi asum huiduielile, dar parca-i prefer pe muzicienii rusi scriitorilor), pentru ca nu intotdeauna am citit Levy (apropo de el, tocmai am aflat ca mi-am pierdut un cititor, dezgustat ca-l lecturez pe banalul, trendy-ul si de gagici scriitorul- ufff) si pentru ca mai am inclinatii si apetit pentru lecturi serioase, de bon ton...iata lista mea:

* Biblia
* Maitreyi- Mircea Eliade
* Jurnalul Fericirii- Steinhardt
* Insuportabila usuratate a fiintei- Milan Kundera
* Micul print- Antoine de Saint Exupery
* The screwtape Letters (Scrisorile lui Zgandarila- Scrisorile unui drac batran catre un drac tanar)- C.S. Lewis
* Mandrie si prejudecata- Jane Austin
* Orasul cu salcami- Mihail Sebastian
* Romanul adolescentului miop- Mircea Eliade
* Femei- Mihail Sebastian

Precizare: in afara primei nominalizari, ordinea e pur si simplu aleatorie.
Atat. Fara alte comentarii.

Dau leapsa mai departe Corinei sa mai uite de elevii care falseaza sau trag chiului de la ore, Elenei c-am inteles ca si ea e tot dascalita si cu siguranta ii va da si Aniellei leapsa si lui Marian ca prea bine doarme-n blogu-i dand cu tarnacopu-n ograda Pro-ului :).

Da! Femeie!

Da, sunt femeie. Sunt femeie cand ma trezesc dimineata si stau in oglinda 10 minute sa ma machiez, in loc sa iau micul dejun. Sunt femeie cand schimb 2-3 bluze pentru ca nu se potrivesc cu pantalonii sau cu cerceii pe care am chef sa-i port in acea zi. Sunt femeie cand ma flateaza privirea admirativa a unui barbat bine. Sunt femeie cand sunt sensibila si ma supara o vorba aruncata mai mult sau mai putin in gluma. Sunt femeie cand vars lacrimi de dor sau de neputinta. Sau cand rad cu gura pana la urechi la un banc stupid; sau cand ma bucur ca e soare afara; sau cand mananc ciocolata fara sa-mi pese daca si unde se va depune.
Sunt atat de femeie cand bat magazinele doar pentru "window shopping" sau cand din prea mare elan cumpar tot ce-mi iese-n cale, chiar daca vor fi haine pe care in veci nu le voi purta sau lucruri pe care in veci nu le voi folosi. Sunt femeie si atunci cand tot ceea ce-mi doresc e o vorba de incurajare sau o imbratisare tacuta; sau un compliment, fie el si stangaci. Sunt femeie cand vorbesc despre mine si turui verzi si uscate, dar si atunci cand astept comunicare si de cealalta parte. Sunt femeie cand sper, cand las de la mine si uit de orgoliu, cand ma implic si dau totul din suflet. Chiar si atunci cand trantesc, cand jignesc, cand sunt razbunatoare si neintelegatoare, cand am fite si ambitii prostesti. Cand insist si cand las de la mine. Cand sunt romantica si citesc poezii sau carti "de gagici"; sau cand ma uit la chick-flicks cu Julia Roberts. Chiar si atunci cand sunt obsedata de-o melodie, care pe altii ii plictiseste, a lui Enrique.
Sunt femeie si atunci cand am chef sa joc fotbal sau sa ma bat (de cand imi doresc asta! :D; prietenii stiu de ce!). Sau cand (foarte rar, ce-i drept) mi-e dor sa port tocuri.
Sunt femeie cand astept si imi plac declaratiile. Sunt femeie cand iubesc!
Nu sunt perfecta, dar...da, sunt femeie zi de zi...

Jurnal de week-end

Nu-mi plac serile de duminica. Dintr-un singur motiv: vestesc sfarsitul week-end-ului. Si-n ultima vreme as vrea ca macar de 2 ori pe saptamana sa fie week-end. Simt ca se termina un an, simt toamna asta tarzie cu raceala si-nnorarile ei, asa ca ma bucur din plin de zilele si orele libere.
Ma gandesc la zilele care au trecut si chiar au fost faine. Cu putin din toate:
am iesit vineri seara si nu intr-un loc aglomerat sau trendy, ci intr-unul calm si cald, unde ne-am auzit unii pe altii, am povestit vrute si nevrute, am ras si am ascultat muzica buna; am ajuns putin si prin mall, dar cu tinta fixa, asa ca eu am profitat de minutele acelea si-am dat iama la Diverta. Finalitatea? (Ce mi-ar placea sa-ti vad fata!) Un nou roman al lui Levy :D. Ala care e asa trendy-n Franta si-l citesc toate gagicile. Numarul 4 in biblioteca mea. Din cate stiu mai am 2 sau 3 (traduse)ca sa-mi intregesc colectia :).
Sambata am fugit din Oradea. Chiar imi era dor de-o iesire in alt oras. Nu ma simt eu bine daca nu evadez cat mai des posibil; mai aproape, mai departe, nu conteaza: brambureala sa fie! Si n-a fost orice fel de brambureala, a fost una in care m-am rasfatat, nu gluma: am facut shopping si mi-am luat vrute si nevrute (laptop, cred ca mai trebuie sa astepti vreo luna), am vazut un film destul de interesant- The Queen, m-am plimbat, am avut parte de un masaj suuuper si cel mai important lucru- am petrecut timp cu Cory!
Azi am dormit. Si-am dormit! Si am mancat. Si am ascultat Katie Melua, Joe Dassin si de 2 ori Concertul pentru vioara a lui Mendelssohn. Mi-e dor de sala de concerte, mi-e dor sa ma gatesc si sa ma las purtata in lumea sunetelor. Mi-e dor de opera, de balet, de teatru...It's a must pentru viitorul apropiat!
Si-acum am fugit! Ma asteapta Julia cu Monalisa Smile. :)

Tragi-comedie absurda

Ti-am pomenit azi de ea. Am citit-o demult, intr-o carticica de poezii si la vremea aceea m-a amuzat. De aceea am tinut-o minte. Ti-o dedic cu zambetul pe buze :).

Cadril
de Carlos Drummond de Andrade

Joao iubea pe Teresa care iubea pe Raimundo care
iubea pe Maria care iubea pe Joaquim care iubea
pe Lili care nu iubea pe nimeni.
Joao a plecat în Statele Unite, Teresa la mânăstire,
Raimundo a pierit într-un accident de circulaţie,
Maria a rămas fecioară bătrână.
Joaquim s-a sinucis iar Lili s-a căsătorit
cu J. Pintos Fernandes
care n-are nimic cu povestea asta.

Precizare: nu stiu in ce masura s-a respectat punctuatia originala sau e doar ignoranta traducatorilor, dar eu am decis ca e mai bine s-o las asa. Ii creste savoarea...

As fi vrut...

Azi as fi vrut sa am fata senina, sa rad cu gura pana la urechi si sa transform cenusiul de-afara in senina vara.
As fi vrut sa actionez mai mult decat am vorbit.
As fi vrut sa incurajez mai mult decat am acuzat.
As fi vrut sa tac si sa ascult mai mult decat am glasuit.
...sa gandesc mai mult decat sa execut.
...sa iubesc mai mult decat sa sper.
...sa inteleg mai mult decat sa vreau.
...sa ma bucur mai mult decat sa am asteptari.
...sa aud mai mult decat am gandit si sperat.
...sa daruiesc mai mult decat am vrut.
...sa traiesc mai mult decat sa tanjesc.
...sa sarut mai mult decat sa trantesc.
...sa Te caut mai mult, sa-Ti gresesc mai putin, sa Te iubesc mai mult, sa-Ti multumesc pentru ca e doar o pereche de urme-n nisip...

If you were...

Obsesia

Nici nu stiu cand am auzit-o pentru prima data. Nici unde eram, ce faceam, la ce ma gandeam sau ce simteam. Nu stiu daca eram trista sau vesela, somnoroasa sau flamanda...De auzit am mai auzit-o, dar nu mi-a atras atentia in vreun fel sau altul. O fi fost vreuna din melodiile trendy lansata habar nu am cand. Nu stiu daca e o trendy noua sau e statuta deja prin topuri. Sincera sa fiu, in afara de cine o canta, nu prea stiu altceva.
Am reauzit-o de curand, intr-o seara. Stateam la o masa rontaind chipsuri, dialogand despre tot ce-ti poate trece prin cap in timp ce astepti sa-nceapa filmul la care ti-au luat bilete inainte cu vreo doua ore, dupa ce ai dat de vreo 3 ori raita mall-ului, de care drept sa spun m-am cam plictisit. Ceea ce m-a facut sa tac pentru o clipa au fost cateva acorduri dintr-o melodie. Suna bine si am simtit-o ca pe un carlig ce mi s-a implantat adanc; in urechi, in cap, in inima... Simteam cum incepe sa ma infasoare si sa ma cuprinda ca un navod aruncat in ape limpezi. M-a urmarit toata seara si s-a intensificat odata ce s-a amestecat si cu un parfum pe care si acum il mai am in nari: acrisor, verde-galbui, zemos...De atunci nu ma mai satur. Replay, replay, replay. De-a dreptul obsedant; de zeci, de sute, de mii de ori. Adorm cu ea si ma trezesc intre notele ei. Sangele imi cuge prin vene pe ritmul ei, gandurile-mi roiesc respectand masura partiturii. Simt, visez, doresc, actionez doar la bratul ei.
Noapte buna, dulce si irationala obsesie!